3ra-1317/14 — Contestarea actului administrativ şi obligarea acordării spaţiului locativ

dosarul nr.3ra-1317/14 prima instanţă: I. Busuioc, instanţă de apel: M. Ciugudeanu, B. Birca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 16 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenta: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul lui Cozma Ion şi Cozma Svetlana – avocat Jirău Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cozma Ion împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea acordării spaţiului locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova şi casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 ianuarie 2014, cu pronunţarea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2012, reclamantul Cozma Ion a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea acordării spaţiului locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că el din anul 1999 indeplineşte serviciul militar prin contract în Armata Naţională şi nu dispune de spatiu locativ. Invocă reclamantul că la data de 24 august 2005 în baza raportului a fost luat la evidenţă şi inclus în lista pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi acordarea spaţiului locativ.

Din motiv că pînă în prezent nu a fost asigurat cu spaţiu locativ, la data de 21 noiembrie 2012 s-a adresat cu о cerere prealabilă către Ministerul Apărării prin care a solicitat să-i fie acordat spaţiu locativ, însă prin răspunsul nr. 70/1253 din 10.12.2012 Ministerul i-а dat refuz din motivul lipsei spaţiului locativ. Consideră reclamantul că refuzul pîrîtului este ilegal şi solicită de a obliga pîrîtul să-l asigure cu spaţiu locativ. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 ianuarie 2014, acţiunea a fost admisă integral. La data de 24 ianuarie 2014, Ministerul Apărării a înaintat cerere de apel prin 1 care a solicitat admiterea prezentei cereri cu casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 ianuarie 2014, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea lui Cozma Ion sa fie respinsă integral. La data de 24 martie 2014, Ministerul Apărării, a înaintat cerere de apel suplimentară şi motivată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova şi casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 ianuarie 2014 şi pronunţată o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 14 august 2014, reprezentantul lui Cozma Ion şi Cozma Svetlana – avocat Jirău Radu a declarant recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele prezentate. În special s-a invocate că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor reclamanţilor, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost înaintată şi de către Cozma Svetlana, iar în decizia instanţei de apel nici nu este menţionată. Indică recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi eronată la punctele 23, 27, 28, 30. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

2 Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul lui Cozma Ion şi Cozma Svetlana – avocat Jirău Radu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de reprezentantul lui Cozma Ion şi Cozma Svetlana – avocat Jirău Radu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 3