2ra-2955/14 — Repararea prejudiciului material

Prima instanță: Judecătoria sectorului Rîșcani municipiul Chișinău, Judecător – Serghei Papuha Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecător – Victor Pruteanu, Anatolie Minciună, Iulia Cimpoi dosar 2ra-2955/14 DECI ZI E 15 octombrie 2014 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Examinînd recursul declarat de către Spînu Pavel, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Veronica împotriva lui Spînu Pavel privind repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău și emisă o nouă hotărîre, a constatat: La 05 octombrie 2012 Spînu Veronica a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Spînu Pavel, solicitînd încasarea sumei de 6585 euro cu titlu de reparare a prejudiciului material, ca urmare a înstrăinării bunurilor proprietate comună în devălmășie ( automobil de model Mitsubishi Outlander cu n/î CSP246 și automobil de model Mitsubishi Galant cu n/î SGAM901) în lipsa acordului coproprietarului.

În motivarea acțiunii a indicat că s-a aflat în relații de căsătorie cu Spînu Pavel din 01 mai 1989 pînă la 12 mai 2011, cînd a fost desfăcută căsătoria prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău. Bunurile agonisite în timpul căsătoriei nu au fost supuse partajului din motivul insuficienței surselor financiare necesare procedurii de partaj. De acest fapt a beneficiar Spînu Pavel, care a început să înstrăineze bunurile comune. Astfel, la 29 septembrie 2012 reclamanta a aflat că Spînu Pavel a scos pentru vînzare automobilul de model Mitsubishi Outlander, fără acordul ei.

Pentru a opri înstrăinarea automobilului, Spînu Veronica s-a adresat la Direcția de Înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto a ÎS „CRIS 1 Registru” cu cerere de aplicare a interdicției de înstrăinare, unde a aflat că ambele automobile aflate în proprietatea devălmașă au fost deja înstrăinate de către Spînu Pavel la 11 noiembrie 2010, data la care reclamanta se alfa în spital, ca urmare a maltratărilor suferite din partea lui Spînu Pavel. Consideră că bunurile au fost înstrăinate anterior divorțului care era inevitabil și prin schemele în care au fost implicate rudele lui Spînu Pavel bunurile au fost înstrăinate în mod fraudulos. A mai indicat că pentru a evita suspiciunile, Spînu Pavel a continuat să posede bunurile în baza de procură.

Consideră că banii obținuți din înstrăinarea automobilelor au fost însușiți numai de către Spînu Pavel, fapt care încalcă drepturile coproprietarului Spînu Veronica. În baza informației obținute de la Direcția de Expertiză, Evaluare și Certificare de pe lîngă Camera de Comerț și Industrie a indicat că valoarea medie de piață a automobilelor respective constituie suma de 3400 euro pentru automobilul de model Mitsubishi Galant și suma de 9770 euro pentru automobilul de model Mitsubishi Outlander. Respectiv, considera că i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 6585 euro sau echivalentul a 105 228,30 lei, sumă de constituie ½ din costul total al automobilelor înstrăinate. Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 17 octombrie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Spînu Veronica împotriva lui Spînu Pavel privind recuperarea prejudiciului material în sumă de 6585 euro.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Spînu Veronica. S-a casat integral hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 17 octombrie 2013 și s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care a fost admisă acțiunea înaintată de Spînu Veronica. S-a încasat de la Spînu Pavel în beneficiului Veronicăi Spînu suma de 6 585 euro, prețul a ½ cotă-parte a automobilului de model Mitsubishi Outlander, anul producerii 2006, număr de înmatriculare C SP 246 și a automobilului Mitsubishi Galant, anul producerii 1996, număr de înmatriculare SG AM 901, proprietate comună în devălmășie, înstrăinate de Spînu Pavel la 11 noiembrie 2010. S-a încasat de la Spînu Pavel în beneficiul Veronicăi Spînu cheltuielile de judecată în sumă de 3 605 lei.

S-a încasat de la Spînu Pavel în bugetul de stat 3 213,95 lei de stat taxa de stat pentru soluționarea pricinii în prima instanță. La 03 iulie 2014 Spînu Pavel a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, solicitînd casarea deciziei recurate cu menținerea hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 17 octombrie 2013. 2 În motivarea cererii recurentul a invocat interpretarea eronată a Legii către instanța de apel, ori deși instanța a constatat cu certitudine că automobilele au fost procurate în timpul căsătoriei și au fost înstrăinate tot în timpul căsătoriei, s-a dispus încasarea a ½ din prețul automobilelor, fără a ține cont de faptul că banii obținuți au fost investiți în reparația bunului imobil și la procurarea tehnicii de uz casnic.

Mai indică recurentul că instanța de apel nu a pătruns în esența litigiului și nu au fost luate în considerație probele administrate de către Spînu Pavel, nefiind reținute declarațiile martorilor audiați în cursul examinării cauzei în fond, care au confirmat că Spînu Veronica personal a participat la înstrăinarea automobilului în anul 2008. Consideră că examinarea corectă a circumstanțelor cauzei ar duce inevitabil la respingerea acțiunii înaintate de Spînu Veronica. La 29 septembrie 2014 intimata Spînu Veronica a depus referință la cererea de recurs declarată de Spînu Pavel, solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil, fiind neîntemeiat și depus peste termen. Consideră că instanța de apel just a constatat însușirea valorii bunurilor de către Spînu Pavel prin înstrăinarea unilaterală a automobilelor.

A mai indicat că declarațiile martorilor din partea recurentului sunt tendențioase și depuse în urma înțelegerii prealabile de a depune declarații similare. Studiind materialele dosarului în raport cu prevederile Legii și temeiurile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Spînu Pavel ca fiind întemeiat și care necesită a fi admis, urmînd a fi casată integral decizia instanței de apel și menținută hotărîrea instanței de fond, din următoarele considerente. Conform art.445 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Din materialele dosarului s-a stabilit cu certitudine că Spînu Pavel și Spînu Veronica au încheiat căsătoria la 01 mai 1989, căsătorie care a fost desfăcută la 12 mai 2011, în baza hotărîrii Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 28 martie 2011 (f.d.8-9). După cum reiese din adeverința nr.216VP eliberată de ÎS „CRIS REGISTRU” la 01 octombrie 2012, automobilul de marca Mitsubishi Outlander, cu numerele de înmatriculare CSP246, caroserie nr.JMBXNCU2W6U003154, motor nr.4G63LP7293, a fost înmatriculat inițial în Republica Moldova după Spînu Pavel. La 11 noiembrie 2010 automobilul dat a fost reînmatriculat după Șonțu Valentina, iar la 28 martie 2011 automobilul dat a fost reînmatriculat după Avădănii Iurie (f.d.17).

Prin adeverința nr.218VP, eliberată de ÎS „CRIS 3 REGISTRU” la 02 octombrie 2012, a fost confirmat faptul înmatriculării automobilului de marca Mitsubishi Galant nr. de înmatriculare CJI501, caroserie JMBSNE52ATZ000729, nr de motor 4G93DP4748, după Spînu Pavel, la 07 iulie 2006. Ulterior, la 11 noiembrie 2010 automobilul dat a fost reînmatriculat după Cumpătă Constantin (f.d.19). Astfel, se constată că automobilele vizate au fost obținute cu drept de proprietate de către recurentul Spînu Pavel în perioada cînd se afla în relații de căsătorie cu intimata Spînu Veronica, fapt ce atestă regimul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor date, raportînd circumstanțele speței la prevederile art.20 alin.(1) Codul Familiei, care prevede expres că bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei.

Faptul dat a fost corect reținut atît de către instanța de fond, cît și de către instanța de apel, iar părțile nu au obiectat asupra regimului de proprietate comună în devălmășie și nu au invocat apartenența automobilelor vizate la bunurile proprietate personală a soților, nu au invocat careva excepții. Din materialele dosarului cu certitudine s-a stabilit că automobilul de model MITSUBISHI GALANT nr. de înmatriculare CJI501 și automobilul de marca MITSUBISHI OUTLANDER, cu numerele de înmatriculare CSP246 au fost înstrăinate în perioada aflării părților în relații de căsătorie, fiind reînmatriculate automobilele vizate la 11 noiembrie 2010, iar căsătoria fiind desfăcută abia la 12 mai 2011. Conform art.26 alin.(1) Codul Familiei, la împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.

Colegiul reține că acțiunea înaintată de Spînu Veronica privind recuperarea prejudiciului material a fost motivată prin înstrăinarea de către Spînu Pavel în mod unilateral a bunurilor proprietate comună în devălmășie și utilizarea mod unilateral a mijloacelor obținute de pe urma înstrăinării lor. Se cere a fi precizată că, în baza art.118 Cod Procedură Civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale, dacă legea nu dispune altfel. Analizînd decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel a dat o aprecierea arbitrară a probelor, fiind reținute doar argumentele unei părți – Spînu Veroncia, fapt care nemijlocit a dus la pronunțarea unei decizii ilegale și neîntemeiate.

Mai mult ca atît, Colegiul consideră ca fiind nemotivată decizia instanței de apel, în condițiile care prin prisma art.6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă claritate motivele pe care se întemeiază hotărîrile, ori în caz 4 contrar, simplul fapt al constatării netemeinicii argumentelor lui Spînu Pavel nu este suficient pentru a aprecia decizia instanței de apel ca fiind motivată.

Astfel, Colegiul reține că instanța de apel eronat a apreciat critic și nu a reținut ca fiind pertinente și admisibile declarațiile martorilor Șonțu Valentina, Cumpătă Constantin, Cumpătă Raisa, Țăranu Veaceslav, Spînu Iurii în condițiile în care anume martorilor Cumpătă Constantin și Șonțu Valentina le-au fost înstrăinate automobilele vizate, iar martorii Spînu Iurie, Spînu Raisa nemijlocit au avut tangență cu înstrăinarea bunurilor și au cunoscut circumstanțele înstrăinării, fapt confirmat atît prin declarațiile depuse în ședința de judecată, cît și prin adeverințele eliberate de ÎS „CRIS REGISTRU”. Instanța de apel a concluzionat că declarațiile martorilor sunt combătute prin probele scrise din dosar, fără a indica care anume probe combat declarațiile martorilor și ce circumstanțe atestă acele probe reținute de instanța de apel, în detrimentul declarațiilor martorilor.

Colegiul consideră ca fiind nemotivată concluzia instanței de apel asupra pertinenței și admisibilității declarațiilor martorilor ca probe, ori simplul fapt al existenței relațiilor de rudenie nu poate afecta calitatea de martor și nu poate exclude circumstanțele invocate. Presupusa înțelegere a martorilor asupra declarațiilor similare, invocată de intimată, nu poate fi apreciată decît critic, în condițiile în care argumentarea intimatei are doar un caracter declarativ, lipsit de probe.

Faptul constatat de instanța de apel precum că recurentul Spînu Pavel a înstrăinat în mod unilateral automobilele proprietate comună în devălmășie și precum că a reținut contravaloarea bunurilor înstrăinate vine în contradicție cu circumstanțele pricinii, unde s-a constatat cu certitudine că la înstrăinarea automobilului de model Mitsubishi Galant nr. de înmatriculare CJI50 a participat nemijlocit intimata Spînu Veronica, care a recepționat suma de 2200 euro în calitate de prima tranșă din suma ce urma a fi achitată, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Cumpata Constantin, Spînu Iurie, Cumpătă Raisa. Din materialele dosarului cu certitudine reiese că înstrăinarea automobilului de model Mitsubishi Outlander, cu numerele de înmatriculare CSP246 avut loc în vederea stingerii față de Șonțu Valentina a datoriei de 4000 euro.

Declarațiile martorilor, precum și argumentele recurentului nu au fost combătute prin probe de către intimata Spînu Valentina, iar la materialele dosarului nu există careva înscrisuri care ar putea confirma pretențiile înaintate de Spînu Veronica. Mai mult ca atît, Colegiul atestă că nu s-a dat o apreciere raportului de constatare tehnico-științifică nr.520 din 12 iulie 2013, care confirmă executarea lucrărilor de reparație și construcție în imobilul în care au locuit părțile anterior desfacerii căsătoriei în sumă de 44 376,59 lei. 5 Cele relatate, nemijlocit combat argumentele intimatei privind înstrăinarea unilaterală a bunurilor de către Spînu Pavel și prejudicierea adusă prin utilizarea mijloacelor obținute în mod unilateral, întrucît s-a constatat atît participarea intimatei la tranzacția de înstrăinare, precum și beneficierea de mijloacele obținute în urma înstrăinării, inclusiv prin investirea mijloacelor financiare în reparația imobilului.

Însuși argumentarea intimatei denotă un caracter contradictoriu în condițiile în care în cererea de chemare în judecată a invocat insuficiența surselor financiare pentru inițierea procedurii de partaj în legătură cu desfacerea căsătoriei, pentru ca ulterior să se invoce venitul intimatei Spînu Veronica drept unul substanțial față de veniturile lui Spînu Pavel și care a contribuit la efectuarea reparației imobilului. Concluzia expusă în decizia recurată privind neconfirmarea prin înscrisuri a faptului recepționării de către Spînu Veronica a sumelor de pe urma înstrăinării automobilelor nu poate fi reținută în vederea admiterii acțiunii înaintate de către Spînu Veronica, ori astfel instanța de apel a inversat sarcina probațiunii și nu constatat, deși urma să constate lipsa probelor care ar susține circumstanțele invocate de Spînu Veronica.

În condițiile în care argumentele inovate de intimată, nefiind susținute prin probe, au fost combătute prin declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică și avînd în vedere faptul înstrăinării bunurilor în perioada existenței relațiilor de căsătorie, nu s-a constatat prejudicierea și lezarea drepturilor intimatei, ori sumele obținute ca urmare a înstrăinării bunurilor au fost utilizate de către ambii soți. Argumentul intimatei privind necesitatea respingerii recursului ca fiind tardiv este reținut de instanța de recurs ca fiind neîntemeiat. Reieșind din prevederile art.434 alin.(1) Cod Procedură Civilă recursul împotriva deciziei instanței de apel se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

În speță, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 02 aprilie 2014, instanța de apel, în ședința vizată, a adoptat și pronunțat dispozitivul deciziei, iar recursul a fost declarat de către Spînu Pavel la 03 iulie 2014 (f.d.132/143). Însă, Colegiul atestă lipsa la materialele dosarului a înscrisurilor care ar confirma recepționarea deciziei integrale de către recurentul Spînu Pavel și în aceste circumstanțe recursul declarat de Spînu Pavel nu poate fi considerat tardiv. La fel, Colegiul nu poate reține argumentele intimatei privind însușirea de către recurent a valorii bunurilor și implicarea martorilor în schema de prejudiciere a intimatei, ori faptele invocate nu și-au găsit confirmare și nu au fost probate, deși necesitau a fi probate de către partea care le-a invocat.

Pretențiile susținute la nivel declarativ nu sunt suficiente, în speță, pentru constatarea temeiniciei acțiunii înaintate de Spînu Veronica. 6 Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia privind temeinicia recursului declarat de Spînu Pavel și consideră că aprecierea dată de instanța de apel ca fiind arbitrară și în contradicției cu circumstanțele pricinii. La fel, Colegiul reține că prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 17 octombrie 2013 a fost dată o apreciere justă a circumstanțelor cauzei, ca urmare a examinării minuțioase și multiaspectuale a pricinii, fapt ce atestă legalitatea și temeinicia hotărîrii instanței de fond și în mod imperativ dictează necesitatea casării deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii instanței de fond.

Reieșind din cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu art.445 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă; decide: Se admite recursul declarat de Spînu Pavel. Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014 în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Veronica împotriva lui Spînu Pavel privind repararea prejudiciului material și se menține hotărîrea Judecătorie sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 17 octombrie 2013. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Judecător – Svetlana Filincova Judecători – Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari 7