2ra-2290/16 — restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral

prima instanță: N. Arabadji dosarul nr. 2ra-2290/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Marian Vasile,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marian Vasile

împotriva Institutului Municipal de Proiectări „Chișinăuproiect” și Agenției pentru

Ocuparea Forței de Muncă cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Marian Vasile și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 04 martie 2016,

c o n s t a t ă:

La 30 decembrie 2015 Marian Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMP „Chișinăuproiect” și a Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă cu

privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 24.11.2014, în

legătură cu reducerea funcției, prin ordinul 120-C, a fost concediat de la serviciu

conform în baza art.86 alin.(l) lit.c) Codul Muncii.

Consideră ordinul și concedierea sa din serviciu ilegal. Susține că contrar

art.88 alin.(l) ,lit.c) Codul Muncu, pîrîtul nu i-a propus în scris un alt loc de muncă

în cadrul unității respective, necătînd la aceea că în repetate rînduri a cerut să-i ofere

un alt loc de muncă ca șofer sau ușier, unde pîrîtul avea locuri vacante și că i-a mai

rămas să lucreze doar 4 luni pînă la pensionare.

Susține că la 30.11.2015 s-a adresat cu cerere către Agenția pentru ocuparea

forței de muncă pentru a fi luat la evidență ca șomer, însă i-a fost refuzat din

motivul că locuiește în com.Trușeni și deține cota de pămînt arabilă. În acest sens,

menționează că a lucrat mai mult de 35 ani în instituțiile de stat și a fost concediat

tot din întreprindere municipală de stat, dar nu din sovhoz și cota de teren agricol nu

are nimic comun cu concedierea sa prin reducere de la întreprinderea de stat, prin

aceasta încălcîndu-i dreptul său constituțional prevăzut de art.43 al Constituției RM

care prevede că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la

condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva

șomajului.

Solicită restabilirea la locul de muncă și reintegrarea în serviciu conform

art.89 Codul Muncii, încasarea de la pîrît a prejudiciului material și moral conform

art.90 Codul Muncii.

La data de 01.02.2016 reclamantul a depus prin intermediul cancelariei cerere

de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat restabilirea la locul de muncă și

reintegrarea în serviciu conform art.89 Codul Muncii, încasarea de la pîrît a

prejudiciului material și moral conform art.90 Codul Muncii în mărime de 10 salarii

medii ale sale, dar nu mai puțin de 7 salarii medii ( minimul prevăzut de cele 4

aliniate ale art.90 Codul Muncii), obligarea Agenției pentru ocuparea forței de

muncă de a-1 lua la evidență cu statut de șomer de la 30 noiembrie 2015 (ziua

depunerii cererii nr. M35/15) și încasarea de la Agenția pentru ocuparea forței de

muncă în total 4 salarii medii, dintre care 3 salarii medii pentru lunile noiembrie

2015 – februarie 2016 și un salariu mediu prejudiciu moral pentru neluarea la

evidență cu statut de șomer conform legislației în vigoare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 martie 2016

acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Marian Vasile a declarat apel

solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri

prin care a admite acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de Marian Vasile și menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel la emiterea deciziei a constatat că reieșind din probele

administrate în ședința de judecată, angajatorul ÎMP „Chișinăuproiect” a probat

temeinici concedierii reclamantului în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii.

Astfel, instanța de apel a stabilit că angajatorul ÎMP „Chișinăuproiect” întru

respectarea prevederilor art. 88 alin. (1) lit.a) Codul Muncii, a emis ordinul nr. 47-c

din 06 mai 2015 în conformitate cu prevederile art. 184 alin. (1) lit.a) Codul Muncii,

unde în pct. 1 se prevede anume reducerea din statutul de funcțiuni al personalului

institutului funcția de paznic din subdiviziunea „Garaj”, iar potrivit pct. 2 a fost

preavizată persoana care deținea funcția de paznic Marian Vasile, despre reducerea

funcției menționate și intenția de a desface contractul individual de muncă la data de

06 iulie 2015.

Ordinul dat a fost modificat prin ordinul nr.70-c din 06.07.2015, fiind

modificat p.2 al ordinului nr.47-c din 06.05.2015 în loc de „la data de 06.07.2015"

se introduce -„în următoarea zi după expirarea concediului de odihnă”.

Prin ordinul nr.114-c din 02.11.2015 a fost încetat contractul individual de

muncă cu Marian Vasile, paznic în subdiviziunea „Garaj” de la 12.11.2015 în

2

legătură cu reducerea statelor de personal-reducerea funcției de paznic, în temeiul

art.86,alin.(l),lit.c) din Codul Muncii.

Conform ordinului nr.118 din 13.11.2015 a fost anulat ordinul nr.114-c din

02.11.2015 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă, încheiat cu

Marian Vasile, la data de 12.11.2015, fiind prelungit concediul de odihnă a lui

Marian Vasile de la 14.11.2015 pînă la 23.11.2015 - cu 10 zile calendaristice,

Prin ordinul nr.120-c din 24.11.2015 a fost încetat contractul individual de

muncă cu Marian Vasile, paznic în subdiviziunea „Garaj" de la 24.11.2015 în

legătură cu reducerea statelor de personal-reducerea funcției de paznic, în temeiul

art.86,alin.(l) lit.c) din Codul Muncii al Republicii Moldova.

Instanța de apel atestă faptul că ordinul nr.47-c din 06.05.2015 cu privire la

reducerea statelor de personal și anume a funcției de paznic, corespunde după formă

și conținut cerințelor legislației în vigoare.

În baza celor stabilite instanța de apel nu a constatat careva încălcări ale

legislației în vigoare la emiterea ordinului nominalizat.

Mai mult ca atît, ordinul menționat a fost emis, cum se indică în textul

acestuia, întru executarea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 9/48 din 20

noiembrie 2014 cu privire la aprobarea planului urbanistic de detaliu privind

amplasarea blocului locativ D+P+7E cu obiectiv de deservire publică pe terenul

aferent IMP „Chișinăuproiect” din str.Miron Zostin, 17/2, conform căruia terenul cu

suprafața de 0,1568 ha din str.Miron Costin, 17/2, a fost trecut din domeniul public

în domeniul privat al mun.Chișinău.

Deci, avînd ca temei legal prevederile Convenției cu privire la încetarea

raporturilor de muncă din inițiativa patronului nr.158 din 22.06.1982, ratificată prin

Hotărîrea Parlamentului RM nr.994 din 15.10.1996, Colegiul instanței de apel a

relevat că raportul de muncă cu reclamantul a fost desfăcut pentru un motiv valabil,

în legătură cu decizia Consiliului municipal Chișinău nr.9/48 din 20.11.2014 de

trecere a terenului din domeniul public în domeniul privat al municipiului Chișinău,

urmînd ca garajul, care se afla pe terenul dat să fie demolat, funcția de paznic în

subdiviziunea „garaj” fiind redusă.

Astfel, instanța de apel a constatat că angajatorul ÎMP „Constructproiect” a

probat temeinicia concedierii reclamantului în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul

Muncii.

În acest sens, instanța de apel a explicat că conducîndu-se de prevederile

art.88 alin.(l) lit.b) Codul Muncii, ÎMP „Chișinăuproiect”, prin ordinul nr.47-c din

06.05.2015, a preavizat reclamantul Marian Vasile despre reducerea funcției de

paznic pe care o deținea și cum s-a constatat în ședința de judecată, ordinul

menționat a fost adus la cunoștința reclamantului la data de 04.06.2015, sub

semnătură și reclamantul nu a obiectat în acest sens. Instanța a relevat și faptul, că

3

pe lîngă ordinul menționat mai sus, reclamantului i-au fost aduse la cunoștință toate

ordinile emise, inclusiv și nr.70-c din 06.07.2015, nr.114-c din 02.11.2015, nr.118-c

din 13.11.2015 și nr.120-c din 24.11.2015, fiind aduse la cunoștința reclamantului

sub semnătură.

Mai mult ca atît, reclamantului i-a fost propusă concretizarea cerințelor în

sensul completării acestora și reclamantul a înaintat cerere de concretizare a

cerințelor, care a fost anexată la materialele cauzei, insistînd la examinarea acesteia,

însă ultimul, concretizînd cerințele, nu a solicitat anularea ordinilor, inclusiv a

ordinilor nr.118-c din 13.11.2015 și nr.120-c din 24.11.2015, acestea fiind în

vigoare la moment.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate argumentele Agenției

pentru ocuparea forței de muncă precum că reclamantul nu întrunește condițiile

prevăzute de lege privind ocuparea forței de muncă pentru a fi luat la evidență ca

șomer.

La data de 03 august 2016 Marian Vasile a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța nu a aplicat legea

care trebuia a fi aplicată.

În acest sens menționează că contrar prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) Codul

Muncii, intimatul nu i-a propus un alt loc de muncă în cadrul unității, necîtînd la

faptul că pînă la stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă i-a mai rămas doar 4 luni.

La fel, susține că este eronată trimiterea instanțelor la Convenția cu privire la

încetarea raporturilor de muncă din inițiativa patronului nr. 158 din 22 iunie 1982

ratificată prin hotărîrea Parlamentului nr. 994 din 15 octombrie 1996. Menționează

că intimatul nu are statut de patron, ci angajator, respectiv nu are dreptul de a aplica

prevederile acestei legi.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Marian Vasile nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Marian Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Marian Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5