2ra-1993/14 — Încasarea datoriei, penalităţii şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: M.Diaconu dosarul nr. 2ra-1993/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Minciuna, I.Muruianu ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Suraţel Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bîrcă Constantin împotriva lui Suraţel Ivan şi societatea cu răspundere limitată „Veralis-Tur” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Suraţel Ivan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 01 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 31 iulie 2013, Bîrcă Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Suraţel Ivan şi SRL „Veralis-Tur” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 09 octombrie 2009 Suraţel Ivan a împrumutat de la el suma de 10 000 euro şi 10 000 dolari SUA, cu termenul de rambursare pînă la 10 decembrie 2009, circumstanţe confirmate şi prin conţinutul recipisei din 09 octombrie 2009. Conform pct. 7.1 al contractului de împrumut din 09 octombrie 2009, în cazul reţinerii restituirii împrumutului, împrumutatul este supus unei penalităţi în mărime de 0,5% din suma împrumutată pentru fiecare zi de întîrziere. Menţionează că executarea obligaţiunilor contractuale de către Suraţel Ivan a fost asigurată de către SRL „Veralis-Tur”, în calitate de fidejusor, în baza contractului de fidejusiune din 13 septembrie 2011. Indică că, la expirarea termenului de îndeplinire a obligaţiei de restituire a sumelor împrumutate, pârâtul Suraţel Ivan s-a eschivat de la executarea obligaţiilor contractuale, fapt ce l-a determinat să recurgă la încasarea pe cale judiciară a sumelor împrumutate.

1 Consideră reclamantul că, în baza contractului de împrumut pârâţii, în mod solidar urmează să-i restituie datoria în mărime de 10 000 euro şi 10 000 dolari SUA, şi penalitatea pentru ultimele şase luni calculată în conformitate cu pct. 7.1 al contractului de împrumut din 09 octombrie 2009. Solicită reclamantul, încasarea de la Suraţel Ivan şi SRL „Veralis-Tur”, în mod solidar, a datoriei în mărime de 10 000 euro şi 10 000 dolari SUA, penalitatea în mărime de 9 000 euro şi 9 000 dolari SUA, şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a încasat, în mod solidar, de la Suraţel Ivan şi SRL „Veralis-Tur”, datoria în mărime de 10 000 euro şi 10 000 dolari SUA, şi penalitatea în mărime de 9 000 euro şi 9 000 dolari SUA.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Suraţel Ivan a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Suraţel Ivan, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. La 23 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, Suraţel Ivan a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi remiterea pricinii la rejudecare. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti nu au constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. În acest sens susţine că cu încălcarea prevederilor art.190, 191 şi 192 CPC chestiunea privind urgentarea examinării pricinii a fost examinată de instanţa în a cărei procedură se afla cauza civilă, fără a fi remisă unui alt judecător pentru a decide asupra accelerării procedurii.

Prin urmare, acţiunile procedurale realizate în cadrul şedinţei primei instanţe din 01 octombrie 2013 sunt nule, iar cererea de recunoaştere a acţiunii de către pârâţi nu putea fi examinată mai devreme de 11 noiembrie 2013, data stabilirii primei şedinţe. La fel indică că prima instanţă nu a asigurat prezenţa participanţilor la proces la şedinţa de judecată, care urma să se desfăşoare la 11 noiembrie 2013, iar instanţa de apel nu s-a expus asupra legalităţii încheierii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 01 octombrie 2012, invocată în cererea de apel. A mai menţionat că la examinarea pricinii instanţa de fond nu a respectat prevederile art.212 CPC, nefiind semnat de către pârât procesul-verbal al şedinţei de judecată în care s-a consemnat recunoaşterea acţiunii, prin ce nu s-a asigurat legalitatea recunoaşterii acţiunii.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Suraţel Ivan urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 2 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Suraţel Ivan este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

3 Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Suraţel Ivan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Suraţel Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4