1ra-257/2017 — art.264 alin. 3, lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin. 3, lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-257/2017 — art.264 alin. 3, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-257/2017
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
11 aprilie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Ghenadie
Nicolaev,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de succesorul părții
vătămate Spînu Viorel, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău din 10 decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 28 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui
Obrijanu Ion XXXX,
născut la XXXXXXXXX, originar și domiciliat în mun.
XXXXXX, str. XXXXXXXXXX, nr. XXX, ap. XX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 27 octombrie 2015 - până la 10 decembrie 2015, (instanța de
fond);
de la 27 iunie 2016 - până la 28 octombrie 2016 (instanța de apel);
de la 14 decembrie 2016 - până la 11 aprilie 2017, (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 10 decembrie 2015,
examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Obrijanu
Ion a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de
a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.
În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că Obrijanu Ion la
07 septembrie 2015, ora 1856 conducând automobilul de model „XXXXXXX” cu n/î
XXXXXXXXXX pe str. Bucovinei, mun. Chișinău, încălcând prevederile
Regulamentului Circulației Rutiere a comis tamponarea pietonului Spînu Eugen,
care traversa strada nemijlocit pe marcajul rutier ce semnalizează trecerea de
pietoni. În urma impactului minorului Spînu Eugen i-au fost cauzate vătămări
corporale grave, în rezultatul cărora a survenit decesul.
1
Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel succesorul părții vătămate
Spînu V., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,
argumentând că sentința este ilegală și neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei,
la numirea căreia nu s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei precum și de
consecințele care au survenit în urma săvârșirii infracțiunii.
Totodată, apelantul a solicitat repunerea în termen a apelului pe motiv că
nu a fost prezent în ședințele de judecată, iar cu sentința a luat cunoștință abia în
vara anului 2016.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
28 octombrie 2016, apelul declarat a fost respins ca depus peste termen.
Instanța de apel în decizia adoptată a reținut că potrivit materialelor cauzei
sentința contestată a fost recepționată de către Spînu Viorel la data de 29
decembrie 2015 (f.d.203), ulterior la 06 iunie 2016 acesta a primit contra
semnătură copia sentinței (f.d.2010), iar apelul declarat a fost înregistrat în
cancelaria instanței de fond cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege
(15.07.2016).
Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză a declarat recurs
ordinar succesorul părții vătămate Spînu V., care a solicitat casarea acestora cu
pronunțarea unei noi hotărâri.
În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat următoarele:
- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, iar instanța nu a elucidat
toate circumstanțele cauzei, care au avut o importanță deosebită pentru
individualizarea pedepsei;
- în motivarea sentinței instanța nu a invocat ce reguli din Regulamentul
Circulației Rutiere au fost încălcate de către inculpat, or această obligațiune este
esențială pentru stabilirea și individualizarea pedepsei;
- cauza în instanța de fond a fost examinată în lipsa succesorului părții
vătămate;
- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că accidentul a avut loc pe
marcajul „trecerea de pietoni”, iar victima traversa regulamentar strada;
- Curtea de Apel neîntemeiat nu a luat în considerație argumentele aduse în
susținerea solicitării de repunere în termen a apelului și nu a examinat fondul
apelului.
În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, inculpatul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
2
declarat, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil pe motiv că
este vădit neîntemeiat, argumentând că Spînu V. a fost citat legal în ședința de
judecată a instanței de fond, însă nu s-a prezentat. Ulterior la 14.12.2015 în adresa
recurentului a fost expediată copia sentinței, care la 29.12.2015 a fost recepționată.
Totodată, la 06.06.2016 Spînu V. în baza unei cereri repetat a primit copia
sentinței, însă, necătând la aceasta apelul l-a declarat abia la 15.07.2016, fapt care
denotă că acesta a fost declarat peste termenul legal .
Judecând recursul în raport cu materialele dosarului și motivele invocate,
Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele
considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să
dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară
nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit regulii generale prescrise la art. 402 Cod de procedură penală,
termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Excepția de la regula dată este inserată în dispoziția normei art. 403 alin. (1)
Cod de procedură penală, unde este stipulat că apelul declarat după expirarea
termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța
de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.
Potrivit deciziei atacate, instanța de apel a decis că apelantul a depus
apelul cu depășirea termenului prevăzut de art.402 Cod de procedură penală,
argumentând în acest sens că sentința motivată a fost expediată în adresa
succesorului legal al părții vătămate la 14.12.2015, ulterior la 06.06.2016 acesta
repetat a primit contra semnătură copia sentinței, iar apelul l-a declarat la
15.07.2016, după expirarea termenului legal de 15 zile.
În această situație, deși în cererea de apel succesorul victimei a solicitat
repunerea în termen, invocând motive clare din care considerent a omis termenul
de apel, instanța de apel prin decizia sa, nu s-a pronunțat asupra posibilității
repunerii în termen a apelului, or potrivit prevederilor art. 403 alin. (1) Cod de
procedură penală, repunerea în termen a apelului reprezintă mijlocul procesual
prin care titularul dreptului de apel, care nu a putut declara apel din cauze
independente de voința lui, este repus în dreptul lui din care fusese decăzut după
expirarea termenului de apel.
3
Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel urma în mod obligatoriu să
verifice argumentele invocate de apelant la acest capitol, să constate care au fost
acele motive ce au dus la întârzierea declarării apelului și dacă întârzierea a fost
determinată de motive întemeiate, ce justifică cererea de repunere a apelului în
termen.
Mai mult, consultînd procesul-verbal al ședinței instanței de apel, Colegiul
observă că chestiunea cu privire la depunerea apelului în termen ori cu depășirea
acestuia, nu a fost pusă în discuție de către instanță, deși, dacă instanța a
considerat că apelantul a depășit termenul de declarare a apelului, aceasta, avea
obligația, să pună în discuție în fața părților problema apărută, inclusiv să
consulte opinia apelantului cu privire la omiterea termenul de declarare a
apelului.
Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal consideră că, concluzia
instanței de apel privind respingerea apelului succesorului victimei ca depus
peste termen, în împrejurările în care nu s-a pus în discuție în fața părților
chestiunea sus menționată, inclusiv nu s-a consultat opinia apelantului cu privire
la motivele depășirii termenului de declarare a apelului, este pripită.
Totodată, instanța de apel respingând apelul din motiv că a fost declarat
peste termen, în dispozitivul deciziei adoptate nu s-a pronunțat asupra solicitării
apelantului de repunere în termen a apelului, nefiind clar care este opinia
instanței la acest capitol, or dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să
corespundă concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă. Mai mult, după
cum s-a menționat mai sus, chestiunea privind motivele depășirii termenului de
declarare a apelului nici nu s-au discutat în ședința instanței de apel.
Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a lăsat fără apreciere și
motivare circumstanțe esențiale ale cauzei, care țin de procedura și termenul de
declarare a apelului, deci a comis o eroare de drept procedural, care se cuprinde
de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, eroare, care este temei de
recurs și, deoarece nu poate fi corectată de instanța de recurs, se va solda cu
soluția de casare a deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare, unde instanța de
apel, are obligația de a verifica circumstanțele privind declararea apelului de
către succesorul victimei.
În procesul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să verifice motivele
întârzierii declarării apelului și, după caz, dacă constată că întârzierea a fost
determinată de motive întemeiate, să repună apelul în termen și apoi să judece
4
fondul apelului, sau după caz, să respingă apelul ca depus peste termen.
Astfel, instanța de apel urmează să țină cont de argumentele expuse în
prezenta decizie, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și
întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate Spînu
Viorel, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28
octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Obrijanu Ion XXXX și dispune
rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 11 mai
2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Nadejda Toma
Ghenadie Nicolaev
5