2ra-3002/14 — Declararea persoanei ca succesor nedemn

prima instanţă – I. Rusu dosarul nr. 2ra-3002/14 instanţa de apel – A. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpa ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maria Andrieş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Andrieş împotriva lui Vitalie Palii cu privire la declararea persoanei ca succesor nedemn împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Vitalie Palii, casată hotărârea Judecătoriei Drochia din 21 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă constată: La 03 mai 2012 Maria Andrieş a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Palii cu privire la declararea persoanei ca succesor nedemn.

În motivarea acţiunii a indicat că la 23 februarie 2009, aproximativ pe la orele 2100 Vitalie Palii, aflându-se în casa părintească din str. Viilor sat. Pelinia, r-nul Drochia, fiind în stare de ebrietate, din relaţii ostile, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele pe diferite părţi ale corpului tatălui său Ion Palii, care este fratele ei, cauzându-i vătămări corporale grave, sub formă de hemoragii în ţesuturile moi pericraniene, hematom subdoral, hemoragii subarahnoidiene, fracturi de coaste bilateral pe două linii anatomice, fractura de stern, echimoze şi excoraţie pe corp, periculoase pentru viaţă, în rezultatul cărui fapt la 24 februarie 2009 la ora 1620 a survenit decesul victimei Ion Palii.

Menţionează că la 09 aprilie 2009 Vitalie Palii a fost condamnat de Judecătoria Drochia în baza art. 151 alin. (4) CP la 10 ani închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, sentinţa a devenit definitivă. Afirmă că în sat. Pelinia, fratele ei Ion Palii are gospodărie, teren agricol şi alte bunuri care urmează a fi moştenite. Invocă că conform art. 1434 alin. (1) lit. a) Cod civil Vitalie Palii nu poate fi succesor legal, deoarece el intenţionat i-a provocat tatălui său Ion Palii, vătămări corporale grave periculoase pentru viaţă în urma cărora acesta a decedat, lăsând în moştenire averea sa. 1 Solicită a-l constata ca succesor nedemn pe Vitalie Palii, născut la 13 martie 1975, originar şi domiciliat în sat.

Pelinia, r-nul Drochia, condamnat la 09 aprilie 2009 de Judecătoria Drochia în baza art. 151 alin. (4) CP la o pedeapsă penală sub formă de închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis şi a încasa din contul pârâtului toate cheltuielile de judecată pe care le va suporta în acest proces. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 21 iunie 2013 a fost admisă integral acţiunea, constatat nedemn de a succede şi decăzut din drept Vitalie Ivan Palii, născut la 13 martie 1975, de a culege moştenirea averii decedatului Ivan Grigore Palii, născut la 27 martie 1949 şi decedat la 29 mai 2009 şi încasat de la Vitalie Palii în beneficiul Mariei Andrieş cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia din 21 iunie 2013 a fost corectată hotărârea Judecătoriei Drochia din 21 iunie 2013 la sintagma „decedat la 29.05.2009” cu sintagma „decedat la 24.02.2009” şi sintagma „Palii Ivan Grigore” cu sintagma „Palii Ivan Ivanovici”. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014 a fost admisă cererea de apel declarată de Vitalie Palii, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului. La 18 iulie 2014 Maria Andrieş a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate, afirmând că instanţa de apel în motivarea deciziei contestate a invocat că ea ar fi omis termenul special prevăzut de art. 1438 Cod civil, ceea ce nu corespunde realităţii. Conform materialelor cauzei se constată că iniţial s-a adresat cu o cerere în noiembrie 2009, însă din cauza că a suferit un accident grav, care a ţintuit-o la pat mai multe luni, nu a avut posibilitatea să se prezinte la judecată şi la 30 noiembrie 2009 cererea a fost scoasă de pe rol. Ulterior prezentând probele, care dovedesc temeinicia imposibilităţii prezentării în şedinţă, instanţa i-a admis cererea şi acţiunea înaintată împotriva intimatului.

Indică că dispoziţia art. 1438 Cod civil, care stabileşte termenul înaintare a acţiunii de declarare a persoanei, ca succesor nedemn, un an din data deschiderii acţiunii, contravine dispoziţiei art. 1434 Cod civil, care stabileşte că nu poate fi succesor testamentar sau legal, persoana care a săvârşit o infracţiune, împotriva celui ce a lăsat moştenirea, dacă aceste circumstanţe sunt constatate de instanţa de judecată, cât şi dispoziţiei art. 21 din Constituţia RM şi p. 2 art. 6 a Convenţiei Europene pentru Apărarea Dreptului Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care stabilesc că orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

Remarcă că astfel, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de către succesor faţă de testator, care a dus la decesul acestuia, circumstanţele care servesc temei pentru declararea persoanei ca succesor nedemn, pot apărea cu mult mai târziu decât termenul prevăzut de art. 1438 Cod civil, prin ce se îngrădeşte accesul la justiţie a persoanelor cointeresate, pentru a-şi apăra drepturile legale. Menţionează că intimatul în cererea de apel, unul din motive indică, faptul că la momentul examinării cauzei sentinţa de condamnare nu era definitivă şi irevocabilă. 2 Consideră că decizia recurată este neîntemeiată şi ilegală, care îi îngrădeşte accesul la justiţie, pentru apărarea drepturilor legale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Maria Andrieş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Maria Andrieş, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maria Andrieş ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Maria Andrieş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4