2ra-175/18 — repararea prejudiciului moral.

Prima instanță, Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana): I. Secrieru Dosarul nr. 2ra-175/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Iuliana Oprea

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursurilor declarate de către Spînu Viorel și Obrijanu Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Spînu Viorel împotriva lui

Obrijanu Ion cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Spînu Viorel și Obrijanu Ion și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 03 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 08 august 2016, Spînu Viorel a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Obrijanu Ion cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 07 septembrie 2015, ora 1856, pârâtul

Obrijanu Ion, deplasându-se cu mijlocul de transport de model BMW XXXXX, nr. de

înmatriculare XXXXX, pe str. XXXXX, încălcând prevederile Regulamentului Circulației

Rutiere, a comis tamponarea pietonului XXXXX, fiul său, care traversa strada nemijlocit

pe marcajul rutier ce semnalizează trecerea de pietoni. În urma impactului pietonului

XXXXX i-au fost cauzate leziuni, care se califică ca vătămare corporală gravă, în

rezultatul cărora acesta a decedat.

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 10 decembrie 2015, Obrijanu

Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal și condamnat conform art. 3641 alin. (8) CPP, fiindu-i stabilită pedeapsă de 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2

ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis. Totodată, în conformitate cu art. 90

alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 2 ani.

A invocat reclamantul că judecarea cauzei penale a avut loc în baza art. 3641 alin. (8)

CPP – pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, circumstanță ce relevă

că vinovăția inculpatului nu poate fi pusă la îndoială, or, pârâtul Obrijanu Ion prin înscris

autentic a recunoscut fapta incriminată în rechizitoriu.

La fel, susține că prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 1906 din 08 septembrie

2015 întocmit de către Centrul de Medicină Legală s-a stabilit că decesul lui XXXXX a

1

survenit în urma șocului traumatic și hemoragic, ca rezultat al traumei asociate XXXXX,

leziuni produse prin acțiunea traumatică cu corp contondent și/sau la lovirea de acesta,

posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță (privind tamponarea victimei

XXXXX de către automobilul inculpatului), au legătură cauzală directă cu decesul și în

comun se califică ca vătămare corporală gravă.

Declară că fiul său XXXXX la momentul accidentului rutier era minor, neavând 17

ani împliniți (a.n. XXXXX), care s-a caracterizat pozitiv, pasionat de sport, muncitor,

receptiv și comunicabil.

Pe lângă acestea, el era mezinul familiei, fiind speranța părinților de a avea un sprijin

la bătrânețe și căruia urma să-i rămână întreaga gospodărie.

Afirmă că reieșind din declarațiile martorilor date în cadrul cauzei penale pârâtul

Obrijanu Ion a încălcat grav regulile circulației rutiere și nu doar că a depășit limitele

admisibile de viteză, dar a condus automobilul participînd la întrecere cu un alt conducător

auto în apropiere nemijlocită de centrul comercial ”Megapolis Mall”, loc cu aglomerație

sporită de vizitatori.

Menționează că XXXXX a fost tamponat în momentul când traversa strada pe

marcajul rutier ce semnalizează trecerea de pietoni, fapt ce denotă că fiul său era o

persoană care se călăuzea de regulile circulației rutiere.

Cere Spînu Viorel încasarea din contul lui Obrijanu Ion sumei de 750.000 lei cu titlu

de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 03 februarie 2017, acțiunea

a fost admisă în parte, fiind încasată din contul lui Obrijanu Ion în beneficiul lui Spînu

Viorel suma de 250.000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 100 lei taxa de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată, în rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017, au fost respinse apelurile

declarate de către Spînu Viorel și Obrijanu Ion și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) din 03 februarie 2017.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că

reclamantului-apelant Spînu Viorel i-a fost cauzat un prejudiciu moral exprimat prin

pierderea ireversibilă a fiului acestuia XXXXX, decedat ca urmare a accidentului rutier

produs din vina pârâtului-apelant Obrijanu Ion, fapt ce a lăsat o amprentă dureroasă asupra

psihicului și moralului întregii familii.

Au constatat instanțele de judecată ierarhic inferioare că vinovăția pârâtului-apelant

Obrijanu Ion în săvârșirea infracțiunii menționate a fost stabilită în baza sentinței de

condamnare a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 10 decembrie 2015, care nu a fost

anulată.

Au notat instanțele de judecată că la determinarea cuantumului prejudiciului moral s-

a luat în considerare faptul că Obrijanu Ion în cadrul cauzei penale și-a recunoscut vina, a

achitat cheltuielile materiale legate de înmormântarea lui XXXXX, la fel, s-a mai ținut

cont de situația familială și materială precară a pârâtului, care are la întreținerea sa trei

copii minori, nu dispune de un loc de muncă, iar soția acestuia se află în concediul pentru

îngrijirea copiilor minori, ultimul fiind unicul întreținător al întregii familii.

Au considerat instanțele de judecată ierarhi inferioare că suma de 250.000 lei este o

recompensă echitabilă menită să aducă o satisfacție morală reclamantului-apelant Spînu

Viorel.

De asemenea, au menționat instanțele de judecată ierarhic inferioare că satisfacția

morală a reclamantului-apelant Spînu Viorel este asigurată și prin condamnarea pârâtului-

apelant Obrijanu Ion pentru infracțiunea săvârșită indiferent de pedeapsa aplicată.

2

La 01 decembrie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Spînu Viorel a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul

Ciocana) din 03 februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii

integral.

În susținerea recursului Spînu Viorel a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta

speță, interpretând și aplicând eronat normele de drept material.

De asemenea, a indicat recurentul că cuantumul compensației bănești în sumă de

250.000 lei, încasată din contul intimatului Obrijanu Ion în beneficiul său cu titlu de

prejudiciu moral, este vădit disproporțional și diminuat în raport cu circumstanțele speței

și suferințele psihice pe care le-a suportat întreaga familie în rezultatul decesul fiului său

minor XXXXX, victimă a accidentului rutier.

La 04 decembrie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, și Obrijanu Ion a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 03 februarie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii integral.

În susținerea recursului Obrijanu Ion a invocat că prin tranzacția din 10 septembrie

2015 a avut înțelegere cu Spînu Viorel și soția acestuia că dacă va achita toate cheltuielile

necesare legate de înmormântarea fiului lor – XXXXX, decedat în urma accidentului

rutier, dânșii nu vor mai avea pe viitor careva pretenții suplimentare față de el, achitându-

le, în acest sens ultimilor suma de 29.000 lei.

La 21 decembrie 2017, în adresa lui Obrijanu Ion a fost expediată copia recursului

declarat de către Spînu Viorel, iar în adresa ultimului copia recursului declarat de către

primul, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor.

La 24 ianuarie 2018, Obrijanu Ion a depus referință, solicitînd să fie considerat

inadmisibil recursul declarat de către Spînu Viorel, or, acesta nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. alin. (2)-(4) CPC.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Spînu Viorel și

Obrijanu Ion sunt inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3)

și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Spînu Viorel și Obrijanu Ion

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recursuri se referă la dezacordul recurenților cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Astfel, nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul lui

Spînu Viorel precum că cuantumul compensației bănești în suma de 250.000 lei, încasată

din contul lui Obrijanu Ion în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral, este vădit

disproporțional și diminuat în raport cu circumstanțele speței și suferințele psihice pe care

le-a suportat întreaga familie în rezultatul decesul fiului său minor XXXXX, victimă a

accidentului rutier, or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral s-a ținut cont de

criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie

juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o

compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, astfel să fie menținut echilibrul între

daunele efectiv pricinuite și suma acordată. Cuantumul despăgubirii urmează a fi stabilit

încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive

pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

La fel, nu poate fi reținut argumentul lui Spînu Viorel privind ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, or, recurentul nu a indicat nici un temei de declarare a

recursului prevăzut de art. 432 CPC, făcând referire doar la circumstanțele de fapt ale

cauzei.

Referitor la invocarea recurentului precum că instanța de apel a interpretat și aplicat

eronat normele de drept material, fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și

din care circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art.

400 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului Obrijanu Ion precum că prin

tranzacția din 10 septembrie 2015 a avut înțelegere cu Spînu Viorel și soția acestuia că

dacă le va achita toate cheltuielile necesare legate de înmormântarea fiului lor – XXXXX,

decedat în urma accidentului rutier, dânșii nu vor mai avea pe viitor careva pretenții

suplimentare față de el, achitându-le, în acest sens ultimilor suma de 29.000 lei, deoarece

după cum rezultă din actele cauzei Obrijanu Ion a compensat lui Spînu Viorel cheltuielile

4

materiale ce țin de serviciile funerare, pe când la cazul speței se solicită recuperarea

prejudiciului moral.

Or, reieșind din art. 1422 alin. (2) CPC, prejudiciul moral se repară indiferent de

existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Alte argumente invocate în recursurile declarate nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Spînu

Viorel și Obrijanu Ion ca inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433

lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Spînu Viorel și Obrijanu Ion se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Iuliana Oprea

5