2ra-3034/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – G. Moscalciuc dosarul nr. 2ra-3034/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Trofim împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 08 octombrie 2013 Alexandru Trofim a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 11 iulie 2011 a depus la Judecătoria Ialoveni cerere de chemare în judecată împotriva Anastasiei Trofim cu privire la partajarea averii. Menţionează că prin încheierea judecătorului Judecătoriei Ialoveni din 04 octombrie 2011 a fost dispusă efectuarea în pricina civilă nominalizată, a raportului de evaluare a imobilului, casa de locuit şi terenul aferent în baza dosarului civil cu nr. 2-1078/11 la demersul reclamantului, procesul fiind suspendat până la rezultatele primite.

Afirmă că la data de 15 noiembrie 2011 SRL „Vlasercom” a întocmit raportul de evaluare cu concluzii privind valoarea de piaţă totală a Casei de locuit cu teren aferent, nr. cadastral 5521212139 din r-nul Ialoveni, com. Mileştii Mici, sat. Piatra Albă. Susţine că la 30 iunie 2013 s-a adresat la Judecătoria Ialoveni cu cerere privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei, prin care a solicitat să fie obligat judecătorul Judecătoriei Ialoveni, să examineze cererea de chemare în judecată depusă de dânsul împotriva Anastasiei Trofim privind partajarea averii cu adoptarea unei hotărâri conform art. 238-240 CPC până 30 august 2013. 1 Relatează că prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 02 august 2013 cererea lui Alexandru Trofim privind accelerarea procesului de judecare a cauzei civile la acţiunea lui Alexandru Trofim împotriva Anastasiei Trofim cu privire la partajarea averii, a fost respinsă.

Îşi întemeiază acţiunea în baza art. 1-5 Legea 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Consideră că la examinarea cererii de chemare în judecată depusa la Judecătoria Ialoveni privind partajarea averii, a fost încălcat termenul rezonabil, deoarece procedura civilă a început la 11 iulie 2011, când s-a adresat în judecată şi durează până în prezent. Afirmă că instanţa de judecată nu a luat în considerare prevederile art. 12 alin. (1) CPC. Menţionează că conform prevederilor art. 192 alin. (1) CPC, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil.

Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Referitor la complexitatea cauzei, remarcă că cauza civilă la acţiunea lui Alexandru Trofim împotriva Anastasiei Trofim cu privire la partajarea averii nu este una complexă, nu necesită prezentarea unor probe a căror administrare necesita timp. Rezultatele raportului de evaluare a imobilului, casa de locuit şt terenul aferent, sunt deja cunoscute. Invocă că tergiversarea examinării cererii de chemare în judecata a lui Alexandru Trofim împotriva Anastasiei Trofim cu privire la partajarea averii intr-un termen rezonabil a fost generată de conduita instanţei de judecată.

Face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauza Josan vs Moldova, Mazepa vs Moldova, Holomiov vs Moldova. Solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Trofim împotriva Anastasiei Trofim cu privire la partajarea averii şi încasarea de la Ministerul Justiţiei al RM a sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 decembrie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, constatată încălcarea dreptului lui Alexandru Trofim la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Trofim împotriva Anastasiei Trofim cu privire la partajarea averii şi încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului de Finanţe al RM în beneficiul lui Alexandru Trofim suma de 2000 lei, iar în rest cerinţele au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 august 2014 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Afirmă că decizia instanţei de apel i-a fost comunicată la 02 iunie 2014, ce se confirmă prin copia fişei de înregistrare a corespondenţei anexată la recurs. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, întemeindu-şi recursul în baza art. 432 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) CPC.

Cu referire la art. 239 şi art. 240 alin. (1) CPC menţionează că hotărârea instanţei se întemeiază pe un şir de concluzii ce derivă din aplicarea eronată a normelor de drept material ce reglementează repararea prejudiciului moral cauzat prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Iar cu referire la prevederile art. 373 alin. (1) şi alin. (5) CPC susţine că la adoptarea soluţiei pe marginea prezentei cauze instanţa de apel nu a ţinut cont de argumentele Ministerului Justiţiei aduse în susţinerea cererii de apel împotriva hotărârii primei instanţe.

În special, instanţa de apel nu a ţinut cont şi nu a motivat argumentul Ministerului Justiţiei, în ce constă faptul că din materialele cauzei reiese că tergiversarea cauzei a avut loc în mare parte urmare a neprezentării motivate a pârâtei în proces, acordării părţilor unui termen de către instanţa de judecată în vederea ajungerii la un numitor comun, a solicitărilor de amânare a cauzei din iniţiativa intimatului, astfel încât perioada de examinare a cauzei invocată de către intimat nu poate fi pusă în sarcina instanţei de judecată. Remarcă că în deosebi a atras atenţia asupra faptului că pe parcursul examinării cauzei la demersul reprezentantului intimatului a fost numită o expertiză tehnică în vederea stabilirii variantelor posibile de partajare a imobilului, precum şi valoarea acestuia, drept rezultat examinarea cauzei a fost suspendată până la finalizarea expertizei.

La fel, la demersul reprezentantului intimatului şedinţa a fost amânată în vederea formulării de către acesta a unei cereri de majorare a pretenţiilor. Precizează că circumstanţele relatate vin în contradicţie cu pretenţiile intimatului indicate în cererea de chemare în judecată, or din raportul formulat de către Judecătoria Ialoveni se evidenţiază faptul că amânarea examinări cauzei s-a datorat în principal comportamentului intimatului precum şi a reprezentantului său, iar cererea de accelerare a examinării cauzei depusă de către intimat a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Menţionează că pe de altă parte, în cererea de apel motivată Ministerul Justiţiei a specificat că prima instanţă deşi, a precizat în hotărârea motivată că a ţinut cont de criteriile de apreciere a justeţei duratei procedurilor, a omis faptul că tergiversarea judecării cauzei s-a datorat inclusiv comportamentului intimatului în calitate de participant la proces.

Consideră că instanţa de apel nu s-a pronunţat nici asupra acestui motiv invocat de Ministerul Justiţiei în cererea de apel, astfel nerespectând prevederile art. 373 alin. (5) CPC. Invocă că şi încasarea prejudiciului moral din bugetul de stat precum şi constatarea încălcării dreptului reclamantului la examinarea în termen rezonabil a cauzei este neîntemeiată, or instanţa în cauza dată nu a ţinut cont de argumentele pârâtului în ce constă art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, care evidenţiază că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Consideră că admiterea unei situaţii contrare celei nominalizate mai sus ar determina la crearea unui precedent judiciar care ar permite persoanelor responsabile de tergiversarea examinării cauzelor în instanţa de judecată să obţină foloase necuvenite de la bugetul de stat. Astfel, îmbogăţindu-se fără justă cauză. 3 Invocă că Curtea de Apel Chişinău a dat o apreciere eronată dovezilor administrate, aplicând eronat normele dreptului material şi drept urmare a emis o decizie netemeinică. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 16 mai 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 1359 (f. d. 81), iar recurentul susţine că decizia i-a fost comunicată la 02 iunie 2014, fapt ce se confirmă prin copia fişei de înregistrare a corespondenţei anexată la recurs (f. d. 88-89). Prin urmare, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 august 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5