2ra-1521/20 — incasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1521/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.V.Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.M.Anton, A.Bostan, V.Cotorobai)

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Eșanu Eugeniu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Taran Victor

împotriva lui Eșanu Eugeniu cu privire la încasarea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 09 noiembrie 2018 Taran Victor s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Eșanu Eugeniu cu privire la încasarea prejudiciul material

și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 31 ianuarie 2018

deplasându-se cu automobilul de model Mercedes XXXXX pe strada XXXXX,

în fața lui la o distanță de 15 m, se deplasa un automobil de model XXXXX. A

menționat că, ambii conducători aveau o viteză de 30-40 km/h.

A indicat că, în momentul când conducătorul automobilului de model

XXXXX a trecut de intersecția străzilor XXXXX, fără a semnala virarea la stânga,

nu s-a încadrat în cotitură și s-a oprit cu partea frontală într-un gard de pe str.

XXXXX.

În acel moment, reclamantul s-a oprit în spatele automobilului XXXXX și

claxonînd a preîntâmpinat șoferul din față să nu se deplaseze cu spatele, pentru a

evita tamponarea automobilelor.

A relatat că, în momentul când a claxonat, din automobilul XXXXX, de pe

banca pasagerului din față, a coborât un bărbat, care fiind foarte agresiv, s-a

îndreptat spre automobilul reclamantului amenințându-l cu răfuială fizică și

utilizând un limbaj vulgar în adresa sa. Reclamantul a încercat să amelioreze

situația dar nu s-a soldat cu succes.

A declarat reclamantul că, în momentul în care a încercat să se deplaseze de

la fața locului, a auzit o lovitură în spatele mașinii, lampa matrice din stânga, din

1

spatele mașinii a fost deteriorată. Despre acest fapt reclamantul a comunicat

poliției care a și a documentat cazul.

A susținut că, în rezultatul acțiunilor huliganice ale pârâtului, automobilul

reclamantului de model XXXXX a suferit un prejudiciu de 5535 lei, iar

prejudiciul moral cauzat reclamantului îl estimează la suma de 25000 lei.

La data de 17 octombrie 2018 reclamantul a expediat o cerere prealabilă

pârâtului, prin care a solicitat ca până la data de 01 octombrie 2018 să restituie

benevol paguba. Pârâtul nu și-a onorat obligația față de reclamant.

De asemenea, a indicat că, de către organele de poliție, Eșanu Eugeniu a fost

sancționat cu o amendă pe care ultimul a achitat-o.

A solicitat încasarea din contul pârâtului Eșanu Eugeniu a sumei de 5535 lei

cu titlu de prejudiciu material, suma de 25000 lei – prejudiciu moral și cheltuielile

de judecată.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

a fost admisă parțial acțiunea. S-a încasat din contul lui Eșanu Eugeniu în

beneficiul lui Taran Victor prejudiciului moral în mărime de 3000 lei (trei mii lei)

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Eșanu Eugeniu și s-a menținut hotărârea din 16 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că la materialele cauzei au

fost prezentate înscrisuri probatorii ce confirmă comiterea de către Eșanu Eugeniu

a unei fapte ilicite în raport cu intimatul/Taran Victor manifestate în modul indicat

supra, fiind cert constatată legătura de cauzalitate între acțiunile ilicite ale

apelantului/ Eșanu Eugeniu care îmbracă forma unei fapte contravenționale – și

urmările prejudiciabile - manifestate prin acostarea jignitoare a intimatului/Taran

Victor în loc public.

În ceea ce privește consecințele prejudiciabile, instanța de apel a reținut

concluziile instanței de fond referitor la faptul că la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral, instanța va ține cont de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice, circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciu, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Instanța de apel a relatat ca fiind întemeiată soluția instanței de fond

referitoare la faptul că pretențiile înaintate de intimat în partea încasării

prejudiciului moral sunt juste, în condițiile în care în speță este cert că cadrul legal

pertinent a fost aplicat corect, cu aprecierea justă a cuantumului compensației

pentru prejudiciul moral, care, în opinia instanței de apel, se află într-un cuantum

rezonabil și echitabil instituit de Lege pentru situația litigioasă.

Instanța de apel a considerat echitabilă concluzia instanței de fond prin care

s-a dispus spre încasarea din contul lui Eșanu Eugeniu în beneficiul lui Taran

Victor prejudiciului moral în mărime de 3000 lei, care în condițiile cazului dedus

judecării - constituie o satisfacere echitabilă și nu este excesivă pentru apelant,

ținut să o plătească și nici venit nejustificat pentru intimat.

În acest context, instanța de apel a relavat că rolul compensației pentru

prejudiciul moral cauzat nu este unul punitiv și vindicativ, fiind chemat să asigure

compensarea pecuniară a suferințelor cauzate de făptuitor victimei acțiunilor

2

ilicite, compensație ce trebuie să fie echitabilă în raport cu ambele părți, contrariul

însemnând o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, contrară prevederilor

art. 1389 Cod civil.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că suma de 3 000 lei dispusă

spre încasare cu titlu de prejudiciu moral corespunde cerințelor de echitate și

proporționalitate or, suma ce depășește această valoare este excesivă și

disproporționată în raport cu fapta apelantului Eșanu Eugeniu și consecințele

negative pentru Taran Victor – care este parte vătămată.

La 11 septembrie 2020 Eșanu Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît

instanța de apel a examinat superficial cauza și a ignorat prevederile art.1422 și

art.1423 Cod civil.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

decizia din 09 iulie 2020, la data de 12 august 2020, însă la materialele cauzei

lipsește dovada recepționării deciziei recuurate. Astfel cererea de recurs declarată

la 11 septembrie 2020 de către Eșanu Eugeniu este depusă în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 23

septembrie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.97).

Până la data examinării recursului referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Eșanu Eugeniu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eșanu Eugeniu.

4

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5