2ra-2755/14 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

prima instanţă:S. Procopciuc dosarul nr.2ra-2755/14 instanţa de apel: N.Budăi, A. Minciună, I. Muruianu ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Turuta Eugeniu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Turuta Eugeniu şi Osipov Tatiana către Primăria or. Orhei, Consiliul or.

Orhei, Dulgher Andrei, Dulgher Ana, Şagalova Lidia şi Şagalov Oleg privind anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, aplicarea sechestrului asupra acestuia, declararea nulă a deciziei consiliului orășenesc Orhei din 27.07.2010 şi încasarea cheltuielilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Turuta Eugeniu, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 septembrie 2013 prin care a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 15.06.2012 Turuta Eugeniu şi Osipov Tatiana au depus o cerere de chemare în judecată către Consiliul local Orhei, Dulgher Andrei, Dulgher Ana, Şagalova Lidia şi Şagalov Oleg, solicitînd să fie declarate nule şi fară efecte juridice titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.6401310.177 din 10.08.2010 pe numele proprietarilor Dulgher Andrei şi Dulgher Ana şi contractul de vânzare-cumpărare a terenului nr.9060 din 18.09.2010 încheiat între Dulgher Andrei, Dulgher Ana (vînzător) şi Şagalov Oleg, Şagalova Lidia (cumpărător), cît şi să fie aplicat sechestru pe terenul cu nr. cadastral 6401310.177 situat pe str.Dorobanţi 21, or.

Orhei la data depunerii cererii de chemare în judecată. În motivarea acţiunii au indicat că, în anul 1971 mama lor Turuta Axenia a procurat casa de locuit de pe str. Tkacenco nr. 25, or Orhei, iar în anul 1991 pe albia rîului Ivanos, în zona str. Tkacenco a avut loc a o inundaţie puternică, în rezultatul căreia casa de locuit, proprietatea lui Turuta Axenia a fost practic distrusă devenind inutilizabilă şi prin decizia Comitetului executiv Orhei nr.9 din 1 12.09.1991 lui Turuta Axenia i-a fost repartizat apartamentul 2 de pe str. S. Lazo 4B, or. Orhei. Relevă că, terenul aferent casei de locuit cu suprafaţa de 812 m.p.

a rămas în proprietatea statului, deoarece la momentul repartizării apartamentului lui Turuta Axenia, Codul funciar al Republicii Moldova încă nu era adoptat, însă dreptul de posesie al lui Turuta Axenia asupra acestui teren nu a fost anulat deoarece, nu a fost emis şi nu există nici un act administrativ în acest sens, astfel că Turuta Axenia şi-a exercitat dreptul de posesie asupra acestui teren pînă la momentul decesului său în anul 2008. Până şi după decesul lui Turuta Axenia reclamanţii Turuta Eugeniu şi Osipov Tatiana (copiii lui Turuta Axenia) au exercitat dreptul de co-posesie asupra terenului în cauză (adresa actuală a terenului este str. Dorobanţi, 21, or. Orhei) cultivând pe acesta legume.

Invocă că, avînd intenţia dobîndirii terenului în proprietate prin uzucapiune în baza art. 332 alin. (1) CC, reclamanţii Turuta Eugeniu şi Osipov Tatiana au obţinut un extras din registrul bunurilor imobiliare referitor la terenul cu nr. cadastral 6401310.177, situat pe str. Dorobanţi, 21, or. Orhei în care erau înscrise cu drept de proprietate: bunul imobil 6401310.177 înregistrat la data de 18.09.2010 după proprietarii Dulgher Andrei şi Dulgher Ana domiciliaţi în s. Ciocîlteni, mun. Orhei, şi bunul imobil 6401310.177 înregistrat la data de 20.09.2010 după proprietarii Şagalov Oleg şi Şagalova Lidia domiciliaţi or. Orhei, str. lachir I. nr. 13, ap. 49. Menţionează că, reclamanta Osipov Tatiana s-a adresat în scris către Consiliul or.

Orhei cu cererea de a primi copia deciziei prin care terenul - bunul imobil cu nr. cadastral 6401310.177 a fost transmis în proprietate către Dulgher Andrei şi Dulgher Ana. Afirmă că, la data de 18 mai 2012 a primit o scrisoare de la Primăria or. Orhei prin care era informată că cererea sa nu poate fi satisfăcută deoarece, o astfel de decizie de acordare în proprietate lui Dulgher Andrei şi Dulgher Ana a terenului cu nr. cadastral 6401310.177 nu există, astfel titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6401310.177 din 10.08.2010 pe numele proprietarilor Dulgher Andrei şi Dulgher Ana a fost eliberat în baza unei decizii inexistente sau mai exact în lipsa unei decizii şi este unul ilegal.

Notează că, la data de 18.09.2010, imediat cu înregistrarea dreptului de proprietate la Oficiul teritorial cadastral Orhei Dulgher Andrei şi Dulgher Ana au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr. 9060 cu Şagalov Oleg şi Şagalova Lidia, care este un act juridic fictiv, prevăzut de art. 221 alin. (2) CC, încheiat cu intenţia de a ascunde ilegalitatea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6401310.177 din 10.08.2010 cât şi de a prezenta cumpărătorii Şagalov Oleg şi Şagalova Lidia drept cumpărători de bună credinţă, în sensul art. 221 alin. (3) CC. Specifică că, Şagalov Oleg şi Şagalova Lidia nu sunt cumpărători de bună credinţă deoarece cunoşteau despre ilegalitatea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, deoarece Şagalova Lidia este mama consilierului din Consiliul or.

Orhei Vasilica Oleg, care la momentul eliberării titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de terer nr. 6401310.177 era preşedintele 2 comisiei pentru repartizarea loturilor de teren pentru construcţii în or. Orhei şi care a perfectat în mod unilateral şi ilegal titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 6401310.177. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 17.09.2013, acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Turuta Eugeniu şi Osipov Tatiana către Primăria or. Orhei, Consiliul or. Orhei, Dulgher Andrei, Dulgher Ana, Şagalova Lidia şi Şagalov Oleg privind anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, aplicarea sechestrului asupra acestuia, declararea nulă a deciziei consiliului orășenesc Orhei din 27.07.2010 şi încasarea cheltuielilor, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Turuta Eugeniu şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 septembrie 2013. La 04 iulie 2014, Turuta Eugeniu a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 cu trimiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, considerând că s-a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Consideră recurentul că instanţa de apel nu a examinat şi nu s-a expus asupra apelului sub aspectul argumentelor înaintate de către apelant, dar şi-a întemeiat decizia pe nişte argumente inventate de către instanţă şi atribuite apelantului, care de fapt nu au fost expuse nici odată de către acesta şi nu există în dosar. Menţionează că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Consiliului orăşenesc Orhei nu a înregistrat niciodată la OCT Orhei dreptul de proprietate asupra terenului cu numărul cadastral 6401310.177, astfel că decizia de înstrăinare fară plată a terenului menţionat este ilegală, or recunoaşterea deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr.7.28.103 din 27.07.2010 drept una legală ar însemna admiterea că recomandarea nr. 31 a Colegiului civil şi contencios administrativ al CSJ este una incorectă.

Consideră recurentul că însă anume aceste argumente legale nu au fost examinate şi admise (sau respinse) nici de instanţa de fond nici de instanţa de apel. Astfel menţionează că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel au examinat legalitatea deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr.7.28.103 din 27.07.2010 în baza unor argumente inventate, dar numai nu a celor invocate de către reclamantului/apelantului/recurentul Turuta Eugeniu. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul Turuta Eugeniu este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 3 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Turuta Eugeniu în cererea de recurs că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale şi poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Dezacordul cu hotărârea primei instanţe şi instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a hotărârilor, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de fond şi de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Turuta Eugeniu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de către Turuta Eugeniu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 5