2ra-1622/20 — cu privire la repararea prejudiciului material și a prejudiciului moral

2ra-1622/20 — cu privire la repararea prejudiciului material și a prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1622/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

DECIZIE

29 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Vitalie Ursu, reprezentat de avocatul Denis

Ipatii

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Ursu împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și a prejudiciului moral

împotriva deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Vitalie Ursu și menținută hotărârea din 12 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă integral

constată:

La 21 mai 2019, Vitalie Ursu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 21 iunie 2018, aproximativ la ora

09:45, aflându-se la volanul automobilului personal de model „Chevrolet Aveo” cu

n/î XXXXX, care se afla la balanța unei companii de taxi unde activa, pe

str. Trandafirilor 29/1 mun. Chișinău, din direcția bd. Dacia spre bd. Decebal

mun. Chișinău, a fost implicat într-un accident rutier.

Astfel, deplasându-se în direcția menționată, văzând că pe partea carosabilă

staționa un troleibuz cu luminile de avarie pornite, a încetinit din mers și asigurându-

se că din sens opus nu venea nimeni a început a face ocolirea troleibuzului, însă în

momentul când a ajuns în partea din față a acestuia, din partea dreaptă a

1

carosabilului, direct din fața troleibuzului a alergat o persoană fără a se asigura, în

rezultatul căruia s-a lovit de automobilul său, cauzându-i mai multe defecțiuni.

A indicat că avea în automobil un registrator auto, care a înregistrat video

toate aceste circumstanțe și care a fost prezentat imediat echipajului de poliție care

a venit să documenteze cazul, inclusiv polițiștii au cunoscut că respectiva persoană

a trecut strada într-un loc interzis și fără a se asigura, fapt consemnat în procesul

verbal de examinare la fața locului.

Pe carosabil nu erau alte semne de circulație rutieră care ar putea crea

„bănuială rezonabilă” că el în calitate de șofer s-ar putea face vinovat de comiterea

acestui accident rutier, însă cu toate acestea, la data de 5 iulie 2018, în privința lui a

fost pornită cauza penală nr. 2018890333, conform bănuielii de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

A subliniat că organul de urmărire penală din start a avut intenția de a-l atrage

ilegal la răspundere penală, or, deși existau probe concludente și pertinente că nu

există faptul infracțiunii și vinovat de comiterea accidentul se face pietonul, polițiștii

au comis și alte abuzuri și ilegalități grave menite pentru a-l condamna ilegal pe el.

A mai indicat că nu i-a fost adusă la cunoștință ordonanța privind dispunerea

efectuării expertizei medico-legale a ,,părții vătămate”, fiind notificat despre

efectuarea acesteia când a făcut cunoștință nemijlocit cu Raportul de expertiză

medico-legală.

Toate demersurile și plângerile sale în legătură cu respectiva cauză au fost

ignorate cu desăvârșire, inclusiv cel cu privire la tragerea la răspundere

contravențională a pietonului vinovat de accident, lipsindu-l efectiv de dreptul la

apărare, asta în contextul în care dânsul a fost ilegal tras la răspundere penală.

A susținut că abia la data de 31 octombrie 2018, prin ordonanța procurorului

în Procuratura mun. Chișinău, a fost scos de sub urmărire penală și a fost dispusă

clasarea cauzei penale.

Având în vedere dispozițiile art. 2, 3, 5, 6, 7, 11 din Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești a

relevat că dânsul ilegal a fost tras la răspundere penală, organul de urmărire penală

a admis față de el acțiuni ilicite manifestate prin refuzul de examinare a plângerilor,

tragere ilegală la răspundere penală, încălcarea dreptului la apărare și alte încălcări

grave, motiv din care consideră că este în drept să-i fie restituită paguba morală și

materială cauzată.

Datorită acestor acțiuni ilicite ale organului de urmărire penală de atragere

ilegală la răspundere penală, a fost lipsit de locul de muncă, întrucât imediat în ziua

când angajatorul companiei de taxi a aflat că în privința lui este inițiată o cauză

penală, i-a fost refuzată ieșirea la serviciu

A relatat că întreaga perioadă aflată sub urmărire penală pentru el a fost un

stres continuu, iar cel mai important este faptul că acest stres se agrava și mai mult

când plângerile și demersurile sale erau ignorate de către organul de urmărire penală

în totalitate.

2

Și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești, art. 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului tragerii ilegale la

răspundere penală și admiterii acțiunilor ilicite de către organul de urmărire penală

față de el în cadrul cauzei penale nr. 2018890333, încasarea din contul bugetului de

stat în beneficiul său a sumei de 6000 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat

pentru cheltuielile de asistență juridică și a sumei de 11750 de lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat.

Prin încheierea protocolară din 5 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, a fost admis demersul reprezentantului Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu

Procuratura municipiului Chișinău.

Prin hotărârea din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea integral ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Vitalie Ursu și menținută hotărârea primei instanțe.

La 5 octombrie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Vitalie Ursu,

reprezentat de avocatul Denis Ipatii a declarat recurs împotriva deciziei din

23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate.

A remarcat că instanțele de judecată ierarhic inferioare neîntemeiat au respins

acțiunea pe motivul lipsei unei încheieri irevocabile a judecătorului de instrucție

privind constatarea ilegalității acțiunilor organului de urmărire penală față de el în

baza art. 313 Cod de procedură penală, or dânsul prin prezenta cerere de chemare în

judecată a solicitat constarea faptului tragerii ilegale la răspundere penală și

admiterii acțiunilor ilicite de către organul de urmărire penală în cadrul cauzei

penale.

A susținut că urmează a fi reparat prejudiciul cauzat pentru toate situațiile

incidente la art. 3 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și instanțelor judecătorești și nu doar în cazurile în care a fost adoptată

o sentință de condamnare în privința persoanei.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare într-un mod grav au soluționat fondul

cauzei penale constatând că fapta infracțiunii de la art. 264 alin. (1) Cod penal a avut

loc, însă aceasta nu a întrunit semnul obligatoriu „încălcarea regulilor de securitate

a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport” în consecință Vitalie Ursu

fiind scos de sub urmărire penală.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au concluzionat că

dânsul nu a fost tras la răspundere penală, deși la materialele cauzei, este anexată

3

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit și ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală.

La 14 octombrie 2020, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

și a Procuraturii municipiului Chișinău, a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Vitalie Ursu, reprezentat de avocatul Denis Ipatii, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 127).

La 3 noiembrie 2020, Procuratura municipiului Chișinău a depus referință la

recursul declarat de Vitalie Ursu, solicitând respingerea recursului.

Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme

de Justiție nu a parvenit referința prin care Ministerul Justiției al Republicii Moldova

să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 2 octombrie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 113).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 5 octombrie 2020, în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. c) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele cauzei rezultă că, făcând uz de remediul intern, în temeiul

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, Vitalie Ursu, prin acțiunea formulată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

municipiului Chișinău, a solicitat constatarea faptului tragerii ilegale la răspundere

penală și admiterii acțiunilor ilicite de către organul de urmărire penală față de el în

4

cadrul cauzei penale nr. 2018890333, încasarea din contul bugetului de stat în

beneficiul său a sumei de 6000 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat pentru

cheltuielile de asistență juridică și a sumei de 11 750 de lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat.

Fiind învestită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță a respins

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către Vitalie Ursu, instanța de apel a respins

apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

În susținerea rezolvării date instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Ursu nu cade sub incidența

Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545

din 25 februarie 1998, deoarece în privința lui Vitalie Ursu a fost emisă ordonanță

de scoatere de sub urmărire penală, nu a fost atras la răspundere penală, acestuia

nefiindu-i acordat statut de inculpat sau condamnat.

Instanța de recurs constată, însă, că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la adoptarea hotărârilor sale au interpretat eronat normele de drept material și au dat

o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, fapt ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,

de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care

limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale

sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Iar art. 6 din aceeași lege statuează că, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea

arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

5

d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin. (5) din

Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire

penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de

urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.

Așadar, se va nota că, în interpretarea corectă a acestor prevederi legale, dreptul

persoanei la repararea prejudiciului material și moral va apărea, inclusiv în situația

tragerii ilegale la răspundere penală și scoaterii persoanei de sub urmărire penală.

La caz, prin prisma acestor constatări, se evidențiază că, prin ordonanța

ofițerului de urmărire penală al Serviciului Urmărire Penală Accidente Rutiere al

Secției Coordonare Activități de Urmărire Penală a Direcției de Poliție

mun. Chișinău din 23 august 2018, Vitalie Ursu a fost recunoscut în calitate de bănuit

în cauza penală nr. 2018890333, privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264

alin. (1) Cod penal (f. d. 21).

Este cert și faptul că prin ordonanța procurorului în Procuratura municipiului

Chișinău, oficiul Principal din 31 octombrie 2018, Vitalie Ursu a fost scos de sub

urmărire penală și clasată cauza penală nr. 2018890333, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii (f. d. 6-9).

În acest context, instanța de recurs notează că actele cauzei denotă indubitabil

tragerea ilegală la răspundere penală a lui Vitalie Ursu și scoaterea de sub urmărire

penală a acestuia, cu clasarea cauzei penale, în temeiul art. 275 pct. 3 Cod de

procedură penală, din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, ca urmare și dreptul lui Vitalie Ursu de a solicita de la stat, prin prisma

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, repararea prejudiciului cauzat.

Or, caracterul ilegal a organului de urmărire penală se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nicio persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere.

Astfel, în materia pretinselor violări, art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, sub aspectul său

penal, definește acuzatul ca fiind bănuitul, învinuitul și inculpatul.

Mai mult, CtEDO în jurisprudența sa constantă a dat o definiție „acuzației” în

materie penală arătând că aceasta reprezintă notificarea oficială, ce emană de la o

autoritate competentă, a faptului că unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte

penale, ceea ce înseamnă producerea unor consecințe importante privitoare la

persoana astfel suspectată (cauza Serves vs Franța 1997-VI §42).

Ca urmare, este cert că în speță, recunoașterea lui Vitalie Ursu în calitate de

bănuit, cu scoaterea ulterioară a acestuia de sub urmărire penală, echivalează cu

tragerea ilegală a acestuia la răspundere penală.

Față de toate aceste considerente, este evident că instanțele de judecată

ierarhic inferioare într-un mod eronat au concluzionat că Vitalie Ursu nu a fost supus

niciuneia din acțiunile sau măsurile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

6

Or, contrar concluziei instanțelor de judecată ierarhic inferioare, prevederile

art. 3 alin. (1) lit. a) din legea menționată, stabilesc expres repararea prejudiciului

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma tragerii ilegale la

răspundere penală.

De altfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare cu interpretarea eronată a

prevederilor art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, au conchis că repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești are loc în cazul încetării urmăririi penale,

pe când în privința lui Vitalie Ursu a fost emisă ordonanță de scoatere de sub

urmărire penală.

Și asta deoarece, prevederile art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prevăd

dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege

inclusiv și în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală.

Mai cu seamă că dispozițiile art. 284 alin. (1) și (2) pct. 2 Cod de procedură

penală, indică cert că scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de

reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în

legătură cu fapta anterior imputată. Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are

loc când aceasta este bănuit sau învinuit și se constată că există vreuna din

circumstanțele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3), inclusiv dacă fapta constituie o

contravenție.

Astfel fiind, instanțele de judecată ierarhic inferioare într-un mod greșit au

reținut la caz, faptul că în privința lui Vitalie Ursu nu a fost emisă o sentință

definitivă de condamnare.

Ca urmare, instanța de recurs constată că instanțele de judecată ierarhic

inferioare nu au calificat corect din punct de vedere juridic acțiunea cu care au fost

învestite, fapt ce a dus la emiterea unei soluții greșite.

Sintetizând cele reliefate supra, se impune admiterea cererii de chemare în

judecată a lui Vitalie Ursu cu privire la repararea prejudiciului material și a

prejudiciului moral în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în cauză fiind cert constatat

faptul tragerii ilegale la răspundere penală și admiterii acțiunilor ilicite de către

organul de urmărire penală față de Vitalie Ursu în cadrul cauzei penale

nr. 2018890333.

Ce ține de cuantumul despăgubirii prejudiciului moral solicitat de către Vitalie

Ursu, instanța de recurs va ține cont de prevederile art. 11 din Legea privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, potrivit căruia mărimea

concretă a compensației se determină luându-se în considerare:

a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă;

b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală

7

și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată;

c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea

persoanei;

d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în

instanța de judecată;

e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;

f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;

g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și

psihice cauzate;

h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Totodată, în lumina jurisprudenței CtEDO, unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral, este criteriul echității. Modul de

acordare a satisfacției echitabile, trebuie determinat în raport cu prejudiciul moral

suferit, gravitatea acestuia, importanța și consecințele sale pentru victimă.

În circumstanțele expuse, având în vedere cele constatate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a încasa din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Vitalie Ursu, o despăgubire bănească în

mărime de 5 000 de lei, care este una rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire

utilă și suficientă, compensatoare pagubelor de ordin moral cauzat persoanei vizate,

această despăgubire fiind corespunzătoare și criteriilor de despăgubire stabilite de

CtEDO prin jurisprudența sa.

Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de către Vitalie Ursu în mărime de

11750 de lei este vădit disproporțional și excesiv în raport cu criteriile stabilite la

caz și principiul general al echității.

În același timp, este de menționat și faptul că prin cererea de chemare în

judecată, Vitalie Ursu, pe lângă repararea prejudiciului moral, a mai solicitat și

repararea prejudiciului material exteriorizat prin cheltuielile de asistență juridică

suportate în cauza penală.

Aici, relevanță directă au prevederile art. 7 alin. (e) din Legea privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, potrivit cărora în cazurile

menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie:

sumele plătite de ea pentru asistența juridică.

De altfel, pornind și de la practica CtEDO, cheltuielile pentru asistența

juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru

dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CtEDO, se evidențiază

necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a

următoarelor documente: a) dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe

dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); b) copia de pe facturile de

strictă evidentă, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de

legislație; c) listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului

aferent acestora (cu tariful și orarul).

8

În același context, stabilind dacă costul asistenței juridice solicitate de

reclamant este rezonabil, CtEDO a luat în calcul noutatea și complexitatea

chestiunilor de fapt și de drept puse în discuție (cauza Manole și alții c. Moldovei,

13/07/2010, § 11). Pe de altă parte, dacă cauza este repetitivă și există o jurisprudență

bine stabilită în privința chestiunilor disputate, CtEDO a acordat o compensație mai

mică pentru asistența juridică (cauza Oprea c. Moldovei, 21/12/2010, § 55).

Drept urmare, instanța de recurs reținând probele prezentate pentru dovada

cheltuielilor suportate în cauza penală, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice

ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă

de aceștia, faptul în ce măsură munca lui în cauza respectivă i-a limitat capacitatea

de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa restricțiilor de timp impuse de client

și de circumstanțele cauzei, durata relației dintre avocat și client, experiența,

reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare

utilizate în cauză, faptul că acestea urmează să fie necesare, realmente angajate și

rezonabile ca mărime, și faptul că suma a fost achitată pentru asistența juridică

prestată în cadrul cauzei penale, va admite integral pretenția și va încasa cheltuielile

de asistență juridică în mărime de 6000 de lei, cu titlu de prejudiciu material, sumă,

care în viziunea instanței de recurs, este una rezonabilă în raport cu circumstanțele

cauzei și confirmată prin bonul de plată seria PL nr. 989307, anexat la dosar (f.d. 2).

Față de cele ce preced și având în vedere că circumstanțele cauzei au fost

stabilite pe deplin de către instanțele judecătorești inferioare, nefiind necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de

a pronunța o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, cu încasarea din contul

bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Vitalie

Ursu prejudiciul moral în sumă de 5000 de lei și prejudiciul material în sumă de

6000 de lei, în rest cererea de chemare în judecată se va respinge.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Vitalie Ursu, reprezentat de avocatul Denis

Ipatii.

Se casează integral decizia din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Ursu împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și a prejudiciului

moral, și se emite o nouă hotărâre prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Ursu împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și prejudiciului moral.

9

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Vitalie Ursu prejudiciul moral în sumă de 5 000 (cinci mii) de lei.

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Vitalie Ursu prejudiciul material în sumă de 6000 (șase mii) de lei.

În rest, cererea de chemare în judecată, se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

10