2ra-713/20 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-713/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (jud. R. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Verginia

Pleș și XXXXX, reprezentați de avocatul Oleg Gheorghiță

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Verginiei Pleș și XXXXX,

reprezentați de avocatul Oleg Gheorghiță împotriva lui Viorel Spînu cu privire la

repararea prejudiciului material și prejudiciului moral cauzat în rezultatul

accidentului rutier și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Verginia Pleș și XXXXX, reprezentați de avocatul

Oleg Gheorghiță și menținută hotărârea din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul central, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 7 iulie 2017, Verginiei Pleș, reprezentată de avocatul Oleg Gheorghiță a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Viorel Spînu cu privire la

repararea prejudiciului material și prejudiciului moral cauzat în rezultatul

accidentului rutier și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 19 mai 2016, Viorel Spînu, aflându-se la

volanul camionului cu n/î XXXXX, în preajma satului Bardar r-nul Ialoveni, a

pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu automobilul de model Opel Corsa cu

n/î XXXXX, în care se afla dânsa și copilul ei minor XXXXX.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție, vinovat în comiterea

contravenției a fost recunoscut Viorel Spînu.

A remarcat că în urma accidentului rutier, a suferit XXXXX, fapt confirmat

prin epicriza de examinare medicală din 23 mai 2016, iar copilul minor XXXXX.

A evidențiat că pentru reabilitarea sa și a copilului său, a suportat cheltuieli în

mărime de aproximativ 5 000 de lei, sumă care însă nu poate fi în totalitate

confirmată.

1

La fel, a subliniat că prin acțiunile pârâtului le-a fost cauzat și prejudiciu

moral, manifestat prin dureri fizice suportate.

A comunicat că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, a expediat

o somație atât la adresa de domiciliu a pârâtului, cât și la adresa vizei de reședință a

acestuia, care însă a rămas fără răspuns.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 7, 38, 83 alin. (2), 85

alin. (4), 94, 166-167 CPC, art. 14, 1398 alin. (1), (3), 1410 alin. (1), 1243 alin. (1)

Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului Viorel Spînu în

beneficiul ei a sumei în mărime de 1 303 de lei cu titlu de prejudiciu material, a

sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat ei și a sumei de 10 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat copilului minor XXXXX.

Prin încheierea protocolară din 2 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

central, a fost admisă cererea reprezentantului legal a lui XXXXX, Verginia Pleș,

reprezentată de avocatul Oleg Gheorghița privind intervenirea în proces în calitate

de coreclamant a copilului minor XXXXX, reprezentat de reprezentantul legal

Verginia Pleș, mama copilului.

Pe parcursul examinării cauzei, Verginia Pleș și XXXXX, reprezentați de

avocatul Oleg Gheorghiță au depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care

suplimentar au solicitat încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 7 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasat de la Viorel Spînu în beneficiul Verginiei Pleș și lui XXXXX

prejudiciu material în mărime de 1 173,19 de lei, prejudiciu moral în mărime de

2 000 de lei pentru fiecare și cheltuielile de judecată cu titlu de cheltuieli pentru

asistență juridică în mărime de 3 000 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

A fost încasată de la Viorel Spînu în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 150 de lei.

Prin decizia din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Verginia Pleș și XXXXX, reprezentați de avocatul Oleg

Gheorghiță și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au considerat că încasarea unui prejudiciu

moral în mărime de câte 2 000 de lei pentru fiecare reclamant ar compensa

suferințele acestora, cauzate în urma accidentului rutier, or suma de 10 000 de lei

pentru fiecare reclamant este exagerată și încasarea acesteia cu titlu de despăgubire

morală ar face un folos material necuvenit, fără o justificare cauzală în eroarea

comisă și consecințele acesteia.

Totodată, instanțele de judecată au ajuns la concluzia de a admite parțial

pretenția cu privire la repararea prejudiciului material, în limita cheltuielilor pentru

tratament, justificate prin probe, în mărime de 1 173,19 de lei, or careva probe pentru

a dovedi suportarea prejudiciului solicitat, nu au fost prezentate.

La 24 februarie 2020, Verginia Pleș și XXXXX, reprezentați de avocatul Oleg

Gheorghiță au declarat recurs împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de

2

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii prime

instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și nefondată, deoarece instanța de apel nu a dat o

apreciere corectă tuturor circumstanțelor de fapt și de drept, iar concluziile expuse

în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Au considerat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au subapreciat

suferințele morale pe care dânșii le-au suferit, or prejudiciul moral în cuantum de

2 000 de lei încasat de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, este mult prea

mic în raport cu suferințele fizice și morale pe care le-au trăit.

Au reiterat că minorul XXXXX.

La fel și recurenta Verginia Pleș a avut nevoie de investigații și asistență

medicală, or conform epicrizei de examinare medicală din 23 mai 2016, drept

rezultat al accidentului a suferit XXXXX, ceea ce a dus la XXXXX.

Pe lingă durerea fizică pe care o suporta, a avut și careva suferințe psihice

provocate atât de retrăirile sale de mamă pentru copilul său, cât și incertitudinea dacă

pe viitor aceste traume nu își vor lăsa amprenta în viața minorului.

Au evidențiat că este greșită și concluzia instanțelor de judecată ierarhic

inferioare de a încasa doar suma de 3 000 de lei cu titlu de asistență juridică, deoarece

avocatul a acordat consultanță, a întocmit și expediat pârâtului două somații, a

întocmit cererea de chemare în judecată, a participat la mai multe ședințe de

judecată.

La 23 martie 2020, în adresa intimatului Viorel Spînu a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de Verginia Pleș și XXXXX, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 139), corespondența menționată a fost

returnată de către Oficiul Poștal cu mențiunea „plecat”, „necunoscut” (f. d. 140,

141).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 23 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 130), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 24 februarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Verginia Pleș și XXXXX,

reprezentați de avocatul Oleg Gheorghiță, completul Colegiului civil, comercial și

3

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Verginia Pleș și XXXXX,

reprezentați de avocatul Oleg Gheorghiță, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Verginia Pleș și XXXXX, reprezentați de avocatul Oleg Gheorghiță urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Verginia Pleș și XXXXX,

reprezentați de avocatul Oleg Gheorghiță.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

5