2ra-2618/14 — Revindecarea bunurilor

prima instanţă – A. Catană dosarul nr. 2ra-2618/14 instanţa de apel – N. Budăi, I. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cereseu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Varustun” împotriva lui Ion Cereseu cu privire la revendicarea bunurilor aflate în posesie străină şi la cererea reconvenţională a lui Cereseu Ion împotriva SRL „Varustun” cu privire la încasarea salariului restant, a compensaţiei pentru concediu nefolosit, a datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către SRL „Varustun”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 18 decembrie 2013 în partea încasării de la SRL „Varustun” în beneficiul lui Ion Cereseu a sumei de 63820 lei, cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte c o n s t a t ă La 24 octombrie 2012 SRL „Varustun” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Cereseu cu privire la revendicarea bunurilor aflate în posesie străină.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 02 iunie 2006 a cumpărat de la SA „Prim Plonior” 4 mese, 16 scaune şi o chiuvetă în valoare totală de 6240 lei, conform facturii seria BA nr. 0640203. La 29 septembrie 2009 reclamantul a cumpărat de la SRL „MGM” vitrină frigorifică CWS 31 cu 3 nivele 1100/647/800, masă cu cadă încălzită TXD 3 cu adîncimea de 210 mm 116/750/280, masă suport din inox c/p pt CWS 31 1100/750/280, repartizor din inox (3 ţevi) I = 2760, repartizor din inox (3 ţevi) I = 1000, poliţă de deservire din inox cu 1 nivel cu ecran, masă neutră din inox c/p 500/750/900, pardoseală din PAL din 3 părţi, suport din inox pentru tacîmuri (3 celule), sosieri GH 1/3-150 în valoare totală de 69515,20 lei, conform facturii seria KX nr. 0104570. La 13 ianuarie 2010 reclamantul a cumpărat de la SRL „MGM” sosieri GH ½ - 200, 4 buc., capac pentru gastronom GDDH 1/2, 4 buc., capac pentru gastronom GDDH 1/3, 3 buc., sosieri GH 1/3 – 100, sosieri GN 1/2, 65 în valoare totală de 2819,71 lei, conform facturii seria KX nr. 2471498. La 29 martie 2010 reclamantul a cumpărat de la SRL „MGM” sosieri GH ½ - 100 cu mîner, în valoare totală de 240 lei, conform facturii seria KX nr. 4220055. Susţine că bunurile date au fost cumpărate de reclamant pentru deschiderea unei cantine.

În luna februarie 2011 pîrîtul a sustras toate aceste bunuri din încăperile societăţii din str. Petricani 33 mun. Chişinău. Vis-a-vis de acţiunile ilegale ale pîrîtului, au fost sesizate organele abilitate, care însă nu au întreprins nici o măsură, sub pretextul că între părţi sunt instituite relaţii civile. Prin prisma art. 374 şi 308 Cod civil, cere reclamantul revendicarea din posesia nelegitimă a lui Cereseu Ion a tuturor bunurilor menţionate mai sus, în valoare totală de 78815 lei, încasarea cheltuielilor de judecată. Ion Cereseu a depus o cerere reconvenţională împotriva SRL „Varustun” cu privire la încasarea salariului restant, a compensaţiei pentru concediu nefolosit, a datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii a indicat că, fosta soţie a acestuia, Cereseu Alexandra, este administratorul SRL „Varustun”. Cereseu Ion a fost angajat la societatea dată în calitate de director comercial pentru perioada 01 octombrie 2006 – 01 octombrie 2008, iar ulterior în calitate de agent de aprovizionare pentru perioada 01 octombrie 2008 – 01 februarie 2011, executînd într-u totul indicaţiile administratorului. Avînd în vedere că se afla în relaţii de familie cu Cereseu Alexandra, iar ulterior şi după divorţ, reclamantul nu şi-a ridicat salariul în sumă de 108850 lei, deşi conform art. 143 al. (1) lit. a) Codul muncii salariul urma a fi achitat în ziua eliberării, adică din 01 februarie 2011. La fel, nu i-a fost achitată nici indemnizaţia pentru concediu anual nefolosit pentru întreaga perioadă de salarizare.

La 29 martie 2011 a fost expediată în adresa societăţii o reclamaţie, prin care s- a solicitat achitarea restanţelor la salariu şi a plăţilor pentru concediu nefolosit. Vis- a-vis de încălcările comise de pîrît, s-a expus pozitiv şi Inspecţia Muncii în urma controlului efectuat la întreprindere. Şi administratorul SRL „Varustun” printr-o scrisoare fără număr şi dată a confirmat faptul că nu i-a achitat reclamantului compensaţia pentru concediu nefolosit. Deja după divorţ, Cereseu Ion a transmis cu titlu de împrumut societăţii suma de 63820 lei, cu depunerea mijloacelor băneşti pe contul bancar al societăţii în baza ordinului de încasare nr. 03 din 05 noiembrie 2008 în sumă de 30820 lei, ordinul de încasare nr. 07 din 30 iunie 2009 în sumă de 11000 lei, ordinul de încasare nr. 05 din 01 iulie 2009 în sumă de 17000 lei, ordinul de încasare nr. 03 din 23 iulie 2009 în sumă de 5000 lei.

Pentru restituirea împrumutului careva termen între părţi nu a fost stabilit. Or, prin reclamaţia nr. 20 din 29 martie 2011 a fost solicitată restituirea împrumutului pînă la 10 aprilie 2011, care însă a rămas fără executare. Astfel, pîrîtul urmează să restituie datoria şi dobînda de întîrziere, cu calcularea acesteia din 11 aprilie 2011. Cere reclamantul încasarea de la SRL „Varustun” a salariului restant de 108850 lei, a indemnizaţiei pentru concediu nefolosit în sumă de 2501,8 lei, a datoriei de 63820 lei, a dobînzii de întîrziere calculate la ziua pronunţării hotărîrii, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 decembrie 2013, a fost admisă parţial acţiunea iniţială şi a fost dispusă revendicarea din posesia lui Ion Cereseu în beneficiul SRL „Varustun” a bunurilor mobile: vitrină frigorifică CWS 31 cu 3 nivele 1100/647/800, masă cu cadă încălzită TXD 3 cu adîncimea de 210 mm 116/750/280, masă suport din inox c/p pt CWS 31 1100/750/280, repartizor din inox (3 ţevi) I = 2760, repartizor din inox (3 ţevi) I = 1000, poliţă de deservire din inox cu 1 nivel cu ecran, masă neutră din inox c/p 500/750/900, pardoseală din PAL din 3 părţi, suport din inox pentru tacîmuri (3 celule), sosieri GH 1/3-150 în valoare totală de 69515,20 lei, conform facturii seria KX nr. 0104570; sosieri GH 14 - 200, 4 buc., capac pentru gastronom GDDH 1/2, 4 buc., capac pentru gastronom GDDH 1/3, 3 buc., sosieri GH 1/3 – 100, sosieri GN 14, 65 în valoare totală de 2819,71 lei, conform facturii seria KX nr. 2471498; sosieri GH 14 - 100 cu mîner, în valoare totală de 240 lei, conform facturii seria KX nr. 4220055. În rest, acţiunea SRL „Varustun” a fost respinsă.

A fost admisă parţial acţiunea reconvenţională şi a fost dispusă încasarea de la SRL „Varustun” în beneficiul lui Cereseu Ion a sumei de 82837,80 lei, ce include restanţa salarială în mărime de 16516 lei pentru perioada 24 octombrie 2009 şi pînă la 01 februarie 2011, indemnizaţia pentru concediu nefolosit în mărime de 2501,80 lei şi datoria în sumă de 63820 lei. În rest, acţiunea reconvenţională a fost respinsă. A fost dispusă încasarea de la SRL „Varustun” în beneficiul statului a taxei de stat neachitate în sumă de 1677,60 lei, iar de la Cereseu Ion în beneficiul statului taxa de stat neachitată în sumă de 1977 lei, în rest ultimul a fost scutit de la plata taxei de stat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de către SRL „Varustun”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 18 decembrie 2013 în partea încasării de la SRL „Varustun” în beneficiul lui Ion Cereseu a sumei de 63820 lei, cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte, prin care acest capăt de cerere a fost respins. În rest, hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 18 decembrie 2013 a fost menţinută. La 07 iulie 2014 Cereseu Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel la pronunţarea deciziei nu a aplicat legea care trebuia aplicată, a interpretat eronat legea, aprecierea arbitrară a probelor a dus la soluţionarea greşită a pricinii.

Or, în cadrul şedinţelor recurentul a administrat probe ce ar confirma transmiterea banilor către societate cu titlu de împrumut, care nu au fost contestate în vreun mod de către SRL „Varustun”, iar contractele prezentate în instanţa de apel, din care rezultă că banii au fost transmişi cu titlu de împrumut de către fondatorul întreprinderii Ochinca Mariana, fiica administratorului, au un conţinut fals, în situaţia în care lipseşte şi careva ordine de încasare. Ba mai mult, aceste sume de bani au fost transmise cu titlu de împrumut de către Cereseu Ion anume pentru procurarea utilajului, ce constituie obiect al litigiului dat. Astfel, părţile au convenit ca în vederea stingerii datoriei, utilajul urma să fie transmis recurentului.

Eronat instanţa a apreciat şi faptul că ordinele de plată nu constituie prin sine dovada de încheiere a contractului de împrumut, în cazul în care legiuitorul nu instituie în acest sens o formă obligatorie a actului juridic, ci poate fi demonstrat şi printr-un simplu înscris semnat de părţi. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cereseu Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Cereseu Ion asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cereseu Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Cereseu Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat