2ra-2957/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-2957/14 prima instanţă: V. Negruţa instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 16 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gălescu Alexei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Anghel Irina împotriva lui Gălescu Alexei cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, prin care apelul declarat de Gălescu Alexei a fost respins şi menţinută hotărîrea judecătoriei Orhei din 19 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La 17 noiembrie 2011, Irina Anghel a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexei Gălescu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în fapt, conform recipisei (scrisoare de garanţie) din 05.06.2008, pârâtul şi-a asumat angajamentul să achite reclamantei pâna la 05.06.2010 suma de 50 000,00 euro, dintre care 25000,00 euro urmau să fie achitaţi pâna la 20.12.2008, deoarece conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 6337 din 05.06.2008 (act juridic cu titlu oneros), reclamanta a vândut, iar pârâtul a cumpărat imobilul din s. Step-Soci r-nul Orhei cu numerele cadastrale 6467111.403 si 6467111.403.01. Precizează reclamanta că pe data de 05.06.2010 a expirat termenul de achitare a datoriilor, însă, debitorul n-a achitat suma necesară. Prin urmare, susţine reclamanta că debitorul, neîntemeiat, nu-şi execută obligaţiile de plată a datoriei pentru bunurile procurate şi de aceea se consideră nevoiţi să se adreseze cu prezenta cerere şi să solicite încasarea de la debitor în folosul reclamantei a datoriilor indicate.

Cere Irina Anghel, încasarea de la pîrît a datoriei în sumă de 50 000,00 euro şi dobânda de întârziere în sumă de 22 170,00 euro, calculată pe perioada anilor 2010- 2012, precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 19 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Alexei Gălescu în beneficiul reclamantei datoria conform contractului de vînzare - cumpărare a imobilului în suma 50000 euro, dobânda de întîrziere în suma de 22170 euro, în monedă naţională, conform cursului valutar la data executării horărîrii şi cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în suma de 1000 lei. Totodată, de la Alexei Gălescu s-a încasat taxa de stat în beneficiul statului în suma de 33208,58 lei.

La 24 octombrie 2012, Alexei Gălescu a depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe solicitînd casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, apelul declarat de Alexei Gălescu a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 24 iulie 2014, Alexei Gălescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului a invocat recurentul că atît hotărîrea primei instanţe, cît şi hotărîrea instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate.

În special, indică recurentul că instanţele ierarhic inferioare au emis actele judecătoreşti cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. Specifică recurentul că de către instanţele sus indicate, nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; instanţa judecătorească a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată; a fost interpretată în mod eronat legea. De asemenea, susţine recurentul că pricina a fost judecată de prima instanţă şi instanţa de apel în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, fiind încălcate concomitent şi regulile privind limba de desfăşurare a procesului. În acelaşi timp, consideră recurentul că instanţele de judecată au conchis greşit asupra circumstanţei cauzei, iar concluziile expuse în hotărîrea şi decizia contestată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Toate aceste circumstanţe au dus la soluţionarea greşită a pricinii, erorile comise ducînd la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ala omului. La 15 octombrie 2014, Irina Anghel a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de Alexei Gălescu prin care solicită declararea recursului drept inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Alexei Gălescu, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de către instanţele ierarhic inferioare pe respectivul dosar. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexei Gălescu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Alexei Gălescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă