2ra-2699/16 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și repararea prejudiciului

2ra-2699/16 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: judecătoria Botanica mun.Chișinău Dosarul nr.2ra-2699/16

judecător: Vl.Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: M.Ciugureanu, Gr.Dașchevici, Șt.Niță

Î N C H E I E R E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță, Nicolae Craiu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Colegiul

de Ecologie din Chișinău

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 și a hotărîrii

judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 30 iunie 2015

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Drucec Ludmila

împotriva Colegiului de Ecologie din Chișinău cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție și încasarea prejudiciului,

c o n s t a t ă :

La data de 04 august 2014, reclamanta Drucec Ludmila, prin intermediul

avocatului Balan Petru, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Colegiul de

Ecologie din Chișinău, solicitînd anularea ordinului, restabilirea în funcție și încasarea

prejudiciului.

În motivarea acțiunii a indicat că, s-a aflat în relații de muncă cu pîrîtul, Colegiul

de Ecologie din Chișinău, începînd cu data de 25 august 2009 în baza unor contracte

individuale de muncă încheiate anual pe durată determinată (pe termen de un an).

Ultimul contract individual de muncă fiind nr.2-30 din 23 august 2013.

Susține că pe parcursul anului 2014, între reclamantă și una din profesoarele

apropiate conducerii Colegiului de Ecologie, au apărut unele neînțelegeri pe motiv că

acea profesoară folosea fără permisiune materialele didactice elaborate de reclamant și

care constituie proprietatea ei intelectuală.

Mai indică reclamanta că, a nimerit în dizgrația conducerii Colegiului de

Ecologie, care prin ordinul nr.34 din 17 martie 2014 i-a interzis, pe motive artificiale și

inventate să citească lecții și să primească examene de absolvire în grupele care

finalizează programa de studii. Dat fiind că acest ordin nu era de fapt unul de

sancționare, ci avea un caracter ambiguu, reclamanta nu 1-a contestat în termenul de

trei luni prevăzut de art. 355 Codul muncii.

1

La data de 02 iunie 2014, reclamanta a scris cerere de acordare a concediului

anual de odihnă. Prin ordinul pârâtului, reclamantei i-a fost acordat concediu anual de

odihnă începând cu data de 20 iunie 2014. În perioada 16 iunie 2014 - 30 iunie 2014,

reclamanta s-a aflat în concediu medical, iar în luna iunie 2014, a fost telefonată de la

secția cadre a pârâtului și a fost anunțată că trebuie să se prezinte la serviciu pentru a

face cunoștință cu ordinul de anulare a ordinului de acordare a concediului anual de

odihnă.

Indică reclamanta că a comunicat că se află la tratament și după încheierea

concediului medical va reveni la serviciu și va face cunoștință cu ordinul de anulare a

ordinului de acordare a concediului anual de odihnă.

Ulterior, prin înștiințarea nr. 103 din 20 iunie 2014, pîrîtul a informat reclamanta

că, „se aduce la cunoștință repetat că în conformitate cu ordinul 71-c din 19 iunie

2014, contractul de muncă pe termen determinat încheiat la data de 23 august 2013 a

fost reziliat în legătură cu expirarea termenului și în conformitate cu art. 82 lit. f)

Codul muncii al Republicii Moldova". La fel, prin aceeași înștiințare, s-a comunicat

reclamantei faptul că ar fi fost familiarizat cu conținutul ordinului prin telefon și i s-a

comunicat despre necesitatea de a se prezenta la serviciu pînă la data de 01 iulie 2014,

când expiră termenul contractului.

Consideră reclamanta că, nu a fost preavizată în scris în termen de 10 zile

lucrătoare înainte de expirarea termenului contractului individual de muncă despre

intenția angajatorului de a înceta raporturile de muncă, fapt prevăzut în mod

obligatoriu de art. 83 alin. (1) Codul muncii și nu i-a fost adus la cunoștință prin

telefon ordinul nr.71-c din 19 iunie 2014 și nici nu a fost invitată să facă cunoștință cu

ordinul de încetare a contractului de muncă, după cum prevede art.81 alin. (3) Codul

muncii. La 19 iunie 2014, angajatorul deja a emis în privința reclamantului un ordin de

concediu anual de odihnă.

Totodată, la data de 16 septembrie 2011 reclamantei i-a fost stabilit de către

angajator sporul pentru vechime în muncă în mărime de 10 % lunar, conform Hotărîrii

Guvernului nr.801 din 20 iulie 2011 „Cu privire la aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de calculare a perioadei de muncă în vederea acordării sporului pentru

vechime în muncă personalului din unitățile bugetare, salarizat în baza Rețelei tarifare

unice". Însă, dat fiind că reclamanta dispune de o vechime în muncă mai mare de 20

de ani, consideră că angajatorul urma să-i achite lunar ei un spor procentual de 30 % la

salariu. Astfel, că în anul de studii 2011-2012, datorită faptului că a stabilit ilegal

sporul la doar 10% angajatorul a prejudiciat reclamanta cu suma de 6936,64 lei, în

perioada următoare 2012- 2013 angajatorul a reparat greșeala și a stabilit sporul pentru

vechime în muncă în cuantum de 30%, însă nu a efectuat un recalculul salariului

pentru anul de studii 2011-2012.

Solicită reclamanta anularea ordinului nr.71-c din 19 iunie 2014 prin care a fost

încetat contractul individual de muncă între reclamantă și pîrît, restabilirea în muncă la

Colegiul de Ecologie din Chișinău, încasarea de la pîrît în beneficiul dânsei a

prejudiciului material în sumă de 6936,64 lei, ceea ce reprezintă diferența de spor

pentru vechime în muncă stabilit în anul 2011 – 2012, încasarea de la pîrît a

prejudiciului moral în mărime de trei salarii lunare, cît și încasarea cheltuielilor de

asistență juridică.

2

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 30 iunie 2015, acțiunea a

fost admisă parțial, fiind dispusă anularea ordinului nr. 71-c din 19 iunie 2014 prin

care Drucec Ludmila a fost concediată din data de 01 iulie 2014 în conformitate cu art.

82 lit. f) Codul muncii, restabilirea Ludmilei Drucec în funcția anterior deținută,

încasarea din contul Colegiului de Ecologie din Chișinău în beneficiul Ludmilei

Drucec salariul pentru absența forțată de la muncă în mărime de 63 652,80 lei,

prejudiciul moral în mărime de trei salarii medii ceea ce constituie suma de 15 913,20

lei și cheltuieli de judecată în mărime de 2 000 lei, în total suma de 81 566 lei. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat din contul Colegiului de Ecologie

din Chișinău în beneficiul statului, taxa de stat de a cărei plată este scutit prin lege

reclamantul la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 2009,58 lei.

Instanța de fond a concluzionat că, contractul individual de muncă, încheiat între

reclamantă și pîrît, prin acordul tacit al ambelor părți care se manifestă prin neavizarea

salariatului în termenul legal precum și prin acordarea concediului de odihnă anual

plătit reclamantei inclusiv și după perioada expirării contractului de muncă, a fost

prelungit pe o durată nedeterminată. Totodată, instanța a menționat că, prin ordinul

nr.71-c din 19 iunie 2014, Drucec Ludmila a fost concediată în baza art.82 lit.f) Codul

muncii, din 01 iulie 2014, ulterior nefiind admisă la muncă. Prin urmare, instanța a

apreciat drept întemeiată cerința reclamantei privind anularea ordinului nr.71-c din 19

iunie 2014, or, ordinul respectiv a fost emis în perioada cînd reclamanta se afla în

concediu anual de odihnă, fapt ce contravine expres prevederilor art.86 alin.2) Codul

muncii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de Colegiul de Ecologie din Chișinău și menținută hotărîrea judecătoriei

Botanica mun.Chișinău din 30 iunie 2015.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a stabilit toate circumstanțele ce

au importanță pentru soluționarea pricinii, a apreciat corect probele administrate la

dosar, aplicînd corect legea materială și procesuală.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 16 septembrie 2016, Colegiul

de Ecologie din Chișinău, prin intermediul avocatului Caliga Mariana, a declarat

recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016 și

hotărârii judecătoriei Botanica mun.Chișinău din 30 iunie 2015, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei, recurentul a indicat că instanțele de judecată nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii, aplicînd eronat normele de drept.

Menționează că, pretențiile referitoare la repararea prejudiciului material și

moral al salariatului, înainte de a fi formulate de către intimat în instanța de judecată,

urmau a fi adresate angajatorului. Astfel, în cererea de chemare în judecată depusă de

către Drucec Ludmila ar fi trebuit să fie expres indicate date despre respectarea

procedurii de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, după cum

prevede art. 166 alin.(2) lit.h) CPC, iar dovada respectării procedurii prealabile urma

să se regăsească printre documentele anexate la cerere. În speță, însă, nici în cererea

de chemare în judecată, nici în actele anexate la aceasta nu există nici o mențiune a

3

intimatei cu privire la respectarea procedurii prealabile obligatorii, deci instanța de

fond din start nu a fost în drept să satisfacă aceste pretenții, or, drept sancțiune pentru

nerespectarea procedurii prealabile Codul de procedură civilă prevede restituirea

cererii de chemare în judecată sau scoaterea cererii de pe rol. Însă, ignorând

prevederile legale imperative, dar și argumentele recurentului în acest sens, instanța de

fond, cît și cea de apel, au admis și au satisfăcut pretențiile intimatei, fapt pentru care

consideră recurentul drept vicioasă și ilegală hotărârea emisă de Judecătoria Botanica

mun.Chișinău și decizia Curții de Apel Chișinău.

A mai menționat recurentul că, instanța de apel a făcut trimitere și a indicat

asupra încălcării de către recurent a normelor prevăzute la art.208 alin.(l) și art.210

alin.(2) Codul muncii, însă, consideră absolut eronată și inacceptabilă concluzia

potrivit căreia normele sus-indicate au vreo tangență cu litigiul din speță, or, ambele

articole reglementează procedura aplicării sancțiunilor disciplinare, iar în speță nu a

fost pusă problema aplicării vreunei sancțiuni disciplinare, ci încetarea contractului de

muncă încheiat pe durată determinată și preavizarea salariatului în acest sens. Prin

urmare, în mod eronat instanțele inferioare au reținut o oarecare analogie prin

aplicarea normelor susmenționate situației din speță, or, instituția aplicării

sancțiunilor disciplinare este diferită de cea a încetării raporturilor de muncă în urma

expirării termenului contractului individual de muncă, astfel încât aplicarea normelor

ce reglementează prima instituție nu pot fi nicidecum aplicate celei de-a doua. Prin

urmare, aceste norme nu guvernează raportul juridic dintre părți, instanța aplicând la

soluționarea litigiului o normă de drept care nu putea fi aplicată.

Relevă recurentul că, instanța de apel nu a cercetat și nici nu a verificat probele

din dosar, și anume, dovezile preavizării intimatei cu referire la încetarea contractului

său de muncă, fapt care a generat consecințe grave - vătămări procedurale ce

echivalează cu vicii fundamentale. Or, instanța de apel a omis și etapa subsecventă,

cea a aprecierii probelor, care potrivit art. 130 alin.(l) CPC, este bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblu și interconexiunea lor. Astfel, instanța de apel nu a asigurat caracterul

echitabil al procedurii, ceea ce reprezintă o violare a art. 6§1 CEDO.

În final susține că, dacă ar fi cercetat și apreciat probele, dacă ar fi încercat să-și

motiveze soluția în modul corespunzător, instanța de apel ar fi perceput necesitatea

aplicării la soluționarea litigiului a unei norme juridice, care este, în mod cert,

aplicabilă speței, și anume art.332 Codul muncii, și, în același timp, nu ar fi aplicat o

normă inaplicabilă și care nu are nici o tangență cu situația din speță.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere

în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.246, vol.I). Însă, la

materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma data recepționării de

către recurent a copiei deciziei. Astfel recursul declarat la data de 16 septembrie 2016,

este depus în termen.

La data de 24 octombrie 2016, în adresa intimatei Drucec Ludmila a fost

expediat spre cunoștință copia recursului declarat de către Colegiul de Ecologie din

4

Chișinău, prin intermediul avocatului Caliga Mariana, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d.21, vol.II).

La data de 13 decembrie 2016, avocatul Balan Petru, în interesele Ludmilei

Drucec, a depus referința asupra recursului declarat de avocatul Caliga Mariana în

interesele Colegiului de Ecologie din Chișinău, solicitînd respingerea acestuia ca

inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de avocatul Caliga Mariana în interesele Colegiului de Ecologie din

Chișinău, este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin.

(4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Caliga Mariana în

interesele Colegiului de Ecologie din Chișinău nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei

care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Este incorectă poziția recurentului asupra faptului că instanțele ierarhic inferioare

au aplicat prevederile art.208 alin.1) și art.210 alin.2) Codul muncii, deoarece

instanțele doar au indicat despre procedura analogică de documentare a cazului în care

angajatul refuză semnarea ordinului sau dispoziției angajatorului și nu altceva.

Argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în

speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de avocatul Caliga Mariana în interesele Colegiului de Ecologie din Chișinău,

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Caliga Mariana în interesele Colegiului de

Ecologie din Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

6