2ra-3054/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – V. Negru dosarul nr. 2ra-3054/14 instanţa de apel – M. Anton, E. Cobzac, I. Secrieru ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inna Balan, reprezentată de avocatul Alexandr Bodnariuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Innei Balan împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Inna Balan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 19 decembrie 2012 Inna Balan, reprezentată de avocatul Radu Rusanovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la 08 octombrie 2012, a fost deteriorat automobilul de model BMW X5, n/î CNF 981, ce-i aparţine cu drept de proprietate. Menţionează că conform deciziei agentului constatator din 08 octombrie 2012, Alexandru Arapan a fost recunoscut vinovat de săvârşirea accidentului rutier. Afirmă că având în vedere că Alexandru Arapan deţinea un contract de asigurare a răspunderii civile cu CA „Asito” SA, la data de 09 octombrie 2012 a fost înregistrat accidentul rutier sub nr. 122502R1, fiind prezentate documentele ce confirmă vinovăţia asiguratului, întocmite de către colaboratorii poliţiei rutiere.

Susţine că la 10 octombrie 2012 a fost întocmit un act de examinare al mijlocului de transport auto nr. 1178/10A la care CA „Asito” SA a fost invitată prin telegramă, dar nu s-a prezentat la examinarea automobilului. Remarcă că în urma examinării automobilul de model BMW X5, n/î CNF 981, s-a stabilit că în urma accidentului rutier i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 55388,67 lei. 1 Conform calculului CA „Asito” SA, Inna Balan a primit suma de 29750 lei, care în viziunea Companiei corespunde cu suma prejudiciului care i-a fost cauzat prin deteriorarea autoturismului ce-i aparţine. Mai indică că la momentul primirii despăgubirii de asigurare ea a informat despre faptul că nu este de acord cu calculul efectuat de CA „Asito” SA.

Afirmă că la 29 octombrie 2012 a depus o reclamaţie către CA „Asito” SA la care a anexat actul de examinare al mijlocului de transport auto nr. 1179/10A prin care a solicitat să se facă recalcularea sumei conform actului menţionat, iar la 23 decembrie 2012 a primit răspuns de la compania de asigurări, prin care i-a fost comunicat că în rezultatul verificării dosarului de daune nu au fost depistate careva abateri, suma achitată corespunde prejudiciului adus proprietarului automobilului în urma accidentului sus numit. Solicită încasarea de la pârât în beneficiul ei a sumelor de 25638,67 lei - prejudiciu material, 450 lei - costul expertizei, 769,70 lei - taxa de stat, 700 lei - pentru evacuarea automobilului şi 3150 lei - cheltuieli pentru asistenţa juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014 a fost respins apelul declarat Inna Balan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 18 august 2014 Inna Balan, reprezentată de avocatul Alexandr Bodnariuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea pricinei spre rejudecare în prima instanţă, deoarece pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces cărui nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând că instanţele ierarhic inferioare nu au pătruns în esenţa litigiului şi au examinat superficial cauza.

Invocă că la caz nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi a fost interpretată în mod eronat legea. Afirmă că instanţa greşit tălmăceşte prevederile art. 19 Legii nr. 414-XVI şi indică la neacceptarea probelor, deoarece s-a efectuat întocmirea actului peste termen de 5 zile prevăzut de legislator. După întocmirea actului la data de 11 octombrie 2012 nefiind de acord cu costul pieselor şi obiectele necesare înlocuirii la data de 19 octombrie 2012 a fost întocmit raport de constatare tehnico-ştiinţific nr. 2108 de către expertul Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM, expert-automerceolog cu stagiul de muncă 28 ani. Expertul a fost preîntâmpinat de răspunderea penală pentru prezentarea cu bună-ştiinţă a unor concluzii false şi răspunde pentru conţinutul raportului întocmit.

Consideră că este neîntemeiată menţiunea instanţei că raportul a fost întocmit unilateral, deoarece părţile au fost citate, însă Compania „Asito” SA nu s-a prezentat. Indică că raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 2108 este o probă incontestabilă, obţinută în condiţiile legii şi ignorată de prima instanţă şi instanţa de apel. Aceasta probă a fost respinsă de către instanţe neîntemeiat, astfel lezând dreptul ei la un proces echitabil. Menţionează că conform art. 22 alin. (121) Legii nr. 414-XVI, asigurătorul care are încheiat contract de asigurare de bunuri cu persoana păgubită este obligat să invite 2 la procesul de constatare a pagubei asigurătorul de răspundere civilă auto al persoanei vinovate, probând invitaţia printr-un înscris justificativ.

Neprezentarea asigurătorului de răspundere civilă auto al persoanei vinovate la data şi locul stabilit nu împiedică asigurătorul de bunuri să constate pagubele ce vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă auto absent de la procesul de constatare. Relatează că asigurătorul nu a îndeplinit obligaţiile sale, deşi la 09 octombrie 2012 a fost înregistrat accidental rutier sub nr. 122501 R1 şi au fost prezentate documentele ce confirmă vinovăţia asiguratului Alexandru Arapan, întocmite de către colaboratorii poliţiei rutiere. Susţine că nerespectarea obligaţiilor asigurătorului se confirmă prin neprezentarea la 10 octombrie 2012 la întocmirea actului de examinare a mijlocului de transport auto nr. 1178/10A la care compania „Asito” SA, fiind citată legal prin telegramă, nu s-a prezentat.

Astfel, consideră neprezentarea companiei, care a fost citată legal şi care nu a solicitat amânarea acestei proceduri legale, ca un acord tacit la întocmirea actului în lipsa companiei. Mai menţionează recurenta că conform art. 23 alin. (4) al Legii nr. 414-XVI, costul reparaţiei autovehiculului se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părţi. Consideră că asigurătorul a acceptat unitatea specială care a întocmit actul nr. 1178/10A prin acordul tacit, dat fiind faptul că compania fiind citată legal, nu a solicitat amânarea acestei proceduri legale sau nu a manifestat dezacordul cu unitatea care efectuează aprecierea costului reparaţiei.

Afirmă că instanţa de apel în decizia sa a indicat că raportul de evaluare a pagubei nr. 1178/10A întocmit de SRL „Exauto-Plus” în urma căruia s-a stabilit prejudiciul în sumă de 55388,67 lei era întocmit la o dată nestabilită, pe când data este indicată expres în raport – 10 octombrie 2012. Cu referire la art. 14 al Legii nr. 414-XV, indică că cerinţele ei care sunt legale şi întemeiate, constituie doar 5% din suma limită a răspunderii asigurătorului prevăzută de art. 14 al Legii menţionate. În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. b) CPC, consideră că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Astfel, interesele ei au fost reprezentate de către avocatul Alexandr Bodnariuc, mandatul căruia se află în materialele cauzei.

La 19 iunie 2014 a solicitat amânarea procesului, deoarece avocatul ei era plecat peste hotarele RM (în Bulgaria) şi trebuia să revină în ţară pe data de 20 iunie 2014. Însă instanţa de apel a decis examinarea cauzei în lipsa unui participat a procesului, lezând-i astfel dreptul ei la apărare. Indică că anexează la recurs copia paşaportului pe numele lui Alexandr Bodnariuc unde sunt aplicate ştampile de intrare şi ieşire în RM. Consideră că examinarea pricinei în absenţa apărătorului ei, care era participant a procesului este o încălcare care nu poate fi înlăturată în instanţa de recurs şi din acest motiv propune instanţei de recurs de a trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă, deoarece pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată.

Întru combaterea afirmaţiei instanţei de apel referitor la faptul că lipsesc probe ce ar confirma că ea a suportat cheltuieli de reparare a automobilului de model BMW X5 cu numărul de înmatriculare CNF 981, remarcă că anexează la recurs copia facturii 3 fiscale FU3202106 din 02 noiembrie 2012 care confirmă achitarea de către dânsa către SRL „Autospace” a sumei de 42682,95 lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inna Balan, reprezentată de avocatul Alexandr Bodnariuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Inna Balan, reprezentată de avocatul Alexandr Bodnariuc, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Şi argumentul invocat în cererea de recurs cu privire la examinarea cauzei în absenţa apărătorului ei, instanţa de apel respingând neîntemeiat cererea ei din 19 iunie 2014 cu privire la amânarea procesului dat fiind faptului că avocatul se afla în 4 imposibilitate de a se prezenta, urmează a fi apreciat critic, prin prisma prevederilor art. 206 alin. (5) CPC, conform cărui instanţa poate amâna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia. Or, după cum rezultă din materialele dosarului, instanţa de apel a amânat o dată şedinţa din 10 aprilie 2014 la cererea apelantei din motivul imposibilităţii participării la şedinţă a reprezentantului său (f. d. 121-122).

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inna Balan, reprezentată de avocatul Alexandr Bodnariuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Inna Balan, reprezentată de avocatul Alexandr Bodnariuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5