2ra-4205/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: Gh. Mîţu 2ra-333/14 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Tatiana Purici, reprezentată de către avocatul Alexandru Mărginean în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Purici împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” Societate pe Acţiuni cu privire la repararea prejudiciului material şi moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 august 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Tatiana Purici şi menţinută hotărârea Judecătoriei Soroca din 06 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 21 noiembrie 2011, Tatiana Purici a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 27 septembrie 2010 a încheiat cu CIA „Asito” SA un contract de asigurare facultativă „Casco” a automobilului ce-i aparţinea cu drept de proprietate, de marca Volkswagen Tiguan cu n/î SRST 888. Menţionează că a achitat la timp prima de asigurare. Afirmă că în luna august 2011, în urma derapării automobilului, s-au defectat unele detalii şi în baza contractului de asigurare facultativă şi garanţiei s-a adresat către pârât în vederea recuperării cheltuielilor. Susţine că a prezentat expertului companiei rezultatul diagnosticii efectuate de către centrul „Rumeon” cât şi lista costului lucrărilor. Ulterior, neprimind nici un răspuns de la pârât, la 10 octombrie 2011 s-a adresat la reprezentantul Companiei „Asito” din Soroca, unde a primit răspuns negativ.

Susţine că în aceeași zi a solicitat Companiei să-i fie explicate în scris motivele refuzului. Relatează că la 19 octombrie 2011 a primit prin poştă răspunsul CIA „Asito” la cererea din 10 octombrie 2011, iar motivele indicate în punctele 4.1., 4.2., 2 c) nu pot servi ca bază pentru refuzul de a i se achita despăgubirile conform contractului. 1 Solicită admiterea cererii, încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul său despăgubirea pe contractul de asigurare în sumă de 75000 lei, încasarea de la CIA„Asito” SA paguba morală pricinuită prin refuzul neîntemeiat de achitare a despăgubirii în mărime de 35000 lei precum şi toate cheltuielile de judecată care le va confirma.

La 11 ianuarie 2013, Tatiana Purici a depus în instanţă o cerere de modificare şi completare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat admiterea acesteia, încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul său despăgubirea de asigurare în sumă de 58176 lei, penalitate 10588 lei, dobânzi de întârziere 11556,30 lei, încasarea de la CIA „Asito” SA paguba morală pricinuită prin refuzul neîntemeiat de achitare a despăgubirii în mărime de 35000 lei, încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată care le va confirma documentul. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 06 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 august 2013 a fost respins apelul declarat de către Tatiana Purici şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 12 noiembrie 2013, Tatiana Purici, reprezentată de către avocatul Alexandru Mărginean a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreştiinferioare cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată menționând că instanţa de judecată la adoptarea hotărârilor a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Menţionează că atât instanţa de fond cât şi cea de apel, imput reclamantei obligația de a anunţa imediat organele de poliţie în situaţia în care a derapat într-un şanţ şi a atins de pământ partea de jos a automobilului, obligaţie pe care o deduc din pct. 5.2 lit. b) al Contractului de asigurare pe când Regulamentul circulaţiei Rutiere prevede doar anumite cazuri de anunţare a poliţiei rutiere. Consideră că în situaţia ei urma a fi aplicat pct. 74 (1) al Regulamentului şi anume de anunţat asistenţa tehnică şi nu organele de poliţie. Conchide că atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au dat apreciere greşită situaţiei şi au interpretat eronat prevederile contractului de asigurare, invocând nişte obligaţii care nu-şi găsesc încadrarea în norma legală.

Relatează că instanţele au mai invocat şi tardivitatea adresării cu declararea cazului şi afirmă că instanţa de apel a ignorat norma materială prevăzută de art. 1327 alin. 3) Cod civil invocând pct. 5.2 al Contractului. Consideră că instanţa de apel în această situaţie nu a dat apreciere tuturor înscrisurilor anexate la materialele dosarului, dând o apreciere absolut greşită situaţiei, deoarece când reclamanta s-a adresat Companiei aceştia au refuzat să primească cererea de declarare a cazului asigurat fără actele de la poliţie. Afirmă că cererea la poliţie a fost depusă la 07 septembrie 2011, iar răspunsul a fost dat numai la 10 septembrie 2011, cu toate acestea prevederile contractului oricum nu anulează prevederea legală imperativă prevăzută de art. 1327 alin. (3) Cod civil.

2 Consideră că instanţa de judecată incorect impută careva responsabilităţi persoanei păgubite pentru nefixarea locului incidentului în situaţia când este cerută întinderea prejudiciului, cauza şi împrejurările. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tatiana Purici, reprezentată de către avocatul Alexandru Mărginean nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tatiana Purici, reprezentată de către avocatul Alexandru Mărginean, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Purici, reprezentată de către avocatul Alexandru Mărginean ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Tatiana Purici, reprezentată de către avocatul Alexandru Mărginean se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4