2ra-2130/16 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prjeudiciului moral

prima instanță: S. Vîșcu dosarul nr. 2ra-2130/16

instanța de apel: A. Panov, V. Efros, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Lilia Pașa,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Pașa împotriva

Colegiului de Ecologie din Chișinău cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Lilia Pașa și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 03 martie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 26 iunie 2014, Lilia Pașa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Colegiului de Ecologie din Chișinău cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, începînd cu 01 septembrie

2004, a activat în funcția de profesor la specialitatea „Ecologia și protecția

mediului” la Colegiul de Ecologie din Chișinău, fiind angajată în baza ordinului

nr.75-c din 30 august 2004.

Menționează că, la 01 septembrie 2006, a fost încheiat contractul individual

de muncă nr. 52-a între Colegiul de Ecologie din Chișinău și ea, conform căruia

a fost angajată, începînd cu 01 septembrie 2006, pe termen nedeterminat, în funcția

de profesor.

Susține că, în anul 2009, de Ziua profesională a pedagogului, ea a fost

decorată cu diploma de onoare în temeiul ordinului nr. 125 din 05 octombrie 2009.

Afirmă că, la sfîrșitul lunii martie 2014, ea a fost învinuită verbal de

administrația Colegiului, în particular, de directorul instituției de micșorarea

notelor, cu care au fot evaluați elevii.

Invocă că, în jurul acestei chestiuni au avut loc un șir de discuții aprinse în

biroul directorului Colegiului, în care au fost implicați și alți profesori, iar în cadrul

acestor discuții, directorul a manifestat o atitudine ostilă față de ea, fiindu-i

1

reproșat faptul că „face evaluări de capul său”, că este o „profesoară rea,

încăpățînată” și că „este bolnavă dacă nu-1 ascultă”.

Mai invocă că, urmare a acestor divergențe, a avut loc examinarea unor

contestații a notelor înaintate de elevi. Deși ea a fost prezentă în Comisie, au fost

respinse în mod brutal toate opțiunile înaintate de ea cu privire la evaluarea

cunoștințelor elevilor, iar în rezultat, elevilor le-au fost majorate notele.

Menționează că, la data de 01 aprilie 2014, directorul Colegiului de Ecologie

din Chișinău a emis ordinul nr. 31-c, prin care ea a fost concediată din funcția de

profesor în baza art. 86 alin. (l) lit. n) din Codul muncii, de la data de 01 aprilie

2014.

Susține că, la data de 01 aprilie 2014, ea a petrecut lecția a II, la a treia lecție

a stat la catedră, la a IV-a lecție a avut iarăși lecție, pe care a petrecut-o.

Afirmă că, ea a aflat ulterior despre faptul că, după perechea a II-a a

aceleiași zile a avut loc Consiliul administrativ al Colegiului, unde s-a discutat

concedierea sa.

Invocă că, ea a plecat din Colegiu în acea zi după ora 15.30, însă nimeni nu

i-a spus că a fost concediată și nici nu a fost invitată la Consiliul administrativ.

Consideră că, în privința sa a fost aplicată neîntemeiat și ilegal sancțiunea

disciplinară - concedierea.

Mai invocă că, în afară de faptul că concedierea este cea mai severă

sancțiune, aceasta a fost bazată pe cel mai sever temei, care poate fi aplicat în

privința unui pedagog - aplicarea, chiar și o singură dată, de către un cadru didactic

a violenței fizice sau psihice față de discipoli (art.301), conform art. 86 alin. (l)

lit.n) din Codul muncii.

Menționează că, aplicarea acestei sancțiuni are o conotație morală și

psihologică, prin urmare, un impact grav asupra sa.

Susține că, nu i-au fost aduse la cunoștință care acțiuni ale sale au fost

considerate „violente” de către pârât, pentru care tip de „violență” fizică sau

psihică a fost concediată și față de cine a aplicat presupusa „violență”, iar fiind o

acuzație foarte gravă, ea avea dreptul să cunoască pentru care fapte a fost acuzată

de „violență” și concediată.

Afirmă că, sancțiunea disciplinară - concedierea i-a fost aplicată cu

încălcarea normelor imperative de procedură stabilite de Codul muncii.

Invocă că, pînă la aplicarea sancțiunii, angajatorul a fost obligat să-i ceară o

explicație scrisă privind fapta care a fost considerată comisă de salariată. Acesta

este și un drept al salariatei, prin intermediul căruia ar fi fost asigurat dreptul

acesteia de a se expune, a obiecta și a da explicații (art. 208 alin. (l) din Codul

muncii).

Mai invocă că, nu a fost organizată o anchetă de serviciu, iar avînd în vedere

gravitatea faptei pentru care a fost concediată, ancheta de serviciu prevăzută de

art.208 alin. (2) din Codul muncii este obligatorie, iar în cadrul anchetei de serviciu

ea avea dreptul să-și explice atitudinea, să ia cunoștință de probele care au stat la

baza aplicării sancțiunii de concediere, să prezinte contra-probe sau argumente în

justificarea sa.

Consideră că, ea a fost sancționată pentru aparențe false, deoarece o anchetă

de serviciu nu a fost organizată, nu au existat constatări de probe și fapte, nu a fost

2

întocmit nici un act de constatare, înregistrare a „faptei/faptelor violente” care să-i

fi fost aduse la cunoștință și să-i fi fost cerute explicații asupra lor.

Menționează că, concedierea sa ilegală și neîntemeiată pentru aplicarea

violenței i-a provocat suferințe psihice și stres.

Susține că, modalitatea, în care a fost emis ordinul de concediere și adus la

cunoștința sa, a fost una înjositoare și dezonorantă, ea suportând o stare de

dezamăgire și neîncredere în raport cu valorile față de care este atașată timp de 14

ani de pedagogie, iar prin înaintarea gravelor acuzații de aplicare a violenței față de

discipoli, i-a fost creat sentimentul de frustrare, nedreptate și umilință și i-a fost

diminuată reputația profesională

Afirmă că, ea suportă consecințe continue în plan profesional.

Solicită anularea ordinului pârâtului nr. 31-c din 01 aprilie 2014 privind

concedierea sa din funcția de profesor în baza art. 86 alin. (l) lit. n) din Codul

muncii, restabilirea sa în funcția de profesor la specialitatea „Ecologia și protecția

mediului” la Colegiul de Ecologie din Chișinău, încasarea de la pârât a salariului

pentru absența forțată de la serviciu, începînd cu 01 aprilie 2014 pînă la data

pronunțării hotărârii, reieșind din salariul net de 5239,32 lei, ceea ce la data

înaintării cererii de chemare în judecată constituie aproximativ 15717 lei, repararea

prejudiciului moral în mărime de 10 salarii, ceea ce constituie suma de 52393 lei și

încasarea de la pârât a cheltuielilor de asistența juridică în sumă de 7000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 martie 2015

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, ordinul pârâtului

nr.31-c din 01 aprilie 2014, prin care reclamanta a fost concediată din funcția de

profesor în baza art. 86 alin. (1) lit. n) din Codul muncii, începând cu 01 aprilie

2014, este legal, deoarece s-a constatat că, a exista motive de fapt și de drept

pentru concedierea reclamantei, fiind respectată și procedura de concediere.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015 a fost respins

apelul declarat de către Lilia Pașa reprezentată de către avocatul Viorica Grecu și

menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 februarie 2016 a fost admis

recursul declarat de către Lilia Pașa reprezentată de către avocatul Viorica Grecu,

casată integral decizia instanței de apel și restituită cauza spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27aprilie 2016 a fost respins

recursul declarat de către Lilia Pașa și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 25 iulie 2016 și 20 septembrie 2016, Lilia Pașa a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire

la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele judecătorești au aplicat eronat normele de drept

material și, anume, art. 208 alin. (2) din Codul muncii, nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și, anume,

instanțele judecătorești au aplicat art. 208 alin. (1) din Codul muncii, în redacția

Legii nr. 205 din 20 noiembrie 2015, însă urmau să aplice art. 208 alin. (1) din

3

Codul muncii, în redacția din 01 aprilie 2014, cînd a fost întocmit actul privind

refuzul de a prezenta explicația.

Menționează că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, au ignorat

procedura de investigare a cazului, stabilită în ordinele Ministerului Educației

nr.77 din 22 februarie 2013 și nr. 858 din 23 august 2013.

Susține că, instanța de apel nu a examinat argumentele invocate de către ea

în cererea de apel, astfel, decizia instanței de apel este nemotivată.

Consideră că, prin decizia instanței de apel i-a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării

recurentei a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de

declarare a recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

4

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Lilia Pașa nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de către Lilia Pașa, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Liliei Pașa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Liliei Pașa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5