3ra-1351/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Mazur dosarul nr. 3ra-1351/14 instanţa de apel – M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Dumitru Miscu, Marcel Ciolpan, Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga şi Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stelei Boldişor, Rodicăi Bujeniţă, Ion Chiriac, Marcel Ciolpan, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorinei Fedorişin-Cazacu, Olesei Ghelbet, Artur Ghervas, Ion Godoroja, Antoninei Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Irinei Miculiscaia, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Dumitru Miscu, Mihail Olaru, Ritei Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, Roman Solonenco, Iurie Stan, Alionei Şapteboi, Iurie Ţărnă împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Dumitru Miscu,

Marcel Ciolpan, Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga şi Natalia Arabadji, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin- Cazacu, Artur Ghervas, Ion Godoroja, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Irina Miculiscaia, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, Iurie Ţărnă reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari, admis apelul lui Gheorghe Mîndrilă, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013 în partea respingerii cererii lui şi pronunţată o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care a fost scoasă de pe rol acţiunea lui Gheorghe Mîndrilă împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, pentru nerespectarea procedurii prealabile, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 18 decembrie 2012 Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, 1 Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Ion Chiriac, Marcel Ciolpan, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Olesea Ghelbet, Ghervas Artur, Ion Godoroja, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Irina Miculiscaia, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Dumitru Miscu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, Roman Solonenco, Iurie Stan, Aliona Şapteboi, Iurie Ţărnă, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că activează în rândurile Armatei Naţionale de mai mulţi ani, fiind incluşi în lista solicitanţilor la asigurare cu spaţiu locativ din contul Ministerului Apărării, dar în pofida prevederilor Legii cu privire la protecţia socială şi juridici a militarilor şi membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătire militară nr. 970-XII din 17 martie 1992, până în prezent nu au fost asiguraţi cu spaţiu locativ. Afirmă că omisiunea Ministerului Apărării de a-i asigura cu spaţiu locativ, în pofida tuturor condiţiilor cerute de lege, privind vechimea în serviciul militar şi încadrarea în lista militarilor ce urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ, constituie o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate al lor în sensul art. 1 Protocol nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, ratificată şi obligatorie pentru Republica Moldova în sensul art. 4 din Constituţia Republicii Moldova.

Menţionează că au expediat în adresa Ministerului Apărării al RM cereri prealabile prin care au solicitat de a fi asiguraţi cu spaţiu locativ sub formă de apartament conform normelor legale. Iar prin răspunsurile primite Ministerul Apărării recunoaşte dreptul lor şi a familiilor lor la spaţiu locativ - apartament cu una, două, sau trei odăi, dar totodată îi informează că solicitarea dânşilor privind asigurarea cu spaţiu locativ va fi examinată în conformitate cu succesiunea rândului la stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare a acesteia.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară nr. 970 din 17 martie 1992 (abrogată în anul 2005) şi art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005, art. 166, 167, 277, 278 CPC, art. 8 alin. (1), art. 320 alin. (2) Cod Civil, art. 14, 16 alin. (2), 17 Legea contenciosului administrativ, art. 35 alin. (1),pct. 3 Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti nr. 2718-X din 03 iunie 1983, pct. 4, 10, 11, 13, 14, 59, 60 ale Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R.S.S. Moldovenească, aprobat prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti –nr.

405 din 25 noiembrie 1987. Solicită obligarea Ministerului Apărării al RM de a elibera ordinul de asigurare cu spaţiu locativ pe numele lor reieşind din numărul odăilor la care sunt incluşi în rândul general de asigurare cu spaţiu locativ. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 februarie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al RM.

La 28 martie 2013 Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Ion Chiriac, Marcel Ciolpan, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Olesea Ghelbet, Ghervas Artur, Ion Godoroja, 2 Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Irina Miculiscaia, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Dumitru Miscu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, Roman Solonenco, Iurie Stan, Aliona Şapteboi, Iurie Ţărnă, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari au depus cerere cu privire la concretizarea cerinţelor, prin care au solicitat obligarea Ministerului Apărării la alocarea mijloacelor financiare reclamanţilor care au o vechime în serviciu de peste 20 ani, necesare pentru procurarea unui apartament în mun.

Chişinău conform valorii medii de piaţă a unui apartament de acest gen, după cum urmează: Gheorghe Mîndrilă (apartament cu 3 odăi) în conformitate cu pct. 15 al art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005, care prevedea că militarii prin contract cu vechime în serviciul militar de 20 de ani calendaristici şi mai mult care, la momentul trecerii în rezervă (retragere), nu sunt asiguraţi cu spaţiu locativ sau dispun de spaţiu locativ de serviciu fără drept de privatizare beneficiază, la ultimul loc de serviciu, de compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia.

Compensaţia respectivă se acordă la locul de serviciu, de către structura militară, din contul mijloacelor bugetare alocate în acest scop, recunoaşterea dreptului la asigurarea cu spaţiu locativ al reclamanţilor care au o vechime în serviciu de peste 15 şi obligarea Ministerului Apărării la asigurarea acestora cu spaţiu locativ cu drept de privatizare, după cum urmează: Rodica Bujeniţă (apartament cu 2 odăi); Stela Boldişor (apartament cu 2 odăi); Vitalie Rusu (apartament cu 2 odăi); Iurie Stan (apartament cu 2 odăi); Aliona Şapteboi (apartament cu 2 odăi); Marcel Ciolpan (apartament cu 3 odăi); Olesea Ghelbet (apartament cu 2 odăi); Antonina Golan (apartament cu 2 odăi); Ion Herţa (apartament cu 1 odaie); Ion Lupuşor (apartament cu 2 odăi); Dumitru Miscu (apartament cu 2 odăi); Mihail Olaru (apartament cu 2 odăi); Roman Solonenco (apartament cu 3 odăi); Iurie Ţărnă (apartament cu 3 odăi); în conformitate cu pct. 11 al art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005, care prevedea că militarii cu o vechime de serviciu de 15 ani şi mai mult beneficiază de spaţiu locativ, cu dreptul la privatizarea acestuia, în conformitate cu normele şi legislaţia în vigoare, recunoaşterea dreptului la asigurarea cu spaţiu locativ al reclamanţilor care au o vechime în serviciu de până la 15 ani şi obligarea Ministerului Apărării la asigurarea cu spaţiu locativ,

cu dreptul la ulterioara privatizare la atingerea vârstei de 15 ani serviciu, după cum urmează: Natalia Arabadji (apartament cu 2 odăi); Ion Bencheci (apartament cu 2 odăi); Ion Chiriac (apartament cu 2 odăi); Alexandru Dadu (apartament cu 1 odaie); Gheorghe Dadu (apartament cu 1 odaie); Sorina Fedorişin-Cazacu (apartament cu 2 odăi); Artur Ghervas (apartament cu 2 odăi); Ion Godoroja (apartament cu 2 odăi); Irina Miculscaia (apartament cu 1 odaie); Valentin Midrigan (apartament cu 3 odăi); Radu Mihaescu (apartament cu 1 odaie); Rita Raitabuc (apartament cu 3 odăi); Viorel Sîrghi (apartament cu 2 odăi); în conformitate cu pct. 3 al art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005, care prevedea că militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe, precum şi pct. 8 al art. 21 din legea nominalizată, care prevedea că militarii prin contract, împreună cu 3 membrii familiilor lor, se asigură cu spaţiu locativ cu drept de privatizare o singură dată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 au fost respinse apelurile declarate de Dumitru Miscu, Marcel Ciolpan, Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga şi apelul declarat de reprezentantul apelanţilor Natalia Arabadji, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Artur Ghervas, Ion Godoroja, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Irina Miculiscaia, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, Iurie Ţărnă, avocatul Ian Dogotari, admis apelul lui Gheorghe Mîndrilă, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii cererii lui şi pronunţată o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care a fost scoasă de pe rol acţiunea lui Gheorghe Mîndrilă împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, pentru nerespectarea procedurii prealabile, în rest hotărârea a fost menţinută.

La 25 august 2014 Dumitru Miscu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de el împotriva Ministerului Apărării al RM să fie admisă integral. Menţionează că decizia integrală a instanţei de apel i-a fost adusă la cunoştinţă la 02 iulie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate. Afirmă că conform art. 21 alin. (3) al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, abrogat prin Legea nr. 90, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă. Pentru fiecare militar în funcţie, neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, acesta a fost un drept obţinut şi care nu poate fi anulat prin abrogare de lege.

Consideră că militarii, care la momentul abrogării art. 21 alin. (3) al Legii menţionate, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept în termen de trei ani, art. 267 Cod civil, de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării, asigurarea cu locuinţă. Indică că drept temei de respingere a acţiunii lui instanţa de apel a reţinut că prevederile legale pe care şi-a întemeiat cerinţele au fost excluse din art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162- XVI din 22 iulie 2005 prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în vigoare de la 18 decembrie 2009), care actualmente statuează, că militarilor în termen şi celor în termen redus, precum şi rezerviştilor chemaţi la concentrare li se repartizează necondiţionat, din fondul de cazarmă, spaţiu locativ la locul de îndeplinire a serviciului militar.

Spaţiul locativ trebuie să corespundă normelor stabilite de regulamentele militare. Remarcă că instanţa de apel a considerat că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată el nu mai beneficia de dreptul de fi asigurat cu spaţiu locativ, asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmând a fi efectuată în condiţii generale, conform prevederilor art. art. 32, 37 din Codul cu privire la locuinţe şi 4 Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R. Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 405 din 25 noiembrie 1987. Consideră că concluzia dată este una eronată fiind consecinţa interpretării eronate a normelor legale şi anume art. 6 Cod civil.

Susţine că nu poate fi reţinut ca temei de respingere a acţiunii argumentul instanţei de apel precum că art. 21 alin. (3) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, a fost abrogat la 18 decembrie 2009, deoarece dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ a fost obţinut până la abrogarea legii, abrogare care a avut loc la 18 decembrie 2009. Astfel dreptul obţinut de dânsul nu poate fi anulat prin abrogare de lege, deoarece modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia juridică apărută anterior.

Afirmă că nu poate fi reţinut nici argumentul instanţei de apel precum că asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmează a fi efectuată în condiţii generale, conform prevederilor art. art. 32, 37 din Codul cu privire la locuinţe, deoarece el este subiect de drept cu statut special şi modalitatea de asigurare cu spaţiu locativ de asemenea este reglementată de legea specială nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor în redacţia de până la 18 decembrie 2009, adică în redacţia în vigoare la momentul obţinerii dreptului la spaţiu locativ. Menţionează că practica Curţii Supreme de Justiţie pe cauza Crestianov împotriva Ministerului Apărării a arătat că obligaţia pârâtului de a-l asigura pe intimat cu spaţiu locativ este prevăzută de art. 21 Legea cu privire la statutul militarilor în redacţia din 22 iulie 2005. Prin urmare dreptul deja obţinut nu poate fi anulat prin abrogare de lege.

Recurentul invocă şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1. CEDO, conform cărui prin noţiunea de bun nu se limitează la proprietatea corporală şi este independentă în raport de calificările formale din dreptul intern: anumite alte drepturi şi interese constituind active pot fi considerate bunuri în sensul acestei dispoziţii. Astfel o creanţă suficient de certă, pentru ca reclamantul să poată avea speranţa legitimă că va obţine un avantaj patrimonial, poate să fie considerată un bun. La caz încadrându-se în serviciul militar, reieşind din prevederile legale în vigoare la acel moment. El avea o speranţă legitimă că va fi asigurat cu spaţiu locativ.

De aceea, există un bun în sensul dispoziţiei de la art. 1 din Protocolul nr. 1, iar neasigurarea cu spaţiu locativ, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al lui, pentru care statul nu a oferit nici o justificare rezonabilă, de aceea, în speţă, prin neasigurarea lui cu spaţiu locativ se violează a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. Remarcă că jurisprudenţa decisivă în reglementarea noţiunii de speranţă legitimă de a obţine un bun a intervenit prin cauza Kopecky contra Slovaciei din 07 ianuarie 2003. Prin această hotărâre, Curtea a arătat că deşi articolul 1 al Protocolului 1 trebuie să vizeze un drept de proprietate actual, cât timp Convenţia nu garantează dreptul de a obţine proprietatea unui bun, prin excepţie Convenţia garantează speranţa legitimă de a obţine un bun ori o creanţă certă cu valoare patrimonială.

Consideră că din jurisprudenţa prezentată mai sus rezultă că speranţa legitimă de a obţine un bun reprezintă o extindere a aplicării articolului 1 al Protocolului 1 şi asupra unor bunuri care nu se află încă în patrimoniul lui, dar acesta având un drept 5 de a obţine proprietatea asupra lor recunoscut de legislaţia statului. Astfel Legislaţia statului la momentul obţinerii dreptului de a fi asigurat cu spaţiu locativ recunoştea acest drept al său, iar prin alin. (11) art. 21 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 statul se obliga la atingerea vechimii de serviciu de 15 ani să-i acorde dânsului spaţiu locativ cu drept de privatizare adică în proprietate privată. La 25 august 2014 Marcel Ciolpan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de el împotriva Ministerului Apărării al RM să fie admisă integral.

Afirmă că decizia integrală a instanţei de apel i-a fost adusă la cunoştinţă la 02 iulie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate. Menţionează că conform art. 21 alin. (3) al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, abrogat prin Legea nr. 90, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă. Pentru fiecare militar în funcţie, neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, acesta a fost un drept obţinut şi care nu poate fi anulat prin abrogare de lege. Consideră că militarii, care la momentul abrogării art. 21 alin. (3) al Legii menţionate, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept în termen de trei ani, art. 267 Cod civil, de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării, asigurarea cu locuinţă.

Afirmă că drept temei de respingere a acţiunii lui instanţa de apel a reţinut că prevederile legale pe care şi-a întemeiat cerinţele au fost excluse din art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162- XVI din 22 iulie 2005 prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în vigoare de la 18 decembrie 2009), care actualmente statuează, că militarilor în termen şi celor în termen redus, precum şi rezerviştilor chemaţi la concentrare li se repartizează necondiţionat, din fondul de cazarmă, spaţiu locativ la locul de îndeplinire a serviciului militar. Spaţiul locativ trebuie să corespundă normelor stabilite de regulamentele militare.

Remarcă că instanţa de apel a considerat că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată el nu mai beneficia de dreptul de fi asigurat cu spaţiu locativ, asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmând a fi efectuată în condiţii generale, conform prevederilor art. art. 32, 37 din Codul cu privire la locuinţe şi Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R. Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 405 din 25 noiembrie 1987. Consideră că concluzia dată este una eronată fiind consecinţa interpretării eronate a normelor legale şi anume art. 6 Cod civil.

La fel, consideră că nu poate fi reţinut ca temei de respingere a acţiunii argumentul instanţei de apel precum că art. 21 alin. (3) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, a fost abrogat la 18 decembrie 2009, deoarece dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ a fost obţinut până la abrogarea legii, abrogare care a avut loc la 18 decembrie 2009. Astfel dreptul obţinut de dânsul nu poate fi anulat prin abrogare de lege, deoarece modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia juridică apărută anterior.

6 Indică că nu poate fi reţinut nici argumentul instanţei de apel precum că asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmează a fi efectuată în condiţii generale, conform prevederilor art. art. 32, 37 din Codul cu privire la locuinţe, deoarece el este subiect de drept cu statut special şi modalitatea de asigurare cu spaţiu locativ de asemenea este reglementată de legea specială nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor în redacţia de până la 18 decembrie 2009, adică în redacţia în vigoare la momentul obţinerii dreptului la spaţiu locativ. Menţionează că practica Curţii Supreme de Justiţie pe cauza Crestianov împotriva Ministerului Apărării a arătat că obligaţia pârâtului de a-l asigura pe intimat cu spaţiu locativ este prevăzută de art. 21 Legea cu privire la statutul militarilor în redacţia din 22 iulie 2005. Prin urmare dreptul deja obţinut nu poate fi anulat prin abrogare de lege.

Recurentul invocă şi art. 1 din Protocolul nr. 1. CEDO, conform cărui prin noţiunea de bun nu se limitează la proprietatea corporală şi este independentă în raport de calificările formale din dreptul intern: anumite alte drepturi şi interese constituind active pot fi considerate bunuri în sensul acestei dispoziţii. Astfel o creanţă suficient de certă, pentru ca reclamantul să poată avea speranţa legitimă că va obţine un avantaj patrimonial, poate să fie considerată un bun. La caz încadrându-se în serviciul militar, reieşind din prevederile legale în vigoare la acel moment. El avea o speranţă legitimă că va fi asigurat cu spaţiu locativ.

De aceea, există un bun în sensul dispoziţiei de la art. 1 din Protocolul nr. 1, iar neasigurarea cu spaţiu locativ, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al lui, pentru care statul nu a oferit nici o justificare rezonabilă, de aceea, în speţă, prin neasigurarea lui cu spaţiu locativ se violează a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. Remarcă că jurisprudenţa decisivă în reglementarea noţiunii de speranţă legitimă de a obţine un bun a intervenit prin cauza Kopecky contra Slovaciei din 07 ianuarie 2003. Prin această hotărâre, Curtea a arătat că deşi articolul 1 al Protocolului 1 trebuie să vizeze un drept de proprietate actual, cât timp Convenţia nu garantează dreptul de a obţine proprietatea unui bun, prin excepţie Convenţia garantează speranţa legitimă de a obţine un bun ori o creanţă certă cu valoare patrimonială.

Consideră că din jurisprudenţa prezentată mai sus rezultă că speranţa legitimă de a obţine un bun reprezintă o extindere a aplicării articolului 1 al Protocolului 1 şi asupra unor bunuri care nu se află încă în patrimoniul lui, dar acesta având un drept de a obţine proprietatea asupra lor recunoscut de legislaţia statului. Astfel Legislaţia statului la momentul obţinerii dreptului de a fi asigurat cu spaţiu locativ recunoştea acest drept al său, iar prin alin. (11) art. 21 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 statul se obliga la atingerea vechimii de serviciu de 15 ani să-i acorde lui spaţiu locativ cu drept de privatizare, adică în proprietate privată.

La 03 septembrie 2014 Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii 7 primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de ei să fie admisă. În motivarea recursului au invocat ilegalitatea deciziei recurate. Menţionează că instanţa de apel a pus la baza pronunţării deciziei atacate, motivul că nu exista la momentul depunerii cererii de chemare în judecată de către dânşii obligativitatea structurii militare să-i asigure cu spaţiu locativ.

Remarcă că conform prevederile art. 6 Cod civil, legea civilă nu are efect retroactiv. Prin neretroactivitatea legii trebuie de înţeles faptul că ea nu modifică sau nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior şi nici condiţiile stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Astfel legea nouă nu va putea modifica condiţiile de încheiere a unui contract încheiat anterior sau condiţiile răspunderii pentru o faptă săvârşită anterior intrării legii în vigoare şi nici condiţiile de stingere a unei obligaţii stinse anterior intrării legii în vigoare. Nu va putea, fără să aibă caracter retroactiv, legea nouă să modifice sau să desfiinţeze efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

Afirmă că dreptul de a primi spaţiu locativ din contul instituţiei în care au activat sau activează ei a apărut până la modificarea prevederilor legale respective şi, astfel, abrogarea acestei prevederi legale nu poate anula dreptul lor la asigurare cu spaţiul locativ. Consideră că ei întrunesc absolut toate condiţiile necesare pentru a beneficia de asigurare cu spaţiu locativ reieşind din vechimea în serviciu, iar omisiunea Ministerului Apărării de a-i asigura cu spaţiu locativ, în pofida tuturor condiţiilor cerute de lege, privind vechimea în serviciul militar şi încadrarea în lista militarilor ce urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ, constituie o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate al lor în sensul art. 1 Protocol nr. 1 la Convenţiei Europeană pentru Drepturile Omului, ratificată şi obligatorie pentru Republica Moldova în sensul art. 4 din Constituţia Republicii Moldova.

Invocă că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi anume prevederile art. 6 Cod civil. Totodată, consideră că prin admiterea apelului în privinţa lui Gheorghe Mîndrilă şi pronunţarea unei încheieri prin care a fost scoasă cererea de pe rol, instanţa de apel a luat o soluţie care nu corespunde cu cerinţele înaintate în cererea de apel de către reprezentantul lui Gheorghe Mîndrilă. Menţionează că decizia integrală a Curţii de Apel Chişinău a fost comunicată reprezentantului lor Ian Dogotari prin poştă la 09 iulie 2014, fapt confirmat prin copia registrului de evidenţă a documentelor de intrare al BAA „Verdict”. La 29 august 2014 Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral.

Afirmă că a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la 02 iulie 2014. În motivarea recursului a invocat că la emiterea deciziei recurate au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi cele de drept procedural, concluziile instanţei fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. 8 Indică că conform certificatului din 05 octombrie 2010 eliberat de către Direcţia cazare, construcţii şi evidenţă a departamentului dotări al Ministerului Apărării al RM, reiese că ea este inclusă în lista militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ. Conform listei sergenţilor Departamentului administrativ-militar care necesită asigurarea cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău, dânsa se află prima în lista care necesită asigurarea cu spaţiu locativ.

Consideră că instanţele ierarhic inferioare eronat au reţinut că pretenţiile ei nu întrunesc condiţiile normelor de drept material, în vederea obligării Ministerul Apărării de a acorda spaţiu locativ. Menţionează că prin scrisoarea nr. 131/12 din 28 noiembrie 2012, Ministerul Apărării i-a recunoscut dreptul ei la asigurarea cu spaţiu locativ, astfel ea încadrându-se în serviciul militar avea o speranţă legitimă că va fi asigurată cu spaţiu locativ, fapt ce reiese din legislaţia în vioare şi din actele enunţate. Remarcă că astfel, există un bun în sensul dispoziţiei art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO, iar neasigurarea cu spaţiu locativ, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al ei, pentru care statul nu a oferit nici o justificare temeinică, fapt ce denotă violarea art. 1 Protocolul nr. 1 al CEDO.

În una din hotărâri CEDO a statuat că noţiunea de bunuri nu se limitează în mod sigur numai la proprietatea corporală şi este independentă în raport de calificările formale din dreptul intern: anumite alte drepturi şi interese constituind active pot fi considerate bunuri în sensul acestei dispoziţii, prin urmare o creanţă suficient de certă, pentru ca ea să poată avea speranţa legitimă că va obţine un avantaj patrimonial, poate să fie considerată un bun. Indică că conform art. 21, alin. (3), (7), (8), (11) al Legii cu privire la statutul militarilor, militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe.

Militarilor în termen, celor în termen redus şi militarilor prin contract li se păstrează dreptul asupra spaţiului locativ ce l-au avut până la încorporare sau încadrare. Ei nu pot fi excluşi din listele de asigurare cu spaţiu locativ sau din listele de îmbunătăţire a condiţiilor de trai din localităţile unde au locuit până la încorporare sau încadrare. Militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, se asigură cu spaţiu locativ cu drept de privatizare o singură dată. Militarii cu o vechime de serviciu de 15 ani şi mai mult beneficiază de spaţiu locativ, cu dreptul la privatizarea acestuia, în conformitate cu normele şi legislaţia în vigoare.

Consideră că este eronată concluzia instanţei referitor la faptul că prin Legea pentru modificare şi completarea unor acte legislative nr. 90 din 04 decembrie 2009 a fost modificat art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, în rezultat abrogându-se obligativitatea statului de a asigura militarii cu spaţiu locativ. Or, conform Recomandării Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 01 noiembrie 2012 privind aplicabilitatea art. 30 al Legii cu privire la statutul judecătorului, în privinţa judecătorilor, care la momentul abrogării normei în cauză, nu erau asiguraţi 9 cu locuinţă, Curtea explică că judecătorii, care la momentul abrogării art. 30 al Legii la statutul judecătorului, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept, în termen de trei ani, conform art. 267 Cod civil, de la data abrogării legii, să ceară de la administraţia publică locală, asigurarea cu locuinţă.

Consideră că este îndreptăţită de a solicita în conformitate cu art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor, de la ultimul loc de serviciu, compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia. Compensaţia respectivă urmând a fi acordată la locul de serviciu, de către structura militară, din contul mijloacelor bugetare alocate în acest scop. La fel consideră că nu poate fi reţinut argumentul instanţei privitor la cazurile CEDO, Posti şi Rahko vs Finland şi Allatulchilla şi alţii vs Finland, care a statuat că cererea de contencios administrativ către un organ executiv poate avea succes numai cu condiţia că reclamanţii dovedesc în faţa instanţei că reprezentantul puterii executive, acţiunile căruia se atacă, nu a îndeplinit obligaţia de a întreprinde oricare măsuri sau sarcini care pot fi obiectiv solicitate de la cest organ, ţinând cont de caracterul şi competenţa funcţională.

Deoarece conform probelor anexate la materialele dosarului reiese fără echivoc că Ministerul Apărării din anul 1994, moment în care a fost solicitat asigurarea cu spaţiu locativ şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai, până în prezent nu a întreprins nici o măsură în vederea îndeplinirea acestei sarcini. Consideră că ea întruneşte toate condiţiile în vederea asigurării cu spaţiu locativ. Prin referinţa din 06 octombrie 2014 Ministerul Apărării al RM a solicitat declararea ca fiind inadmisibile recursurile declarate de Natalia Arabadji şi alţii împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurenţilor la 20 iunie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire cu nr. de ieşire 2660 (f. d. 51), iar recurenţii Dumitru Miscu, Marcel Ciolpan şi Olesea Ghelbet susţin că au luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la 02 iulie 2014 şi reprezentantul Ian Dogotari la 09 iulie 2014, ce se confirmă prin copia registrului de evidenţă a documentelor de intrare al BAA „Verdict”, anexată la cererea de recurs (f. d. 69-71). Alte date la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, la caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate 10 la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Dumitru Miscu, Marcel Ciolpan, Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga şi Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Dumitru Miscu, Marcel Ciolpan, Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga şi Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin- Cazacu, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Dumitru Miscu, Marcel Ciolpan, Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga şi Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari ca inadmisibile.

11 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Dumitru Miscu, Marcel Ciolpan, Olesea Ghelbet reprezentată de avocatul Denis Gînga şi Natalia Arabadji, Gheorghe Mîndrilă, Ion Bencheci, Stela Boldişor, Rodica Bujeniţă, Alexandru Dadu, Gheorghe Dadu, Sorina Fedorişin-Cazacu, Antonina Golan, Ion Herţa, Ion Lupuşor, Valentin Midrigan, Radu Mihaescu, Mihail Olaru, Rita Raitbuc, Vitalie Rusu, Viorel Sîrghi, reprezentaţi de avocatul Ian Dogotari se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 12