2ra-3026/14 — Repararea prejudiciului moral în legătură cu încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile

prima instanţă – A. Danilov dosarul nr. 2ra-3026/14 instanţa de apel – D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Victor Bogaci în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Bogaci împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral în legătură cu încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 prin care a fost repusă în termen cererea de apel declarată de Victor Bogaci şi respins apelul lui Victor Bogaci cu menţinerea hotărârii constată: La 24 mai 2013, Victor Bogaci a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral în legătură cu încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile.

În motivarea acţiunii a indicat că la 19 noiembrie 2010 în temeiul art. 19 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Asistenţei Sociale Buiucani mun. Chişinău. Indică că cu încălcarea termenilor rezonabili prevăzuţi de art. 6 al CEDO, art. 192 CPC precum şi art. 23 al Legii contenciosului administrativ, numai la 28 iunie 2012, Curtea de Apel Chişinău a emis o hotărâre care a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie la 24 octombrie 2012, decizie cu care însă nu a făcut cunoştinţă.

Indică că reieşind din aceste circumstanţe şi în conformitate cu art. 6, 10, 13, 41 din Convenţia Europeană ale Drepturilor Omului, art. 4, 7, 8, 16, 34 din Constituţia RM, art. 1398, 1400, 1416, 1422, 1423 din Codul civil, prevederile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 78 din 21 aprilie 2011 şi Legea contenciosului administrativ, solicită stabilirea încălcării dreptului reclamantului 1 la examinarea cauzei civile nr. 3-1287/2012 în termen rezonabil şi încasarea compensaţiei pagubelor morale în mărime de 10000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 august 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 au fost admise parţial observaţiile lui Victor Bogaci la procesul-verbal al şedinţei de judecată din 25 iulie 2013. A fost considerată ca fiind corecte reflectarea în procesul-verbal că instanţa a pus în discuţie întrebarea privind posibilitatea examinării cauzei în lipsa reclamantului şi nu a reprezentantului pârâtului. În rest observaţiile lui Victor Bogaci la procesul verbal al şedinţei de judecată pe cauza civilă nr. 2-3930/2013 au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 a fost repusă în termen cererea de apel declarată de Victor Bogaci, respins apelul, menţinută hotărârea primei instanţe şi încheierile din 12 iulie 2013 şi din 19 august 2013, prin car s-a respins cererea de recuzare înaintată de Victor Bogaci.

De asemenea, a fost menţinută şi încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 în partea prin care au fost admise parţial observaţiile lui Victor Bogaci asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată din 25 iulie 2013. La 13 iunie 2014 Victor Bogaci a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel precum şi încheierile emise de prima instanţă la 12 iulie 2013 şi 19 august 2013 privind respingerea cererilor reclamantului cu privire la recuzarea judecătorului Aliona Danilov cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea lui Victor Bogaci să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu soluţiile instanţelor de judecată, menţionând că sunt pasibilă de a fi anulate, deoarece ambele instanţe au examinat litigiul în absenţa dânsului, nefiind citat legal în cadrul şedinţelor de judecată.

Indică că cu decizia instanţei de apel a luat cunoştinţă la 14 aprilie 2014. Menţionează recurentul că nu este de acord nici nu încheierile primei instanţe din 12 iulie 2013 şi 19 august 2013 prin care au fost respinse cererile reclamantului cu privire la recuzarea judecătorului Aliona Danilov, deoarece contravin art. 6, 13, 41 al Convenţiei Europene ale Drepturilor Omului, art. 4, 7, 8, 16, din Constituţia RM, art. 192 al CPC, art. 22 şi 23 din Legea contenciosului administrativ şi Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 78 din 21 aprilie 2011. Consideră că referinţa şi raportul Ministerului Justiţiei nu conţin probe care ar demonstra lipsa de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral, iar în raportul prezentat nu sunt invocate date relevante privind respectarea termenului rezonabil precum şi date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

2 Apreciază critic afirmaţia instanţei de apel precum că nu au fost constatate careva motive de tergiversare a examinării cauzei, deoarece nu corespunde nici realităţii şi nici legislaţiei naţionale. Declară că raportul prezentat de către intimat este întocmit cu încălcarea prevederilor Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 78 din 21 aprilie 2011, acesta conţinând date eronate şu dubioase fapt care a dus în eroare instanţele de judecată la examinarea prezentei pricini civile.

Consideră recurentul că instanţele ierarhic inferioare la respingerea acţiunii ca fiind depusă tardiv nu au luat în consideraţie prevederile art. 3 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 78 din 21 aprilie 2011. Susţine că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel la examinarea prezentei pricini civile, au admis încălcări numeroase a normelor de drept procedural. Astfel, indică că cererile de recuzare au fost examinate în lipsa părţilor participante la proces, acestea nefiind legal înştiinţate, iar observaţiile depuse asupra proceselor verbale au fost ignorate de către prima instanţă.

Declară că prin respingerea capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral, instanţele de judecată au ignorat prevederile stipulate în Recomandarea nr. 6 privind satisfacţia echitabilă. Prin urmare, recurentul conchide că ambele instanţe au examinat cauza civilă în lipsa lui, acesta fiind lipsit de posibilitatea de a participa în cadrul şedinţelor de judecată şi de a prezenta probe care ar confirma încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile nr. 3-1287/12, reieşind din conţinutul unui raport eronat, fapt ce generează încălcarea art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 07 aprilie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată la materialele cauzei. (f. d. 80) Alte date care ar atesta momentul recepţionării deciziei recurate, la materialele pricinii lipsesc. Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 iunie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victor Bogaci nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nu pot fi reţinute nici invocările recurentului precum că ambele instanţe de judecată au examinat pricina în lipsa lui, fără a fi citat legal, fapt prin care au fost încălcate normele de drept procedural, ce a condus la încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană.

Aceasta deoarece, din materialele dosarului rezultă incontestabil că Victor Bogaci a fost citat în mod legal pentru şedinţa de judecată a primei instanţe din 12 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia citaţiei expediate în adresa ultimului (f. d.9), cât şi avizul de recepţie prin care se atestă recepţionarea citaţiei (f. d. 11). Mai mult că din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 12 iulie 2013 rezultă că ultimul a fost prezent la şedinţa de judecată (f. d. 25-26).

De asemenea, instanţa de recurs reţine că Victor Bogaci a fost citat în cadrul şedinţei de judecată din 25 iulie 2013 fapt ce se confirmă prin copia citaţiei expediate în adresa ultimului (f. d.14), cât şi avizul de recepţie prin care se atestă recepţionarea citaţiei (f. d. 23). Prin urmare, este evident că acesta a avut la cunoştinţă despre judecarea prezentei cauze în ordine de apel, fiind înştiinţat în mod legal despre aceasta, astfel că, având în susţinere prevederile art. 102 alin. (41) CPC, ultimul nu mai poate invoca necitarea lui pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susţinerea recurentului că şi instanţa de apel a adoptat decizia din 18 februarie 2014 în lipsa lui.

Or, materialul probator anexat la dosar atestă că Victor Bogaci a fost citat legal pentru şedinţa de judecată din 18 februarie 2014, fapt ce se confirmă prin citaţia expediată în adresa ultimului str. G. Enescu 6 mun. Chişinău (f. d. 67), adresă care, de altfel, a fost indicată şi în cererea de apel, dar care, conform menţiunii serviciului poştal, nu a fost recepţionată de destinatar (f.d.70).

Mai mult decât atât, instanţa de recurs constată că Victor Bogaci la 13 decembrie 2013 a făcut cunoştinţă cu materialele prezentei cauze civile, fapt 4 confirmat prin recipisa anexată la materialele pricinii (f. d. 62), pe când încheierea instanţei de apel prin care a fost stabilită data primei şedinţe de judecată din 19 decembrie 2013 a fost emisă la 02 decembrie 2013. Aici se va reţine şi faptul că informaţia cu privire la data examinării pricinilor ce se află în curs de examinare în cadrul Curţii de Apel Chişinău, este reflectată pe pagina web a Curţii de Apel Chişinău, informaţie care de alt fel, este accesibilă pentru toţi participanţii la proces, inclusiv şi pentru Victor Bogaci. Pe cale de consecinţă la caz prezintă relevanţă şi jurisprudența constantă a CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), care a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a întreprinde măsurile necesare privind protecţia drepturilor sale de acces la Justiţie.

Prin urmare, Victor Bogaci, care a depus atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de apel astfel, fiind şi cel interesat în soarta soluţionării prezentului litigiu, urma, la intervale rezonabile de timp, să se intereseze de desfăşurarea procesului şi data numirii şedinţei de judecată. În această ordine de idei, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Victor Bogaci asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Bogaci ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Victor Bogaci se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5