2ra-1530/20 — cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral

2ra-1530/20 — cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1530/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan)

DECIZIE

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Pavel Taban

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Taban împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și prejudiciului moral

împotriva deciziei din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea

din 2 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 11 aprilie 2019, Pavel Taban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 21 iunie 2017, agentul constatator din

cadrul Inspectoratului Național de Patrulare a întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție, potrivit căruia la 21 iunie 2017, dânsul ar fi condus automobilul de

model „Mercedes ML320” cu n/î XXXXX, fiind în XXXXX, care depășește gradul

maxim admisibil de lege.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

dânsul a fost recunoscut vinovat de comiterea faptei contravenționale prevăzute de

art. 233 alin. (1) Cod contravențional, fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de

amendă în mărime de 350 u. c., echivalent a 17 500 de lei, cu privarea dreptului de

a conduce vehicule pe un termen de 2 ani.

Prin decizia din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

recursul declarat de avocatul Andrei Briceac în numele lui, casată hotărârea din

17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și trimisă cauza la

rejudecare în primă instanță, în alt complet de judecată.

1

Prin hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

menținută prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție din 21 august 2017, întocmit

în privința lui, cu încetarea procesului contravențional inițiat, din motivul lipsei în

acțiunile sale a faptului contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1) Cod

contravențional.

A remarcat că prin întocmirea procesului-verbal în mod abuziv de către

agentul constatator, supunerea unor acțiuni umilitoare și înjositoare de către agentul

constatator, recunoașterea vinovăției în mod neîntemeiat prin hotărârea din

17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, ridicarea permisului de

conducere, acțiuni ale autorităților de stat, i-a fost cauzat un prejudiciu moral.

La fel, a comunicat că la 21 august 2017, când a fost stopat de agentul

constatator, ultimul a manifestat un comportament necorespunzător față de el.

Chiar dacă nu a XXXXX, agentul l-a învinuit de XXXXX, comunicându-i că

de la dânsul „XXXXX”, astfel, pornind de la o bănuială neîntemeiată, agentul i-a

ordonat să „XXXXX”, la care dânsul s-a conformat, iar mijlocul tehnic a indicat că

nu XXXXX, agentul constatator l-a obligat să repete „XXXXX” în al alt mijloc

„Drager”, care a indicat la fel că nu XXXXX, fiindu-i solicitat să XXXXX în al

treilea mijloc „Drager”, iar după aceste proceduri agentul constatator i-a comunicat

că testul „Drager” ar fi indicat că dânsul se afla XXXXX.

A subliniat că aceste proceduri înjositoare, la care a fost supus, i-au produs o

stare de stres și suferință.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1)

Cod contravențional.

În cadrul examinării cauzei contravenționale în prima instanță, își apăra singur

interesele, fără reprezentant, iar soluția instanței de judecată l-a marcat negativ,

pierzând la acel timp încrederea în capacitatea instanței de judecată de a-l proteja,

fapt care l-a făcut să simtă o stare de frustrare și neajutorare.

Permisul i-a fost ridicat, iar pe toată durata examinării cauzei contravenționale

a fost nevoit să meargă lunar la agentul de poliție pentru a-l ruga de a prelungi

permisul temporar și de fiecare dată simțea o stare de umilire în raport cu agentul de

poliție.

Totodată, nu a avut posibilitatea să meargă peste hotare cu mașina personală,

inclusiv la odihnă cu familia.

A precizat că informația de la Poliția de Frontieră demonstrează că circulă des

cu automobilul personal peste hotarele țării, dar pe durata judecării cauzei, dat fiind

că nu avea posibilitatea de a conduce automobilul peste hotare în baza permisului

temporar, a fost în imposibilitate de a se deplasa cu automobilul personal.

A evidențiat că stresul acumulat în legătură cu acest caz a dus la o înrăutățire

a stării sale de sănătate și acutizare a unor boli, motiv pentru care în acea perioadă a

fost supus unui tratament medical îndelungat, iar pe perioada tratamentului a lipsit

de serviciu și nu a putut să-și continue ritmul obișnuit de viață.

Toate procedurile judiciare au durat 14 luni. Astfel, pe durata acestei perioade,

până la decizia definitivă de achitare a sa, a trăit o stare de încordare.

2

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 41

CEDO.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în beneficiul lui din contul bugetului

de stat prejudiciul moral în sumă de 70 000 de lei, cheltuieli de asistență juridică în

sumă de 5 060 de lei suportate în cadrul cauzei contravenționale și cheltuieli de

judecată suportate în prezenta cauză.

Prin încheierea din 23 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Inspectoratul Național de

Patrulare.

Prin hotărârea din 2 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasată din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Pavel Taban cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 de lei și cu

titlu de prejudiciu material suma de 5 060 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărârea din

2 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 10 septembrie 2020, Pavel Taban a declarat recurs împotriva deciziei din

2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, deoarece

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

Astfel, a menționat că a fost constatat definitiv și irevocabil caracterul ilicit al

acțiunilor Inspectoratului Național de Patrulare ca urmare a faptului că agentul

constatator nu a prezentat probe în confirmarea vinovăției făptuitorului, a încălcat

esențial drepturile și libertățile constituționale ale făptuitorului, inclusiv dreptul la

apărare, precum și că făptuitorului în rezultatul controlului respectiv nu i-a fost

stabilită XXXXX, fiindu-i stabilită concluzia „XXXXX”.

Prin urmare, instanța de apel urma să aplice prevederile art. 384 alin. (2) lit. u)

și alin. (31) Cod contravențional în coroborare cu prevederile Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998.

A învederat că hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, prin care i-a fost ridicat permisul de conducere, a fost casată la 23 ianuarie

2018.

Respectiv, instanța de apel urma să aplice prevederile art. 3 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

La 24 septembrie 2020, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova

și Inspectoratului național de securitate publică al IGP a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Pavel Taban, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

3

dosarului (f. d. 148), fiind recepționată de Inspectoratul național de securitate

publică al IGP la 28 septembrie 2020 și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

la 30 septembrie 2020, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele

cauzei (f. d. 149, 150).

La 19 octombrie 2020, Inspectoratul național de securitate publică al IGP a

depus referință la recursul declarat de Pavel Taban, solicitând declararea recursului

ca fiind inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme

de Justiție nu a parvenit referință Ministerului Justiției al Republicii Moldova prin

care și-ar expune poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

6 august 2020 la adresa electronică a recurentului, fapt ce se confirmă prin extrasul

din poșta electronică (f. d. 138).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 10 septembrie 2020 în termenul legal.

Prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Pavel Taban, s-a considerat admisibil fiind transmis pentru a fi examinat

în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În plus, recurentul și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al Codului

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

4

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de Pavel Taban, întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei hotărâri noi din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Din materialele cauzei rezultă că, făcând uz de remediul intern, în temeiul

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, Pavel Taban, prin acțiunea formulată, a solicitat încasarea

în beneficiul lui, din contul bugetului de stat, prejudiciul moral în sumă de 70 000

de lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 060 de lei suportate în cadrul

cauzei contravenționale și cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauză.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea admiterii parțiale a acțiunii, încasând din contul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Pavel Taban cu titlu de prejudiciu moral suma

de 10 000 de lei și cu titlu de prejudiciu material suma de 5 060 de lei.

Instanța de apel, a admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre, prin care a

respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție atestă că, decizia instanței de apel, dar și hotărârea primei

instanțe au fost adoptate cu aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată, ca urmare

cu interpretarea eronată a legii.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,

de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care

limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale

sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

5

Iar art. 6 a aceleiași legi statuează că, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe

temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea

arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5) din

Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire

penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de

urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.

Așadar, se va nota că, în interpretarea corectă a acestor prevederi legale,

dreptul persoanei la repararea prejudiciului material și moral va apărea, inclusiv în

situația când aplicarea pedepsei contravenționale ține de competența instanței de

judecată iar persoanei i-a fost aplicată ilegal amenda contravențională de către

instanța de judecată, sentința (hotărârea) de achitare devenind definitivă și

irevocabilă.

Distinct de aceste constatări, la caz se evidențiază că, la data de 21 august

2017, de către agentul constatator a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI03 973301 în privința lui Pavel Taban, ultimul fiind învinuit că

la data de 21 august 2017, ar fi condus vehiculul în XXXXX ce depășea gradul

maxim admisibil.

La 25 august 2017, acest proces-verbal a fost prezentat Judecătoriei Chișinău

sediul Râșcani, pentru a fi examinat conform competenței.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

Pavel Taban a fost recunoscut vinovat în comiterea contravențiiei prevăzute de

art. 233 alin. (1) Cod contravențional și aplicată sancțiune sub formă de amendă în

mărime de 350 unități convenționale, echivalentul a 17 500 lei, cu privarea de

dreptul de a conduce vehicule pe un termen de doi ani.

Nefiind de acord cu această hotărâre Pavel Taban a contestat-o cu recurs, care

a fost admis de către Curtea de Apel Chișinău cu casarea hotărârii primei instanțe și

remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

Urmare a rejudecării cauzei, prin hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani, a fost declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție

din data de 21 august 2017, întocmit în privința lui Taban Pavel, cu încetarea

procesului contravențional inițiat în privința acestuia, din lipsa faptului contravenției

prevăzute de art. 233 alin. (1) Cod contravențional, hotărâre menținută prin decizia

din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, devenită irevocabilă.

În acest context, instanța de recurs notează că actele cauzei denotă indubitabil

că Pavel Taban a fost diferit justiției pentru o faptă contravențională, fiind inițial

supus, de către instanța de judecată, pedepsei sub formă de amendă, în final fiind

recunoscut nevinovat, în sensul caracterului penal al contravenției administrative,

tot de către instanța de judecată, printr-o hotărâre irevocabilă.

Ca consecință, se atestă cu certitudine aplicarea ilegală a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată, ca urmare și dreptul lui Pavel Taban

6

de a solicita de la stat, prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, repararea

prejudiciului cauzat, or, caracterul ilegal se manifestă prin încălcarea principiului

general, potrivit căruia nicio persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și

nu poate fi judecată.

Astfel fiind, este evident că instanța de apel a interpretat în mod eronat

prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, care în speță, în mod cert, constituie temei de adresare a lui

Pavel Taban în justiție, fapt ce indică la netemeinicia deciziei contestate cu recurs.

Lipsa de temeinicie a deciziei instanței de apel se atestă, de altfel, și prin

caracterul contradictoriu al acesteia, or, deși pe de o parte instanța de apel în decizia

sa trage concluzia că Pavel Taban nu poate pretinde repararea prejudiciului în baza

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești menționate supra, menționând că faptul întocmirii unui

proces-verbal cu privire la contravenție și emiterea unei hotărâri de recunoaștere a

vinovăției lui Pavel Taban, anulate ulterior, nu constituie temei de adresare în

instanță, pe de altă parte, indirect recunoaște încălcarea drepturilor recurentului, care

totuși au fost restabilite printr-un recurs efectiv soldat cu încetarea procesului inițiat.

Mai mult că, în urma studiului deciziei supuse criticii în recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție nu a

stabilit alte motive care ar fi reținute de către instanța de apel în susținerea opiniei

sale, la general textul actului judecătoresc fiind compus din reproducerea textelor

cadrului legal aplicabil speței.

Pe de altă parte, instanța de recurs conchide că nici hotărârea primei instanțe

nu poate fi menținută, deși, prin soluția sa, corect a constatat dreptul lui Pavel Taban

la încasarea prejudiciului moral.

În susținerea acestei opinii, se va reține că prima instanță într-un mod

neînțeles, ca temei de admitere a acțiunii a reținut atât prevederile Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești cât și prevederile

art. 384 Cod contravențional.

Or, prevederile art. 384 Cod contravențional au aplicabilitate doar în situația

în care drepturile persoanei au fost lezate, prin întocmirea procesului-verbal de către

agentul constatator și examinat cu aplicarea sancțiunii contravenționale tot de către

acest agent constatator, conform competenței sale.

La caz, însă, a fost constatat indubitabil că, deși procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI03 973301 în privința lui Pavel Taban a fost întocmit de către

agentul constatator, ultimul a fost recunoscut vinovat în comiterea contravențiiei

prevăzute de art. 233 alin. (1) Cod contravențional și aplicată sancțiune sub formă

de amendă de către instanța de judecată.

Mai cu seamă că, în cazul reparării prejudiciului material și moral prin prisma

Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, aceasta

se efectuează din contul bugetului de stat, organul care reprezintă statul în instanța

7

de judecată, pe această categorie de cauze fiind Ministerul Justiției, pe când,

prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către

aceste organe (art. 5, 13 din legea menționată).

Ce ține de cuantumul despăgubirii prejudiciului moral solicitat de către Pavel

Taban, instanța de recurs va ține cont de prevederile art. 11 din Legea privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, potrivit căruia mărimea

concretă a compensației se determină luându-se în considerare:

a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă;

b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală

și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată;

c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea

persoanei;

d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în

instanța de judecată;

e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;

f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;

g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și

psihice cauzate;

h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Totodată, în lumina jurisprudenței CtEDO, unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral, este criteriul echității. Modul de

acordare a satisfacției echitabile, trebuie determinat în raport cu prejudiciul moral

suferit, gravitatea acestuia, importanța și consecințele sale pentru victimă.

În circumstanțele expuse, având în vedere cele constatate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a încasa de la stat, reprezentat de Ministerul Justiției, în

beneficiul lui Pavel Taban, o despăgubire bănească în mărime de 10 000 de lei, care

este una rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire utilă și suficientă,

compensatoare pagubelor de ordin moral cauzat persoanei vizate, această

despăgubire fiind corespunzătoare și criteriilor de despăgubire stabilite de CEDO

prin jurisprudența sa, astfel că, suma de 70 000 de lei solicitată de către Pavel Taban

cu titlu de prejudiciu moral fiind una exagerată.

Potrivit prevederilor art. 7 alin. (e) din Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în cazurile menționate la art. 3, persoanei

fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: sumele plătite de ea pentru

asistența juridică.

La caz, prin cererea de chemare în judecată, Pavel Taban, pe lângă repararea

prejudiciului moral, a mai solicitat și repararea prejudiciului material exteriorizat

prin cheltuielile de asistență juridică suportate în procesul contravențional.

Astfel, pornind de la practica CtEDO, cheltuielile pentru asistenta juridică

trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada

8

cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea

prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor

documente: a) dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de

plată prin virament sau bonurile de plată); b) copia de pe facturile de strictă evidentă,

emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; c) listă

detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora (cu

tariful și orarul).

În același context, stabilind dacă costul asistenței juridice solicitate de

reclamant este rezonabil, CtEDO a luat în calcul noutatea și complexitatea

chestiunilor de fapt și de drept puse în discuție (cauza Manole și alții c. Moldovei,

13/07/2010, § 11). Pe de altă parte, dacă cauza este repetitivă și există o jurisprudență

bine stabilită în privința chestiunilor disputate, CtEDO a acordat o compensație mai

mică pentru asistența juridică (cauza Oprea c. Moldovei, 21/12/2010, § 55).

Drept urmare, instanța de recurs reținând probele prezentate pentru dovada

cheltuielilor suportate în cauza contravențională, complexitatea cauzei, noutatea și

dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea

cauzei, timpul și munca depusă de aceștia, faptul în ce măsură munca lui în cauza

respectivă i-a limitat capacitatea de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa

restricțiilor de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei, durata relației dintre

avocat și client, experiența, reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea

mijloacelor de apărare utilizate în cauză, faptul că acestea urmează să fie necesare,

realmente angajate și rezonabile ca mărime, și faptul că suma a fost achitată pentru

asistența juridică prestată de două ori în instanța de fond și de două ori în instanța de

recurs, va admite integral pretenția și va încasa cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 5 060 de lei, cu titlu de prejudiciu material, sumă, care în viziunea

instanței de recurs, este una rezonabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia

i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Cu referire la norma de drept menționată, instanța de recurs remarcă că în ceea

ce ține de cerința lui Pavel Taban cu privire la încasarea din contul bugetului de stat

a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul prezentei cauze civile, instanța de

recurs o va respinge ca neîntemeiată, or, la materialele cauzei nu au fost prezentate

probe care ar confirma aceste cheltuieli.

Față de cele ce preced și având în vedere că circumstanțele cauzei au fost

stabilite pe deplin de către instanțele judecătorești inferioare, nefiind necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

9

decide:

Se admite recursul declarat de către Pavel Taban.

Se casează decizia din 2 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

2 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a lui Pavel Taban împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, și se

emite o nouă hotărâre prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel Taban

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral.

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Pavel Taban prejudiciul moral în suma de 10 000 (zece mii) de lei.

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Pavel Taban prejudiciul material în suma de 5 060 (cinci mii șaizeci)

de lei.

În rest, cererea de chemare în judecată, se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

10