3ra-1243/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Pruteanu dosarul nr.3ra-1243/14 instanţa de apel: A.Panov L.Popova, M.Moraru ÎNCHEIERE 16 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Danu Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Danu Dumitru împotriva Ministerului Educaţiei cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 c o n s t a t ă La data de 08 februarie 2011 Danu Dumitru a depus cerere de chemare în judecată la Curtea de Apel Chişinău împotriva Ministerului Educaţiei cu privire la contestarea actului administrativ.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că la data de 23 iunie 1997, prin ordinul Ministerului Învăţămîntului Tineretului şi Sportului nr. 120-p a fost angajat în funcţia de director al Colegiului Industrial -Pedagogic şi Ecologie din mun.Chişinău, care ulterior a fost reorganizat în Colegiul de Ecologie, fără a fi stabilit termenul pentru care a fost angajat şi fără a semna contract individual de muncă. Mai menţionează, că la 20 ianuarie 2011 a luat cunoştinţă cu conţinutul scrisorii Ministerului Educaţiei din căre rezultă, că postul de director al Colegiului de Ecologie din Chişinău este vacant.

Reclamantul consideră, că Ministerul Educaţiei nu era în drept să introducă în ordinul de organizare al concursului la postul vacant de director ale unor instituţii de învăţămînt mediu de specialitate din republică –Colegiul de Ecologie din Chişinău pe motiv, că nu există ordin de concedierea sa din funcţie, dar nici contractul individual de muncă nu a fost reziliat. 1 Danu Dumitru solicită anularea deciziei Ministerului Educaţiei privind organizarea concursului la postul vacant de director ale unor instituţii de învăţămînt mediu de specialitate din republică şi a concursului de angajare în funcţia de director în partea organizării concursului la postul vacant de director al Colegiului de Ecologie din Chişinău.

Prin cererea de completare a pretenţiilor din acţiune, depusă la data de 20 februarie 2012 reclamantul a solicitat încasarea de la pîrît a sumei de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 90000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2012 pricina a fost strămutată la Judecătoria Buiucani mun.Chişinău pentru examinarea în fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 28 martie 2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 31 martie 2014 s-a respins ca neîntemeiată pretenţia privind încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică şi repararea prejudiciului moral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de Danu Dumitru şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 11 august 2014 Danu Dumitru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel greşit a interpretat prevederile Legii contenciosului administrativ, deoarece litigiul în cauză este un litigiu de contencios administrativ. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; 2 e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţa de apel greşit a interpretat prevederile Legii contenciosului administrativ pe motiv, că litigiul în cauză este un litigiu de contencios administrativ nu pot fi reţinute, deoarece conform art. 3 alin.(1) lit.a) din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

Articolul 5 lit.a) din aceiaşi Lege prevede, că subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ este persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri – în condiţiile art.14 al prezentei legi. Conform art.2 din Legea cu privire la funcţia public şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04 iulie 2008, funcionarul public este o persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică. La caz, recurentul nu este funcţionar public şi funcţia de director al Colegiului de Ecologie din mun.Chişinău pentru care a fost anunţat concursul nu cade sub incidenţa Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi respectiv, litigiul corect nu a fost judecat în ordinea contenciosului administrativ.

Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) 3 Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Danu Dumitru ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Danu Dumitru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4