2ra-2872/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

Judecătoria sect. Buiucani Dosarul nr. 2ra-2872/14 Mun. Chişinău Judecător: M. Muruianu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Budăi, V. Pruteanu, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Percembli Vladimir către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, CONSTATĂ : La data de 11.11.2013, Percembli Vladimir s-a adresat în judecată cu acţiune către Ministerul Justitiei al RM, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al RM si Procuratura Generală al RM privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, a procuraturii şi a instanţelor judecătoreşti.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 31.03.2009 Percembli Vladimir a fost achitat în baza art. 42 alin. 5, 248 alin. 5 lit. b), c), d) CP, pe motiv că, nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 24.09.2009 s-a respins apelul acuzatorului de stat V. Căruceru, împotriva sentinţei Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 31 martie 2009, prin care Percembli Vladimir a fost achitat în baza art. 42 alin. 5, 248 alin. 5 lit. b), c), d) CP, pe motiv că, nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii, cu menţinerea sentinţei fără modificări.

La 16.11.2010, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie s- a admis recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 24.09.2009, în cauza penală în privinţa lui Percembli Vladimir, cu remiterea cauzei la rejudicare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecători. 1 Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 03.06.2011 s-a respins ca nefondat apelul procurorului V. Căruceru, declarat împotriva sentinţei Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 31 martie 2009 cauza penală în privinţa lui Percembli Vladimir, sentinţă pe care o menţine fară modificări.

La 16.12.2011, prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie s-a admis recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2011, în cauza penală în privinţa lui Percembli Vladimir, şi a dispus rejudicarea cauzei de către aceiaşi instanţă de apel, în alt complet de judecători. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 01.03.2012 s-a respins ca nefondat apelul procurorului V. Căruceru, menţinînd fară modificări sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 31 martie 2009 pronunţată în privinţa lui Percembli Vladimir. Sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 31.03.2009 devenind irevocabilă la 01.03.2012.

În legătură cu examinarea cazului dat în diferite instanţe, Percembli Vladimir, a suportat prejudiciu material pentru acordarea asistenţei juridice şi i s-a cauzat şi un imens prejudiciu moral, care constă în învinuirea nelegitimă şi aflării sub influenţa cazului dat aproape de cinci ani. Acest fapt i-a cauzat suferinţe sufleteşti atît lui, cît şi familiei sale, a fost ponegrită onoarea şi demnitatea sa în faţa colegilor de lucru. Totodată, fiind concediat din MAI şi trecut în rezerva forţelor armate conform art. 21 alin. 7 (pentru încălcarea disciplinei) prin ordinul nr. 454 EF din 21 septembrie 2007 Percembli Vladimir a rămas fără unica sursă de existenţă fiind şi unicul întreţinător al familiei.

Solicită, reclamantul admiterea cererii integral, încasarea din contul bugetului de Stat al RM, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său pentru prejudiciul material cauzat suma de 10 000 lei şi 300 000 lei, cu titlu de prejudiciului moral cauzat. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31.01.2014, acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat din contul statului în beneficiul lui Percembli Vladimir prejudiciul moral în mărime de 15000 lei şi prejudiciul material format din cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei. În rest acţiunea s-a respins din lipsa de temei.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi apreciate din punct de vedere al pertinenţei, admisibilităţii, veridicităţii iar în ansamblu a constatat cu certitudine că, cerinţele invocate în acţiune privind repararea prejudiciului moral în sumă de 300 000 lei sunt exagerate şi lipsite de rezonabilitate deoarece, dînsul nu a fost privat de libertate, sustras de la muncă sau despărţit de familie, lui fiindu-i aplicată ca măsură preventivă obligaţia de a nu părăsi localitatea cu scopul de a preveni eschivarea acestuia de la organul de urmărire penală. Prin urmare în privinţa lui nu au fost aplicate măsuri vădit ilegale ale organului de urmărire penală şi a 2 instanţei de judecată, procedura în cauza penală s-a desfăşurat în termen rezonabil.

Totodată, e de menţionat faptul că, în perioada derulării urmăririi penale şi examinării cauzei penale în instanţa de judecată, reclamantul nu a fost supus unor acţiuni care să-i limiteze în mod abuziv drepturile garantate, astfel că, suma de 15 000 lei este suficientă şi rezonabilă pentru repararea prezudiciului moral cauzat. La 05.02.2014 Percembli Vladimir a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. La 28.02.2014, Ministerul Justiţiei de asemena a depus cerere de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri prin care suma acordată cu titlu de prejudiciu moral şi material să fie diminuată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 s-au respins cererile de apel declarate de către Percembli Vladimir şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31.01.2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 cu cu emiterea unei noi hotărîri prin care suma acordată cu titlu de prejudiciu moral şi material să fie diminuată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat faptul neaplicării normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. 3 În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Percembli Vladimir către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material şi moral . Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 5