2ra-2899/14 — Recalcularea pensiei, plata pensiei, restituirea exemplarului 3-original al contractului individual de asigurare socială şi repararea prejudiciului material

prima instanţă – V. Braşoveanu dosarul nr. 2ra-2899/14 instanţa de apel – Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vasilisa Vreme în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Vasilisei Vreme împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republici Moldova şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Râşcani mun. Chişinău cu privire la recalcularea pensiei, plata pensiei, restituirea exemplarului 3-original al contractului individual de asigurare socială şi repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Vasilisa Vreme şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 25 februarie 2013, Vasilisa Vreme a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM şi Casa Teritorială de Asigurări Sociale a sectorului Râşcani mun. Chişinău cu privire la anularea deciziilor, rezilierea contractului individual de asigurare socială, restituirea contribuţiilor de asigurare socială achitate la CNAS şi recalcularea pensiei, restituirea exemplarului 3-original al contractului individual de asigurare socială şi plata pensiei recalculate. În motivarea acţiunii a indicat că CNAS şi CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău nu a luat în consideraţie la calcularea pensiei contribuţiile de asigurare socială achitate la valoarea care ar constitui o pensie decentă, calculându-i pensia în sumă de 727,19 lei.

Indică că necesitatea încheierii unui asemenea contract cu CNAS a apărut din faptul că ea avea un stagiu de muncă realizat până la data încheierii contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008, de 27 ani şi 8 luni, confirmat prin carnetele de muncă, pe când la stingerea vârstei de pensionare stagiul de cotizare trebuia să fie de 30 ani. Menţionează că a apelat la CNAS şi CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău cu scopul completării stagiului de muncă cu 2 ani şi 4 luni (de la 27 ani şi 8 luni la 1 30 ani necesari pentru pensionare) cât şi în scopul achitării unor contribuţii de asigurare socială pentru alţi 2 ani şi 2 luni (peste stagiul limită de muncă necesari) care ar permite stabilirea unei pensii decente, în raport cu pensia minimă mizeră atribuită în prezent (mai mică decât coşul minim de existenţă stabilit pe republică – 1500 lei).

Relatează că la data încheierii contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 cu CNAS, dânsa a fost informată de către funcţionarii CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău asupra faptului că contribuţiile de asigurare socială vor contribui în mod considerabil (la valoarea lor reală) la calcularea pensiei, ceia ce nu s-a constatat în realitate. Explică că pensia dânsei a fost calculată în sumă de 727,19 lei, pentru 27 ani şi 8 luni de muncă, conform carnetelor de muncă şi alţi 4 ani şi 6 luni achitând contribuţii de asigurare socială CNAS în sumă de 17392 lei. Suma contribuţiilor de asigurare socială achitată CNAS – 17392 lei este echivalentă cu suma contribuţiilor de asigurare socială achitată pe parcursul a 29 ani de muncă de oricare funcţionar din Republica Moldova, care are un salariu lunar de 3000 lei.

Indică că dezacordul cu mărimea pensiei calculate de CNAS în sumă de 727,19 lei, a determinat-o să înainteze la 30 noiembrie 2013 un demers către CNAS (CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău) cu privire la rezilierea contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008, încheiat cu CNAS, cu restituirea contribuţiilor de asigurare socială în sumă de 17392 lei şi recalcularea pensiei în termenii stagiului de muncă realizat până la data încheierii contractului. Invocă că demersul dat a fost înregistrat la CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău cu nr. 7366 din 30 noiembrie 2012 având drept temei pct. 4.4 şi pct. 4.6 din contract.

Declară că pct. 4.4 din contract prevede că „contractul poate fi reziliat (anulat) din iniţiativa ambelor părţi, informând cealaltă parte cu o lună înainte”, iar pct. 4.6 prevede că „în cazul rezilierii contractului, contribuţiile de asigurări sociale nu se restituie (cu excepţia când persoana este pensionară), iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea riscului asigurat”.

Menţionează că conform pct. 4.9 din contract „contractul poate fi valabil după expirarea anului bugetar precedent numai la achitarea contribuţiilor de asigurări sociale pentru anul în exerciţiu”, astfel, rezultă că termenul de valabilitate al contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008, în baza căruia au fost achitate contribuţiile pentru anii 2008, 2009, 2010, 2011 şi 6 luni din anul 2012, în sumă de 17392 lei, expiră la 31 decembrie 2012, iar dânsa fiind pensionară începând cu data de 03 octombrie 2012 şi înaintând demers la 30 noiembrie 2012 la CNAS (CTAS sectorul Râşcani mun.

Chişinău) cu privire la rezilierea contractului nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 cu restituirea contribuţiilor şi recalcularea pensiei, consideră că dânsa are dreptul să solicite CNAS rezilierea contractului cu restituirea contribuţiilor de asigurare socială în sumă de 17392 lei şi recalcularea pensiei în termenii stagiului de muncă realizat până la data încheierii contractului. Invocă că prin decizia nr. 5616 din 24 decembrie 2012 CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău a refuzat în rezilierea contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008. 2 La fel şi prin deciziile nr. IV-V-1878/12 şi IV-V-1899/12 din 23 ianuarie 2013, CNAS a refuzat acest fapt. Indică că CTAS sectorul Râşcani mun.

Chişinău greşit a indicat că demersul privind rezilierea contractului nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 înaintată de CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău este nr. 7366 din 30 noiembrie 2012 şi nu din 20 noiembrie 2012. Mai afirmă că ea a fost deposedată de al 3-lea exemplar original al contractului nr. 64/1288 din 01 februarie 2008, de către funcţionara CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău V. Nagâţ, la data înaintării cererii cu privire la stabilirea pensiei, 03 octombrie 2012, calificând că deposedarea a fost ilegală şi abuzivă.

Explică că conform prevederilor Instrucţiunii privind modalitatea de asigurare prin contract în sistemul public de asigurări sociale, aprobat prin decizia Consiliului de Administraţie a CNAS nr. 1 din 15 martie 2005, contractul de asigurare socială nu poate fi încheiat cu persoanele care beneficiază de drepturi sociale (invalizii şi pensionarii), precum şi cu persoanele care au depus cerere pentru stabilirea drepturilor sociale, astfel, susţine că ea nici nu trebuia să deţină statutul de pensionară la data încheierii contractului, iar anume acesta este motivul refuzului pentru rezilierea contractului cu restituirea contribuţiilor şi recalcularea pensiei. Susţine că afirmaţiile CNAS şi CTAS sectorul Râşcani mun.

Chişinău precum că achitarea contribuţiilor de asigurare pe bază de contract individual încheiat cu CNAS, asigură numai dreptul de a include perioada respectivă în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, nu sunt întemeiate deoarece prevederile pct. 49 lit. b) din Regulamentul cu privire la modul de calculare a pensiilor de asigurări sociale de stat, indică că la determinarea venitului mediu lunar asigurat (baza de calcul a pensiei) se iau în considerare şi contribuţiile achitate în baza contractului de asigurare la valoarea lor reală şi nu numai ca stagiu de muncă. Declară că în calitate de asigurat ea nu a fost informată despre intervenirea unor modificări sau completări în legislaţia în domeniu.

Mai mult ca atât, invocă faptul că T. Popovai a propus să achite contribuţii pentru o lună din anul 2013, însă dânsa nu a urmat această propunere şi nu a achitat alte contribuţii sociale. Prin urmare, afirmă că din cele relatate anterior devine clar că la data depunerii demersului de reziliere a contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 cu restituirea contribuţiilor sociale şi recalcularea pensiei în termenii stagiului de muncă realizat până la încheierea contractului, CNAS recunoaşte veridicitatea contractului nr. 64/1288 din 01 februarie 2008. Consideră că deţinând statutul de pensionară începând cu 03 octombrie 2012, are dreptul la rezilierea contractului cu restituirea contribuţiilor şi recalcularea pensiei în termenii stagiului de muncă realizat până la data încheierii contractului.

Solicită anularea deciziei CNAS nr. IV-V-1878/12, IV-V-1899/12 din 23 ianuarie 2013; anularea deciziei CTAS sectorul Râşcani mun.

Chişinău nr. 5616 din 24 decembrie 2012; rezilierea contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008, cu restituirea contribuţiilor de asigurare socială achitate la CNAS în sumă de 17392 lei şi recalcularea pensiei în termenii stagiului 3 de muncă realizat până la data încheierii contractului; restituirea exemplarului 3 - original al contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 şi plata pensiei recalculate începând cu 03 octombrie 2012. Pe parcursul examinării pricinii în primă instanţă, la 05 noiembrie 2013 Vasilisa Vreme şi-a completat cuantumul pretenţiilor, solicitând recalcularea pensiei cu respectarea tuturor modificărilor intervenite în legislaţia din domeniu în vigoare la data stabilirii pensiei - luna octombrie 2012 şi plata pensiei recalculate 1980,09 lei începând cu 03 octombrie 2012 (f. d. 128 Vol. I). În cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe din 13 decembrie 2013 reclamanta a renunţat la pretenţia cu privire la rezilierea contractului, solicitând recalcularea pensiei în sumă de 1980 lei în baza legislaţiei în vigoare, plata pensiei începând cu 03 octombrie 2012 pentru 6 luni până la 01 aprilie 2013 cu ulterioarele indexări,

restituirea exemplarului 3-original al contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 şi plata penalităţii pentru întârzierea plăţii pensiei (f. d. 180- 182 Vol. I). La 16 decembrie 2013, Vasilisa Vreme a depus cerere prin intermediul căreia a solicitat recalcularea pensiei din 727,19 lei în 3007,12 lei, plata pensiei recalculate începând cu 03 octombrie 2012, restituirea exemplarului 3-original al contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 şi plata prejudiciului material pricinuit din vina CTAS sectorul Râşcani mun. Chişinău şi CNAS al RM în sumă de 7000 lei. (f. d. 147 Vol. I). Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, obligată CTAS sectorul Râşcani mun.

Chişinău să restituie Vasilisei Vreme exemplarul 3-original al contractului individual de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008. Cerinţele privind recalcularea pensiei din 727,19 lei în 3007,12 lei conform legislaţiei în vigoare la 03 octombrie 2012, plata pensiei recalculate începând cu data stabilirii ei - 03 octombrie 2012 şi încasarea prejudiciului în mărime de 7000 lei au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de Vasilisa Vreme şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 01 august 2014 Vasilisa Vreme a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menţionând că instanţele ierarhic inferioare au contribuit la încălcarea dreptului ei la pensia care i se cuvine conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 în vigoare din 01 ianuarie 1999 şi conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din08 iulie 1999. Consideră că prima instanţă eronat a aplicat prevederile art. 6 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2012, nr. 270 din 23 decembrie 2011, legea care în sensul modului de calculare a pensiilor, are o putere juridică inferioară Legii privind sistemul public asigurări sociale, nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 şi Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 în vigoare din 01 ianuarie 1999. 4 Prin urmare, consideră că la examinarea litigiului au fost încălcate prevederile art. 12 din CPC, astfel califică soluţiile instanţelor de judecată ca fiind contradictorii şi cu încălcarea legislaţiei ce guvernează şi reglementează speţa dată.

Indică că instanţele de judecată au ignorat atât explicaţiile cât şi probele prezentate de dânsa referitoare la modul de calcul al pensiei în valoare de 1980,09 lei. Subliniază recurenta că instanţele de judecată nu au intrat în esenţa litigiului şi nici a pretenţiilor formulate şi reflectate în cererile înaintate pe parcursul examinării litigiului în prima instanţă. La fel, precizează că esenţa pricinii sale constă în nerespectarea legislaţiei fundamentale aplicabilă la caz, din conţinutul cărora dânsa a calculat mărimea pensiei ce i se cuvine.

Declară că în pct. 12 din decizia instanţei de apel a fost menţionat că contribuţiile plătite de ea în baza contractului individual nr. 64/1288 în vigoare din 01 ianuarie 2008, este de 17000 lei, concluzie cu care nu este de acord deoarece conform ordinelor de încasare bancară a contribuţiilor, suma totală a contribuţiilor plătită pe parcursul anilor 2008, 2009, 2010, 2011 şi lunilor 01-06 anul 2012, constituie 17392,00 lei, fapt confirmat şi de CNAS în decizia-răspuns nr. IV-V- 1878/12, IV-V-1899/12 din 23 ianuarie 2013, şi prin Informaţia privind plătirea contribuţiilor de asigurări sociale.

Explică că instanţele nu au menţionat faptul că după ce ea şi-a modificat cerinţele, solicitând recalcularea pensiei de 727,19 lei în pensia cu includerea contribuţiilor de asigurare socială plătite în baza contractului individual, dânsa a demonstrat în mod verbal în toate şedinţele de judecată şi în scris, în referinţa nr. 38604 din 05 noiembrie 2013 şi în referinţa suplimentară nr. 44255 din 16 decembrie 2013, că contribuţiile de asigurare socială plătite în baza contractului individual trebuie incluse în calculul determinării venitului mediu lunar asigurat, baza de calcul a pensiei. Afirmă că dânsa a respectat obligaţiile şi a plătit contribuţii de 17392 lei, pe când CNAS nu şi-a respectat obligaţiile şi nu a inclus suma de 17392 lei în calculul pensiei, diminuându-i astfel pensia care i se cuvine pentru anii lucraţi până la data încheierii contractului.

Consideră menţionările instanţelor de judecată precum că Vasilisa Vreme ar fi semnat contractul individual de asigurare socială în care este prezentă clauza privind modul de calculare a pensiei prevăzut în art. 7 alin. (1) din Legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale pe anul 2008, 2009 şi în art. 6 alin (1) din Legile anuale similare pe anul 2010, 2011, 2012 precum şi în art. 6 alin. (1) din Legea similară pe anul 2013, ca fiind nelegitime, deoarece în contractul dânsei de asigurare pe care l-a semnat, în pct. 1.1. este prezentă clauza care prevede că contractul este încheiat pentru asigurarea cu pensie minimă şi ajutor de deces. Este de opinia că clauza respectivă contravine în mod categoric prevederilor art. 3 lit. a), b). d), e) şi f) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, lege fundamentală şi guvernantă de care s-au condus părţile la încheierea contractului.

Totodată subliniază că clauza din pct. 1.1. urma sa fie eliminată din textul contractului de CNAS (CTAS) ca fiind în contradicţie cu legea sus menţionată, iar 5 prin intermediul introducerii pct. 1.1 din contract ea a fost deposedată de exemplarul 3-original al contractului la data depunerii cererii pentru pensionare. Indică că sunt neîntemeiate afirmaţiile instanţelor de judecată precum că „dreptul la pensie, pentru limită de vârstă se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute în art. 41 şi 42 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 şi anume dacă persoana are vârsta de pensionare necesară, pentru femei vârsta de 57 ani şi stagiul de cotizare necesar, în anul 2012 constituie 31 ani”, pe motiv că avându-se în vedere că stagiul necesar de pensionare în anul 2012 este de 31 ani, Menţionează că Judecătoria Centru mun.

Chişinău nu pune la îndoială legalitatea deciziei privind stabilirea pensiei nr. 92/2012/42101 din 08 octombrie 2012, în care este menţionat că stagiul de cotizare necesar care a fost aplicat la calcularea pensiei ei este de 30 ani, astfel consideră că prima instanţă n-a judecat corect acţiunea. Invocă că hotărârile instanţelor ierarhic inferioare sunt emise în contradicţie cu art. 42 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, modificat prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011. Afirmă că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel sunt emise în contradicţie cu art. 8 alin. (1) şi alin. (2), art. 53 alin. (1), art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, precum şi în contradicţie cu art. 3 lit. a), b), d), e) şi f) din Legea nr. 489- XIV din 08 iulie 1999, deoarece ea nu a plătit asemenea contribuţii de asigurare socială care să-i creeze o bază de calcul (un venit mediu lunar asigurat) în mărime de 343,73 lei.

În perioada de după 01 ianuarie 1999 ea a plătit contribuţii de asigurare socială în baza contractului de muncă - 280,15 lei, şi în baza contractului individual de asigurare socială - 17392, 00 lei, care fiind introduse în calculul determinării venitului mediu lunar asigurat produc mărimea lui de 38,54 lei şi nu 343,73 lei cum este menţionat în decizia privind stabilirea pensiei emisă de intimaţi. Referitor la mărimea coeficientului individual al pensionarului - 1,49053, menţionat în decizia privind stabilirea pensiei nr. 92/2012/42101 din 08 octombrie 2012, declară că acesta este calculat în contradicţie cu prevederile alin. (3) din anexa nr. 4 la Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, precum şi în contradicţie cu art. 52 alin. (4) din aceeaşi lege.

Consideră că hotărârile instanţelor ierarhic inferioare sunt emise în contradicţie cu prevederile art. 52 alin. (4) şi alin. (3) din anexa nr. 4 ambele din Legea privind pensiile.

Susţine că instanţele i-a respins pretenţiile bazându-se pe prevederile art. 6 din legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale şi pe prevederile Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul 2013, legi care au o putere juridică inferioară puterii juridice a legilor fundamentale şi guvernante ce ţin de domeniul asigurărilor sociale şi a modului de calculare a pensiilor care sunt: Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 (art. 3 lit. a), b), d), e) şi f) şi Legea privind pensiile de asigurări sociale nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998, în vigoare din 01 ianuarie 1999 prin care este stabilit modul de calculare a pensiilor de asigurări sociale de stat, mod care nu poate fi ignorat şi înlocuit cu alt mod de calculare a pensiilor inventat ilegal şi introdus în legile anuale ale 6 bugetului asigurărilor sociale, şi care are drept consecinţă diminuarea pensiei persoanei asigurate în baza contractului individual de asigurare socială, care i se cuvine pentru stagiul de cotizare realizat până la încheierea contractului individual.

Referitor la argumentele invocate în pct. 30 al deciziei Curţii de Apel Chişinău menţionează că la data încheierii contractului de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008, încheiat între dânsa şi CNAS îi era cunoscut faptul că dreptul la pensie se exercită în condiţiile Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, în vigoare din 01 octombrie 1999 prin sistemul public de asigurări, adică prin prisma principiilor art. 3 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08 iulie 1999. Iar sumele de contribuţii de asigurare socială, care urmau să fie plătite, îi vor fi cunoscute după adoptarea legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale. La încheierea benevolă a contractului individual de asigurare socială ea s-a bazat pe prevederile principiilor art. 3 din Legea nr. 489-XIV, precum şi pe prevederile art. 6 din aceeaşi lege.

Cât priveşte constatarea de la pct. 25 din decizia Curţii de Apel Chişinău din şi din ultimul alineat de la pag. 5 a hotărârii motivate a Judecătoriei Centru mun. Chişinău, precum că ea era obligată prin contractul de asigurare socială să achite o taxă fixă anuală la bugetul asigurărilor sociale de stat ce îi dădea dreptul ca această perioadă să se includă în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă şi a ajutorului de deces, şi că această prevedere este stipulată expres în art. 6 al Legilor anuale ale bugetului de asigurări sociale şi în cea pe anul 2013, remarcă că dânsa nu cade sub incidenţa Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul 2013, deoarece nu a plătit contribuţii de asigurare socială pe anul 2013, astfel considerând-o ilegală şi ilogică.

Invocă că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt emise în contradicţie cu legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale pe anul 2008, 2009, 2010, 2011 şi 2012, privind menirea sumei de bani, 17392,00 lei, plătită de dânsa CNAS.

Menţionează că prin definiţia redată în art. 1 „Noţiuni” din Legea nr. 489- XIV din 08 iulie 1999, sumele datorate în mod obligatoriu de participant la sistemul public de asigurări sociale sunt contribuţii de asigurare sociale şi nu taxe, afirmând că hotărârile instanţelor sunt emise în contradicţie cu art. 1 din Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999. Iar referitor la constatarea instanţelor precum că plătirea a 17392 lei în 4,5 ani îi acordă doar dreptul ca această perioadă să se includă în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă şi a ajutorului de deces, declară că această constatare este în contradicţie cu principiile art. 3 din Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 şi cu art. 6 din aceeaşi lege, deoarece conform art. 6 din legea respectivă, persoanele asigurate în baza contractului individual de asigurare socială sunt asigurate în condiţiile acestei legi, nr. 489- XIV din 08 iulie 1999, precum este în contradicţie şi cu Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998. Relatează că Legea nr. 270 din 23 decembrie 2011 - pe anul 2012, în baza cărei instanţele şi-au bazat motivul respingerii cerinţei cu privire la recalcularea pensiei este o lege cu o putere juridică inferioară puterii juridice a Legilor nr. 489- XIV din 08 iulie 1999 şi nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, legi,

care au o putere juridică superioară puterii juridice legilor anuale a bugetului asigurărilor sociale. 7 Cu privire la constatarea instanţelor precum că ea ar fi plătit taxe în sumă de 17392 lei şi nu contribuţii de asigurare socială, menţionează suplimentar că conform art. 19 alin. (2) din Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţii angajaţi în baza unui contract individual de muncă reprezintă 1/3 din cota de contribuţie de asigurări sociale stabilită anual pentru condiţii normale de muncă.

Aşadar, având în vedere, că conform legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale, cota contribuţiei individuale este stabilită de 5% pe anul 2008, iar pe anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 - de 6%, iar plata buletinelor de boală a asiguraţilor (angajaţilor) prin contractul individual de muncă se efectuează din contribuţia de asigurări sociale stabilită anual pentru condiţii normale de muncă, rezultă că contribuţia individuală de asigurare socială are drept destinaţie asigurarea angajatului cu pensie individuală. Consideră că destinaţia sumei de 17392 lei plătită de ea este de asemenea asigurarea cu pensie individuală, astfel contribuţiile nominalizate trebuie luate în considerare la calcularea pensiei nu ca taxe ci ca contribuţii de asigurare socială în valoarea lor reală şi nu doar ca stagiu de cotizare.

Consideră că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt emise în contradicţie cu art. 3 Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, precum şi în contradicţie cu prevederile art. 2 alin. (1) şi alin. (4) şi ale art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, pct. 49 şi subpct. b) din Regulamentul cu privire la modul de calculare a pensiilor, elaborat în baza legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 328 din 19 martie 2008. Indică că în pct. 30 din decizia Curţii de Apel Chişinău instanţa decide imposibilitatea restituirii contribuţiilor de asigurare socială.

Susţine că concluzia dată este neîntemeiată, deoarece cerinţa privind restituirea contribuţiilor a fost înaintată ca una dintre cerinţele menţionate în cererea de chemare în judecată din 25 februarie 2013, însă în timpul şedinţei de judecată din 17 octombrie 2013 în prima instanţă cerinţele menţionate în cererea de chemare în judecată şi le-a modificat şi în cerinţele modificate, cerinţa privind restituirea contribuţiilor de asigurare socială, plătite CNAS în bază de contract individual este prezentată ca cerinţa: recalcularea pensiei cu includerea contribuţiilor de asigurare socială, 17392 lei, în calculul pensiei la determinarea venitului mediu lunar asigurat, deci cerinţa restituirii contribuţiilor de 17392 lei este nevalabilă.

Argumentele instanţei de apel cu privire la respingerea cerinţelor privind recalcularea pensiei indicate în pct. 32 şi 33 din decizie, bazându-se pe prevederile art. 33 alin. (1) din Legea privind pensiile le consideră ilegale şi neîntemeiate, deoarece nefiind în posesia unor acte ce ar demonstra apariţia unui stagiu de cotizare, venit asigurat, respectiv, contribuţii de asigurare socială, suplimentare celor existente, ea este în posesia copiilor ordinelor de încasare bancară a contribuţiilor în sumă de 17392 lei, confirmată de intimaţi ca sumă plătită CNAS în baza contractului de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008 Iar probele: analogiile legilor, nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 şi nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat confirmă incorectitudinea modului de calculare, aplicat de intimaţi la calcularea pensiei.

8 Consideră că atât hotărârea primei instanţe cât şi decizia instanţei de apel sunt emise în contradicţie cu art. 12 alin. (2) CPC, art. 2 alin. (1) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 8 (modificat în baza Legii nr. 67-XVI din 27 martie 2008), art. 42 (modificat în baza Legii nr. 56-XVI, respectiv sunt în contradicţie cu art. 53 alin. (1) sau art. 16 alin. (1), (2), (3) şi (4), iar având în vedere incorectitudinea calculării coeficientului individual al pensionarului, şi cu prevederile alin. (3) din anexa nr. 4, art. 52 alin. (4) sau 52 alin. (5), toate din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, precum şi art. 3 şi 2, 4 şi 6 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, care sunt 2 legi cu o putere juridică superioară, privind modul de calculare a pensiilor, puterii juridice a legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale, pe modul de calculare a căror şi-au întemeiat instanţele argumentele refuzului acţiunii privind recalcularea pensiei.

De asemenea consideră că respingerea cerinţelor mele cu privire la plata pensiei recalculate în baza legislaţiei în vigoare la data stabilirii şi cu privire la plata prejudiciului moral şi material pricinuit din vina CTAS Râşcani şi CNAS, din motiv că Casa Naţională de Asigurări Sociale a stabilit pensia pentru limită de vârstă reclamantei în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi a fost achitată lunar în cuantum integral cu toate ulterioarele indexări, este neîntemeiat, ilegal şi inuman, deoarece prin probele şi calculele care le confirmă, ea a demonstrat instanţelor că cerinţele înaintate cu privire la recalcularea pensiei sunt întemeiate pe prevederile Legii nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 şi pe prevederile Legii nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998. Invocă că Curtea de Apel Chişinău n-a examinat şi judecat acţiunea conform prevederilor art. 12 alin. (2) CPC, ci s-a condus totalmente de motivele invocate de prima instanţă în hotărârea motivată din 26 decembrie 2013 şi şi-a emis decizia din 05 iunie 2014 neabătându-se de la respectiva hotărâre, deşi a fost în posesia tuturor probelor necesare pentru a emite decizia din 05 iunie 2014 conform prevederilor art. 12 alin. (2) CPC.

Menţionează că instanţele ierarhic inferioare şi-au bazat considerările sale precum că ea ar fi ridicat (primit) pensia de 727,19 lei începând cu data stabilirii ei, pe declaraţiile neadevărate ale intimaţilor. Remarcă că ea a declarat verbal în toate şedinţele de judecată în prima instanţă că n-a acceptat pensia de 727,19 lei şi refuză să o primească până la soluţionarea litigiului, anexând proba - copia suplimentului la cererea adresată CNAS nr. de înregistrare V-1878/12 din 24 decembrie 2012, nr. de înregistrare al suplimentului V-1899/12 din 27 decembrie 2012. Insistă că nu există şi nici nu poate exista vreo probă care să demonstreze faptul că ea şi-ar fi aplicat semnătura pe vreun act juridic în vederea ridicării pensiei de 727,19 lei.

Referitor la motivul respingerii cerinţei de încasare a prejudiciului moral şi material în sumă de 7000 lei (şi nu 0,1% cum menţionează instanţele în hotărârile lor, consideră motivul invocat de instanţe drept inuman, argumentând că ea a demonstrat instanţelor de drept, incorectitudinea efectuării calculului pensiei în sumă de 727,19 lei.

Iar plata prejudiciului cauzat ei din vina CNAS şi CTAS Râşcani, în sumă de 7000 lei, având în vedere declaraţia funcţionarei CTAS Râşcani când i-a fost solicitat în mod verbal să-i fie recalculată pensia de 727,19 lei 9 în pensia conform legislaţiei în vigoare la data calculării pensiei şi conform clauzei nr. 2.4, alin. (5) din contract sau să fie reziliat contractul de asigurare socială nr. 64/1288 din 01 februarie 2008, conform clauzelor nr. 4.4 şi nr. 4.6 din contract, deoarece ea deţine statutul de pensionară începând cu data eliberării Legitimaţiei nr. 177669, 19 noiembrie 2012, iar în caz contrar va apela la instanţa de judecată, o consideră foarte modestă. Susţine că conform prevederilor art. 1404 alin. (1) şi alin. (2) Cod civil ea are dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a cerinţelor adresate CNAS (CTAS) privind recalcularea pensiei conform legislaţiei în vigoare.

Indică că prin decizia din 05 iunie 2014 (pct. 35 din decizie) Curtea de Apel Chişinău a considerat că Judecătoria Centru mun. Chişinău a cercetat şi a apreciat corect în sensul prevederilor art. 130 CPC argumentele invocate de dânsa cu privire la recalcularea pensiei de 727,19 lei în pensia conform legislaţiei în vigoare la data stabilirii pensiei.

Consideră că concluzia Curţii de Apel Chişinău prezentată în pct. 35 din decizie este în contradicţie cu art. 130 CPC, deoarece în art. 130 alin. (1) CPC este stipulat că instanţa judecătorească apreciază probele bazându-se pe interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, însă între Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2012 nr. 270 din 23 decembrie 2011, art. 6 alin. (1), pe care s-a bazat prima instanţă şi care nu prevede includerea contribuţiilor de asigurare socială, plătite CNAS în baza contractului individual de asigurare socială, în valoarea lor reală în calculul pensiei la determinarea venitului mediu lunar asigurat, ci prevede doar includerea stagiului de cotizare realizat în baza contractului şi Legea nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, art. 3 alin. a), b), d), e) şi f), art. 4 alin. (3) sau 6, precum şi Legea privind pensiile, nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998, art. 2 alin. (1) şi (4); art. 8 alin. (1) şi (2), şi art. 8 (modificat în baza legii nr. 67-XVI din 27 martie 2008), art. 1.1, alin. (2), care prevăd includerea în calculul pensiei atât a contribuţiilor plătite în baza contractului în valoarea lor reală, 17392 lei cât şi a stagiului de cotizare în perioada căruia au fost plătite aceste contribuţii, nu există nicio interconexiune.

Mai mult ca atât, conform prevederilor art. 130 CPC prima instanţă avea obligaţia să cerceteze nemijlocit probele din dosar şi să soluţioneze corect cerinţa cu privire la plata pensiei recalculate începând cu data stabilirii ei, însă instanţele au concluzionat că ea ar fi primit lunar pensia incorect calculată de intimaţi în sumă de 727,19 lei. Consideră că constatarea dată este neîntemeiată şi ilegală, deoarece în şedinţele de judecată din 13 decembrie 2013 şi 17 decembrie 2013 dânsa a solicitat primei instanţe să oblige pârâţii să prezinte proba - înscris sau actul juridic care ar dovedi afirmaţiile că ea ar fi primit lunar pensia de 727,19 lei, însă prima instanţă i-a refuzat acest drept.

Menţionează că conform prevederilor art. 118 CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Astfel, ea a prezentat copia suplimentului înaintat CNAS la cererea din 24 decembrie 2013 nr. V-1878/12, nr. de înregistrare al suplimentului V-l899/12 din 27 decembrie 2012 prin care informează CNAS asupra faptului că ea nu acceptă şi refuză să primesc pensia incorect calculată de CTAS, însă pârâtul a 10 refuzat să prezinte proba care ar confirma obiecţiile sale precum că ea ar fi primit lunar pensia de 727,19 lei.

Apreciază refuzul intimaţilor de a prezenta această probă ca lipsă a acesteia, din ce rezultă că instanţele neaflându-se în posesia unei asemenea probă n-au fost în drept, conform art. 122 CPC să constate faptul primirii lunare a pensiei incorect calculate în sumă de 727,19 lei, începând cu data eliberării Legitimaţiei de pensionară, 19 noiembrie 2012, bazându-se doar pe afirmaţiile intimaţilor. Consideră că conform art. 138 alin. (2) CPC prima instanţa, avea obligaţia să dispună prezentarea respectivei probe de către intimaţi, însă instanţa nu şi-a onorat obligaţiunile.

Invocă că instanţele de judecată au ignorat examinarea deciziei privind stabilirea pensiei dânsei nr. 92/2012/42101 din 08 octombrie 2012, copia cărei a fost anexată la referinţa suplimentară nr. 44255 din 16 decembrie 2013. Relatează că în decizia nominalizată intimaţii menţionează că pensia a fost calculată în baza Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, însă legea respectivă la art. 2 alin. (1) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 8 (modificat prin Legea nr. 67-XVI din 27 martie 2008, art. 1 alin. (2), obliga pârâţii să includă contribuţiile de asigurare socială plătite de dânsa în sumă de 17392 lei în baza contractului individual de asigurare socială, în valoarea lor reală, pe când intimaţii declară că aceste contribuţii nu au fost incluse în calculul determinării venitului mediu lunar asigurat, baza de calcul a pensiei, deoarece astfel prevede art. 6 alin. (1) din Legea nr. 270 din 23 decembrie 2011. Consideră că din cele relatate rezultă faptul lipsei interconexiunii şi legăturii dintre Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, lege fundamentală, guvernantă cu o putere juridică superioară puterii juridice a Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul 2012 nr. 270 din 23 decembrie 2011, pe care instanţele s-au bazat în judecarea pricinii.

Iar judecarea pricinii în baza Legii nr. 270 din 23 decembrie 2011, este în contradicţie cu art. 12 alin. (2) CPC, deci atât hotărârea primei instanţe cât şi decizia instanţei de apel sunt ilegale. Aşadar, prima instanţă a apreciat probele în contradicţie cu prevederile art. 130 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC. Susţine că considerarea Curţii de Apel Chişinău menţionată în pct. 35 din decizia emisă la 05 iunie 2014 este ilegală, deoarece prima instanţă nu a reflectat în hotărârea sa motivată, motivele concluziilor sale privind admiterea probei - analogia Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul.

2012, nr. 270 din 23 decembrie 2011, art. 6 alin. (1) cu referire la modul de calculare a pensiei şi respingerea probelor - analogiile legilor: nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, art. 2 alin. (1) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2), art. 8 (modificat în baza Legii nr. 67-XVI din 27 martie 2008, art. 1.1 alin. (2), şi nu în baza legii nr. 6716 din 27 martie 2008, cum menţionează ambele instanţe, şi nr. 489-XIV din 08 iulie 1999, art. 3 lit. a), b), d), e) şi f), precum şi art. 19 alin. (4), care au o putere juridică superioară, privind modul de calculare a pensiei, puterii juridice a legii - probe, nr. 270 din 23 decembrie 2011 admisă ca probă de instanţă.

Consideră că ilegalitatea concluziei Curţii de Apel Chişinău, menţionată în pct. 35 din decizia din 05 iunie 2014 se confirmă şi prin faptul că Curtea de Apel Chişinău, concluzionând şi considerând că prima instanţa a cercetat şi apreciat 11 corect argumentele ei înaintate primei instanţe cu privire la recalcularea pensiei, a omis faptul că prima instanţă n-a întocmit nici un proces-verbal în şedinţele de judecată din 17 octombrie 2013, 13 decembrie 2013 şi 17 decembrie 2013 şi a refuzat să le întocmească, fapt despre care ea a menţionat în recursul nr. 1069 din 16 ianuarie 2014 la pagina 5 a recursului.

Prin referinţa din 05 septembrie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM a susţinut că argumentele invocate de recurentă nu denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi respectiv nu poate constitui temei de casare a deciziei recurate, considerând că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vasilisa Vreme nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile 12 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasilisa Vreme, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasilisa Vreme ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vasilisa Vreme se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 13