2ra-2494/14 — Recunoaşterea succesorului nedemn, constatarea faptului acceptării succesiunii

Prima instanță: Judecătoria Cahul Dosarul nr. 2ra-2494/14 Judecător: Cotea I. Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat Judecători: Ulianovschi Gh, Lazareva E, Dimina E. DECIZIE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de reprezentantul Mariei Boicenco avocatul Bulat Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în instanța de judecată înaintată de Boicenco Maria împotriva lui Simenciuc Petru cu privire la recunoașterea succesorului nedemn, constatarea faptului acceptării succesiunii prin intrarea în posesiunea bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 17 aprilie 2014, prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2013 fiind emisă o nouă hotărâre, c o n s t a t ă : La 31 ianuarie 2012, Boicenco Maria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Simenciuc Petru, solicitând recunoașterea lui Simenciuc Petru Ștefan, născut la 10.06.1959, ca succesor nedemn.

În motivarea cerințelor sale reclamanta a indicat că intimatul fiind căsătorit cu sora ei Simenciuc Ana, a omorât-o, fiind condamnat pentru infracțiunea respectivă prin sentința Judecătoriei Cahul din 30 noiembrie 2010 şi prin decizia Curţii de Apel Cahul din 21 septembrie 2011. Reclamanta a invocat că sora ei, Simenciuc Ana, a fost o femeie destoinică, harnică şi respectată atât în satul unde locuia, cât şi în colectivul în care a activat. Fiind o gospodină bună, sora ei a acumulat mai multe bunuri materiale, inclusiv casa de locuit în satul Ursoaia raionul Cahul, animale domestice și bunuri pentru gospodărie. Având în vedere că intimatul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor, victima fiind sora ei, reclamanta consideră imposibil ca intimatul Simenciuc Petru să fie succesorul victimei omorâte de el.

A mai indicat recurenta că după cum a fost constatat, unul din motivele comiterii de către el a acestei infracțiuni era de a acapara bunurile materiale a părții vătămate. Reclamanta a mai menționat că casa de locuit din satul Ursoaia a fost în proprietatea surorii ei până la căsătoria cu Simenciuc Petru. În prezent, având în vedere că intimatul în prezent î-şi execută pedeapsa privativă de libertate, bunurile pe care le-a agonisit sora ei sunt fără stăpân. A solicitat reclamanta declararea lui Semenciuc Petru ca succesor nedemn. La 19 decembrie 2012, reclamanta a depus cererea de chemare în judecată suplimentară, solicitând constatarea faptului acceptării moștenirii patrimoniului care a rămas după A. Simenciuc, prin intrarea în posesiunea bunurilor imobile, situate în satul Ursoaia, raionul Cahul; recunoașterea dreptului de proprietate a lui Boicenco Maria asupra bunurilor imobile, situate în satul Ursoaia, com.

Lebedenco, raionul Cahul. În motivarea cererii suplimentare, a invocat că după decesul surorii A. Simenciuc, prin ordonanța procurorului Procuraturii raionului Cahul, i-au fost transmise sub supraveghere bunurile defunctei A. Simenciuc şi din aprilie 2010 ea avea grijă de casa defunctei în satul Ursoaia, com. Lebedenco raionul Cahul. Reclamanta a mai menționat că ea este moștenitor de clasa a II-a în conformitate cu art.1500 Cod Civil al RM. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 19 octombrie 2012, a fost atrasă în proces Moruc Larisa, în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantei Boicenco Maria.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2013 a fost admisă acțiunea; a fost declarat Simenciuc Petru succesor nedemn a lui Simenciuc Ana, decedată la 29.04.2010; a fost constatat faptul acceptării succesiunii lui Simeniuc Ana de către Boicenco Maria; a fost recunoscut dreptul de proprietate a lui Boicenco Maria asupra imobilelor ce au aparținut defunctei Simenciuc Ana. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 17 aprilie 2014 a fost admis parțial apelul declarat de Simenciuc Petru, casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 17 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, reprezentantul Mariei Boicenco, avocatul Bulat Alexandru (mandat nr. 0086663) a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 17 aprilie 2014 şi menținerea hotărârii Judecătoriei Cahul.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind interpretate greșit normele de drept, or, cum poate fi considerată succesor demn persoana care a săvârșit o infracțiune împotriva celui ce a lăsat moștenire. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 august 2014, recursul a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor.

Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe, din următoarele considerente: Conform art. 445 alin. (1) lit. f), instanța de recurs după ce examinează recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM „Probe în pricini civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile pârților, precum şi altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii.

În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților şi ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio- video, din concluziile experților.” Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficiența pentru soluționarea pricinii.” Colegiul reține că decizia Curții de Apel Comrat din 17 aprilie 2014 este ilegală, fiind adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, argumentele recurentei fiind întemeiate, din considerentele ce urmează: Colegiul menționează că atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel justificat s-a constatat că prin Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Cahul din 21 septembrie 2011, irevocabilă din 05 iunie 2012 prin emiterea încheierii Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiție prin care au fost declarate inadmisibile recursurile avocatului și acuzatorului de stat, intimatul Simenciuc Petru a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) CP RM, pentru omorul intenționat a soției sale, în urma unui conflict de familie nedefinit cu victima, la 11 ani de închisoare în penitenciar de tip închis, precum şi a fost încasat de la el în beneficiul succesorului legal a părții vătămate, Boicenco Maria, în calitate de compensare a prejudiciului moral, suma de 20 000 lei.

În acest context, conform materialelor dosarului, prin ordonanța procurorului Procuraturii raionului Cahul, i-au fost transmise recurentei, sub supraveghere, bunurile defunctei A. Simenciuc, şi din aprilie 2010 aceasta a intrat în posesia acestora, inclusiv în posesia casei defunctei din satul Ursoaia, com. Lebedenco raionul Cahul, pe care o îngrijește până în prezent. Conform art. 1434 alin. (1) lit. b) Cod Civil al RM „(1) Nu poate fi succesor testamentar sau legal persoana care: b) a pus intenţionat piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat moştenirea şi a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune ori a persoanelor apropiate sau la majorarea cotei succesorale ale tuturor acestora”.

Colegiul reține că, prin comiterea omorului intenționat a soției, în urma unui conflict de familie nedefinit de către organele de urmărire penală și de către instanța de judecată, intimatul Simenciuc Petru, incontestabil a pus piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat moştenirea, soția acestuia, şi a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune, el fiind unicul succesor de clasa I. Mai mult ca atât, omorul intenționat a soției sale a pus piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat moştenirea prin prisma faptului că victima nici măcar nu a avut posibilitatea de a exterioriza o asemenea voință, drept urmare a morții subite.

Colegiul reține că instanța de apel, eronat a constatat că deoarece nu s-a stabilit faptul că infractorul a pus intenționat piedici în calea realizării ultimei voințe a celui ce a lăsat moștenirea şi a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune, acesta urmează să moștenească averea rămasă în urma victimei sale. În acest context, Colegiul reține că prevederile art. 1434 alin. (1) lit. b) Cod Civil al RM, în speța respectivă urmează a fi interpretate extinctiv, având în vedere faptul că în urma omorului intenționat al soției (infracțiune deosebit de gravă), consecință directă a fost venirea la moștenire a infractorului, contrar voinței a celui ce a lăsat moștenirea, astfel circumstanțele respective urmează a fi încadrate incontestabil în prevederile art. 1434 alin. (1) lit. b) Cod Civil al RM, și respectiv Simenciuc Petru urmează a fi declarat succesor nedemn.

Cu referire la capătul de cerere privind constatarea faptului acceptării succesiunii prin intrarea în posesiunea bunurilor imobile și recunoașterea dreptului de proprietate asupra acestora, Colegiul reține că instanța de apel a respins aceste cerințele având în vedere că intimatul Petru Simenciuc nu a fost declarat succesor nedemn de către aceiași instanță de apel, astfel fiind unicul succesor de clasa I, moștenește întreg patrimoniul victimei sale.

Conform art. 1500 alin. (1) Cod Civil al RM „(1) În cazul succesiunii legale, moştenitori cu drept de cotă egală sînt: a) de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea; b) de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea; c) de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea.” Conform art. 1516 alin. (3) Cod Civil al RM „(3) Succesiunea se consideră acceptată cînd moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.” În acest context, având în vedere că Colegiul a constatat temeiuri incontestabile de declarare a intimatului Petru Simenciuc, unicul succesor de clasa I, ca fiind succesor nedemn, la moștenire vor veni moștenitorii de clasa a II-a, aceștia fiind ambele surori ale victimei.

Având în vedere că conform materialelor dosarului (f.d. 80), intervenientul accesoriu Moruc Larisa, fiind sora recurentei și a victimei, a renunțat la moștenire în favoarea recurentei Boicenco Maria, ultima rămâne unicul moștenitor de clasa a II-a, care urmează să moștenească patrimoniul rămas în urma victimei. Colegiul reține că faptul acceptării succesiunii, prin intrarea în posesia nemijlocită a averii succesorale, legal a fost constatat de către instanța de fond, fiind confirmată prin materialele dosarului și anume: ordonanța procurorului Procuraturii raionului Cahul, prin care i-au fost transmise recurentei, sub supraveghere, bunurile defunctei A. Simenciuc, din aprilie 2010 aceasta intrând în posesia acestora, Certificat de calitate de moștenitor (f.d.

60), Ordonanța de recunoaștere în calitate de succesor din 05 mai 2010 (f.d. 61), Certificatul privind achitarea impozitelor pe bunurile victimei eliberat la 28 noiembrie 2012 de primăria comunei Lebedenco (f.d. 67), Adeverința din 28 noiembrie 2012 eliberată de primăria comunei Lebedenco, prin care se atestă faptul că Boicenco Maria gestionează gospodăria defunctei Semenciuc Ana (f.d. 68). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă întemeiat și legal a admis acțiunea înaintată de Boicenco Maria. Având în vedere cele expuse mai sus, decizia Curții de Apel Comrat din 17 aprilie 2014 este ilegală, fiind adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și urmează a fi casată.

Totodată hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2013 este legală în fond, cu reținerea argumentelor invocate de Colegiu în cadrul prezentei decizii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție. d e c i d e: Se admite recursul declarat de reprezentantul Mariei Boicenco avocatul Bulat Alexandru. Se casează decizia Curții de Apel Comrat din 17 aprilie 2014 și se menține hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2013, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Boicenco Maria împotriva lui Simenciuc Petru cu privire la recunoașterea succesorului nedemn, constatarea faptului acceptării succesiunii prin intrarea în posesiunea bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă