3ra-992/14 — Obligarea furnizării informației

Prima instanţă, Jud. Criuleni: V. Ciuntu dosarul nr. 3ra-992/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. M. Anton, A. Panov, D. Manole ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Melconean Aşot, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Melconean Aşot împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Criuleni filiala ÎS „Cadastru” cu privire la obligarea furnizării informaţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Melconean Aşot, din alte motive decît cele invocate în apel, casată hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 30 ianuarie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost integral respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 16 octombrie 2013, Melconean Aşot a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Criuleni filiala ÎS „Cadastru” cu privire la obligarea furnizării informaţiei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 09 septembrie 2013, s-a adresat cu o cerere Oficiului Cadastral Teritorial Criuleni filiala ÎS „Cadastru” prin care a solicitat să-i furnizeze informaţia privitor la aceia dacă la data de 17 aprilie 2013 terenul de pămînt din or. Criuleni, str. Ştefan cel Mare, 15a, a aparţinut Primăriei or. Criuleni.

Afirmă reclamantul că prin răspunsul nr. M-12/01-09/547 din 16 septembrie 2013, pîrîtul i-a comunicat că nu dispune de astfel de informaţie, deoarece lipseşte planul cadastral şi pentru a clarifica situaţia creată este necesar efectuarea lucrărilor cadastrale de identificare a bunului imobil prin elaborarea planului cadastral sau geometric şi inventariere după caz, întru întocmirea dosarului tehnic în conformitate cu art. 16 şi art. 28 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998. Pentru aceasta, persoana interesată de comun acord cu titularii de drepturi asupra bunurilor imobile adiacente lotului în litigiu şi cu reprezentantul autorităţii publice locale (inginerul pentru reglementarea relaţiilor funciare) urmează ca mai întîi să stabilească hotarele terenului la faţa locului şi să le marcheze cu borne de hotar (ţăruşi).

Invocă reclamantul că nu este de acord cu răspunsul dat, deoarece pîrîtul Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni filiala ÎS „Cadastru” nu i-a furnizat informaţia pe care a solicitat-o prin cererea sa. 1 Cere Melconean Aşot să fie obligat Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni filiala ÎS „Cadastru” să-i furnizeze informaţia solicitată prin cererea din 09 septembrie 2013, şi anume, dacă la data de 17 aprilie 2013 terenul de pămînt din or. Criuleni, str. Ştefan cel Mare, 15a, a aparţinut Primăriei or. Criuleni. Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 30 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă din motiv că pîrîtul nu este corespunzător. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de Melconean Aşot, din alte motive decît cele invocate în apel, casată hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 30 ianuarie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost integral respinsă ca neîntemeiată.

La 18 iunie 2014, Melconean Aşot a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral admisă. În motivarea recursului Melconean Aşot a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. La 21 iulie 2014, Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni filiala ÎS „Cadastru” a depus o referinţă prin care a cerut respingerea recursului declarat de Melconean Aşot cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, pe care o consideră întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 14 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 1690 (f.d. 57). Astfel, instanţa de recurs consideră că Melconean Aşot s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 60). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Melconean Aşot nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Melconean Aşot, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii c. Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Melconean Aşot, ca inadmisibil.

3 În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2) , art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Melconean Aşot, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4