1ra-691/2017 — art.264 alin. 1 CP

1ra-691/2017 — art.264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-691/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, avocatul

Scorțescu Aureliu în numele părților vătămate Pruteanu Anastasia și Boghiu

Diana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 decembrie 2016, de inculpatul Dănilă Ion și avocatul acestuia

Gafton Vasile, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 30 iunie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Dănilă Ion XXXXX,

născut la XXXXX, originar din XXXXXXXXXX, domiciliat în

mun. XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 05 ianuarie 2016 - până la 30 iunie 2016; (instanța de fond);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Dănilă Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport .

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Pruteanu Anastasia

prejudiciul material în sumă de XXXXX lei și prejudiciul moral în sumă de XXXXXXX

lei, iar în beneficiul lui Boghiu Diana prejudiciul material în sumă de XXXXXX lei și

prejudiciul moral în sumă de XXXXXXXX lei.

24 septembrie 2015, aproximativ la 2130, conducând automobilul de model „Școda

Superb” cu n/î RFS 038, deplasându-se în mun. Chișinău la intersecția str-lor

Cosmonauților cu Bănulescu-Bodoni, unde nu a manifestat prudență sporită la

1

trafic, n-a apreciat corect situația rutieră și n-a luat în considerație starea

lucrurilor la traficul rutier în care se afla autovehiculul la momentul respectiv,

încălcând cerințele pct. 45, 3 și 11 lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere și ca

urmare la trecerea nedirijată pentru pietoni, pe marcajul rutier orizontal

longitudinal 1.14.1 Anexa nr. 4 din Regulamentul Circulației Rutiere, în zona de

acțiune a indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2 Anexa nr. 3 din Regulamentul

menționat a tamponat pietonii Pruteanu Anastasia și Boghiu Diana, care

regulamentar traversau carosabilul din dreapta spre stânga relativ deplasării

autovehiculului, cauzându-le potrivit rapoartelor de expertiză medico-legale nr.

2592/D și nr. 2592/D din 10 noiembrie 2015, vătămări corporale medii.

 procurorul, care, invocând blândețea pedepsei, a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Dănilă I. în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 ani.

Suspendarea executării pedepsei stabilite pe un termen de probă de 2 ani.

În argumentarea apelului s-a invocat că, instanța de fond la stabilirea

pedepsei nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii comise, precum și nu a

ținut cont de faptul că Dănilă I., atât la faza de urmărire penală, cât și în cadrul

cercetării judecătorești, nu a recunoscut vinovăția în cele încriminate, astfel

neconștientizând faptul că acțiunile sale infracționale au provocat urmări grave.

Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului nu va atinge scopurile propuse de

art. 61 alin. (2) Cod penal, iar la stabilirea acesteia instanța de fond nu a luat în

considerație că inculpatul până în prezent nu a restituit părților vătămate

prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune;

 inculpatul și avocatul acestuia Gafton V., care au solicitat casarea sentinței

cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare argumentând următoarele:

- în speță nu există probe care ar confirma vinovăția lui Dănilă I. în

săvârșirea infracțiunii incriminare;

- depozițiile părților vătămate, martorului Mihailov A., Daniliș S. și

Andrițchi A. urmau a fi apreciate critic, deoarece acestea contravin

circumstanțelor constatate conform procesului-verbal de cercetare a locului

accidentului din 24.09.2015, din care rezultă că tamponarea pătimitelor a avut loc

la o distanță de 5,3 m. de la trecerea de pietoni;

2

- acțiunea civilă privind încasarea prejudiciul material urmează a fi

respinsă dat fiind faptul că părțile vătămate beneficiază de dreptul de a solicita

încasarea despăgubirilor de la compania de asigurare „Astera Group” SA unde a

fost asigurat autovehiculul implicat în accident;

 avocații Scorțescu A. și Moraru I. în numele părților vătămate, care au

solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare conform

învinuirii formulate la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Admiterea integrală a acțiunii civile.

2016, apelurile declarate de acuzatorul de stat și avocații Scorțescu A. și Moraru I.

în numele părților vătămate au fost respinse ca nefondate.

Apelurile declarate de inculpat și avocatul acestuia Gafton V. au fost admise,

casată parțial sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care, acțiunile civile înaintate de

părțile vătămate Boghiu D. și Pruteanu A. împotriva lui Dănilă I. și Secretariatul

Parlamentului R. Moldova privind încasarea prejudiciului material și a

cheltuielilor de judecată a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanția în ordinea procedurii civile.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părților vătămate

prejudiciul moral în sumă de XXXXX lei, pentru fiecare.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

probelor și circumstanțelor din dosar, apreciindu-le din punctul de vedere a

utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate solicitările inculpatului și

avocatului acestuia privind pronunțarea unei hotărâri de achitare dat fiind faptul

că acestea se combat de probele administrate.

La fel, Colegiul penal a respins solicitarea acuzatorului de stat și avocaților

Scorțescu A. și Moraru I. privind aplicarea pedepsei închisorii cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, argumentând

că pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională și echitabilă în raport

cu gravitatea infracțiunii săvârșite, la stabilirea căreia s-a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului precum și de consecințele

3

survenite în urma săvârșirii infracțiunii.

Cât privește soluționarea acțiunilor civile Colegiul a reținut, că automobilul

implicat în accidentul rutier aparține Secretariatului Parlamentului, organ care

nu a fost atras în proces și recunoscut în calitate de parte civilmente responsabilă

în conformitate cu prevederile art. 73,74 Cod de procedură penală, astfel pentru a

nu îngrădi accesul liber la justiție și dreptul de a fi despăgubit, instanța a admis

în principiu acțiunea civilă urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Referitor la cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare de instanța

de fond, Colegiul a relevat, că acesta este excesiv de mare și inechitabil față de

suferințele psihice care au fost provocate părților vătămate, or prejudiciul moral

nu poate constitui prilej de îmbogățire fără just temei pentru părțile vătămate în

dauna inculpatului.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că suma de 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral pentru fiecare parte vătămată este echitabilă în raport cu

suferințele suportate în urma acțiunilor inculpatului.

și avocatul acestuia Gafton Vasile, care au solicitat casarea acestora cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminare. Respingerea ca

neîntemeiate a acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate împotriva lui Dănilă

I. și Secretariatul Parlamentului R. Moldova.

În argumentarea recursurilor declarate recurenții au invocat următoarele:

 instanțele de fond au admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanțelor exprimată prin aprecierea eronată a probelor și circumstanțelor

cauzei;

- între declarațiile părților vătămate, martorilor și actele procedurale

întocmite de organul de urmărire penală există divergențe, astfel consideră că

acuzarea nu a adus probe concludente și pertinente care, cu certitudine ar

confirma învinuirea incriminată inculpatului;

- potrivit schiței accidentului rutier părțile vătămate, care se deplasau pe timp

de noapte fără îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante au fost

tamponate în afara trecerii pentru pietoni (f.d.5-8, vol. I), prin urmare acestea au

încălcat cerințele art. 116.1 lit. c) și pct. 113 alin. (5) al RCR și au contribuit la

favorizarea condițiilor care au dus la tamponarea lor;

4

 instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel:

- acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material este neîntemeiată și

urma să fie respinsă, deoarece părțile vătămate beneficiază de dreptul de a

solicita despăgubirile de la compania de asigurări „Astera Group” unde a fost

asigurat automobilul implicat în accident;

- atât în ordonanța de punere sub învinuire cât și în rechizitoriu procurorul

i-a incriminat lui Dănilă I. încălcarea unor acte normative și legislative inexistente

și neprevăzute de lege și anume: art. 3 și pct. 11 lit. f) al Regulamentului

Circulației Rutiere, precum și o normă inexistentă art. 22 alin. (4) al Legii nr. 131

XVI din 07.06.2007 „Privind siguranța traficului rutier”, prin ce i-a încălcat

dreptul inculpatului la apărare, deoarece a fost pus în imposibilitate de a pregăti

și de a expune un răspuns pentru partea acuzării;

6.1 Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar acuzatorul

de stat, care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei, argumentând că

la soluționarea chestiunii privitoare la pedeapsă, instanța de apel a mizat pe

argumentele ce caracterizează personalitatea inculpatului, fără a ține cont de

comportamentul acestuia, care de la bun început a manifestat o indiferență totală

față de urmările survenite, nu a conștientizat consecințele încălcării legii, prin

urmare, în astfel de împrejurări pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul.

Totodată instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra motivului invocat în

apelul procurorului referitor la faptul că inculpatul pe tot parcursul examinării

cauzei nu a întreprins careva măsuri pentru a achita prejudiciul suportat de

părțile vătămate pentru tratament.

6.2 Recurs ordinar a declarat și avocatul Scorțescu A. în numele părților

vătămate Pruteanu A. și Boghiu D., care, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată,

argumentând următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

- potrivit cazierului contravențional inculpatul de nenumărate ori a comis

încălcări a Regulamentului circulației rutiere și anume:-depășirea vitezei;

- neacordarea priorității la trecere, fapt neglijat de instanța de apel și asupra

căruia Colegiul nici nu s-a pronunțat;

5

- în speță instanțele urmau a ține cont de toate circumstanțele cauzei, de

atitudinea inculpatului față de fapta și consecințele infracțiunii săvârșite și să-i

aplice o pedeapsă mai aspră, inclusiv cu stabilirea pedepsei complimentare sub

formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport;

- instanța de apel neîntemeiat și absolut neargumentat a diminuat

considerabil cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare de instanța de

fond, acesta nefiind proporțional cu suferințele provocate în urma accidentului;

- prin neexaminarea acțiunii civile privind încasarea prejudiciului material,

care a fost probat de către părțile vătămate în conformitate cu legislația în vigoare

relevantă la acest capitol, pătimitelor le-a fost îngrădit accesul liber la justiție;

- instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod asupra solicitărilor

părților vătămate Boghiu D. și Pruteanu A. privind încasarea cheltuielilor pentru

asistență juridică;

Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele

considerente.

7.1.Cu referire la recursurile ordinare declarate de inculpat și

avocatul acestuia Gafton Vasile

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurenții invocă în recursurile declarate temeiul de drept prevăzut la pct.

6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de fond și de apel atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească

6

devenită definitivă.

Însă, Colegiul constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, recurenții nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, care sunt argumentele care ar confirma că Dănilă I. nu

a comis infracțiunea imputată.

Din conținutul recursurilor (care sunt identice după conținut) rezultă, că

inculpatul și avocatul acestuia invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a

nevinovăției lui Dănilă I. în cele incriminate, exprimându-și totodată și

dezacordul cu soluționarea cauzei în latura civilă.

Analizând hotărârile judecătorești care se contestă Colegiul penal, conchide

că la cercetarea cauzei, atât instanța de fond cât și cea de apel au ținut cont în

plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, și

întemeiat a dedus concluzia că, Dănilă I. se face vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar, și este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și

minuțioase a acestora în textul deciziei adoptate.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază concluzia instanței de apel privind

menținerea sentinței în partea condamnării a lui Dănilă I. în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, ca fiind corectă și întemeiată, ce se confirmă prin cumulul de probe

administrate: - declarațiile părților vătămate Pruteanu A. și Boghiu D. din care

rezultă că în momentul când traversau regulamentar strada pe trecerea de

pietoni au fost lovite de un automobil (f.d.186, 187, vol. I, 33-34 vol. II.). Cele

relatate de părțile vătămate au fost confirmate și de martorii oculari Mihailov A.,

Daniliș S. și Andrițchii A., care au confirmat că accidentul rutier s-a produs pe

7

trecerea de pietoni, în momentul când părțile vătămate traversau regulamentar

strada, iar după tamponare automobilul a rămas cu roțile din urmă pe trecerea

de pietoni, iar victimele din inerție au fost aruncate la distanță de marcajul

„zebra” (f.d.193,189, 191, vol. I); rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2592/D

și nr. 2593/D din 10.11.2015 (f.d.29-30,40-41, vol. I); procesele – verbale de

verificare a declarațiilor părților vătămate la fața locului din 26.11.2015, din care

rezultă că impactul a avut loc anume pe marcajul rutier „trecerea de pietoni”

(f.d.44-48, vol. I).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din

recursurile inculpatului și avocatului acestuia, ce ține de aprecierea și

interpretarea eronată, în opinia acestora, a probelor ce a dus la stabilirea greșită a

faptelor, deoarece instanțele de fond, au cercetat sub toate aspectele probele

prezentate de părți, audiind inculpatul, părțile vătămate, martorii, au cercetat

probele administrate la dosar, dând citire proceselor-verbale și altor documente,

verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității lor, iar în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor și ca

urmare corect au stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția

inculpatului.

Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpatul se face

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanțele de fond au soluționat cazul examinând toate probele în

ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată, instanța

de recurs ține să remarce faptul că, la aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este

prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Reieșind din cele menționate, Colegiul conchide, că este neîntemeiat

argumentul recurenților prin care se indică că între declarațiile părților vătămate

și a martorilor există divergențe, or după cum s-a menționat mai sus depozițiile

părților vătămate referitor la circumstanțele și locul producerii accidentului

au fost întru totul confirmate prin depozițiile a 3 martori oculari (Daniliș S.,

Pruteanu A., Andrițchii A.) care au văzut atât momentul impactului cât și

8

evenimentele care au avut loc imediat după accident.

Tot aici, instanța de recurs reține, că toate alegațiile recurenților referitor la

contradicțiile între depozițiile martorilor și actele procedurale întocmite de

organul de urmărire penală, de fapt se limitează doar la un singur act procedural,

și anume procesul–verbal de cercetare la fața locului cu schița accidentului rutier

(f.d.5-8 vol. I) potrivit căreia accidentul ar fi avut loc în afara marcajului „zebra”,

însă analizând schița menționată, Colegiul constată, că locul accidentului în acest

act s-a indicat doar „din cuvintele șoferului”, versiune care a fost verificată în

cadrul cercetării judecătorești și care nu și-a găsit confirmarea, deoarece celelalte

probe demonstrează indubitabil faptul că impactul s-a produs anume pe

marcajul care indică „trecere de pietoni”.

În continuare, Colegiul penal stipulează, că alegațiile recurenților referitor la

faptul că părțile vătămate la fel au încălcat cerințele Regulamentului Circulației

Rutiere și anume prevederile art. 116.1 lit. c) și pct. 113 alin. (5) al RCR prin ce au

contribuit la favorizarea condițiilor care au dus la tamponarea lor, nu pot servi

drept temei pentru eliberarea de răspundere penală a conducătorului auto, în

cazul în care în acțiunile lui există componența de infracțiune.

Cât privește argumentul inculpatului precum că acțiunea civilă privind

încasarea prejudiciului material urma să fie respinsă deoarece este neîntemeiată,

Colegiul penal îl respinge, or instanța de apel corect a admis în principiu acțiunea

civilă, aceasta fiind lăsată spre soluționare în ordinea procedurii civile în vederea

neîngrădirii accesului la justiție și lezarea dreptului părților vătămate de a fi

despăgubite.

Referitor la alegațiile recurenților precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra argumentului invocat în apel referitor la faptul că procurorul

i-a incriminat lui Dănilă I. încălcarea unor acte normative și legislative inexistente

și neprevăzute de lege și anume: art. 3 și pct. 11 lit. f) al Regulamentului

Circulației Rutiere, precum și o normă inexistentă art. 22 alin. (4) al Legii nr. 131

XVI din 07.06.2007 „Privind siguranța traficului rutier”, Colegiul le respinge ca

neîntemeiate, or pct. 6.3 (f.d.84, vol. II) din decizia contestată, instanța de apel s-a

pronunțat asupra acestui argument, oferind apelanților un răspuns clar a cărui

reluare nu se mai impune.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

9

7.2.Cu referire la recursurile ordinare declarate de

acuzatorul de stat și avocatul Scorțescu A. în numele părților vătămate

Pruteanu A. și Boghiu D.

Potrivit textelor recursurilor, procurorul și avocatul în numele părților

vătămate invocă temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 6) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, Colegiul reține că recurenții critică categoria de pedeapsă

stabilită inculpatului nefiind de acord cu aceasta considerând-o prea blândă.

La acest capitol se menționează, că sancțiunea normei penale în baza căreia a

fost condamnat Danila I. (prevedea la momentul săvârșirii faptei) - amendă în

mărime de până la 300 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 ore, sau închisoare de până la 3 ani cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2

ani.

Analizând decizia contestată prin prisma criticilor formulate de recurenți și

ținând cont de faptul că sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal prevede pedepse

alternative–amendă, muncă neremunerată în folosul comunității sau închisoare,

Colegiul conchide, că corect instanța de apel a menținut sentința primei instanței

în această parte, or instanțele de fond soluționând chestiunea referitoare la

individualizarea pedepsei au ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 7,61

și 75 alin. (1), (2) Cod penal.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul

în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Concluzia instanței cu privire la aplicarea unei

pedepse mai aspre urmează a fi motivată.

Colegiul penal consideră corectă constatarea instanței de apel precum că

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal,

10

reținând în acest sens că, deși inculpatul nu a recunoscut vina, totuși acesta a

manifestat regret față de cele întâmplate, pentru prima data a săvârșit o

infracțiune din imprudență, care se atribuie la categoria celor mai puțin grave,

ținând cont și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Analizând hotărârile instanțelor de fond și de apel Colegiul constată că,

deși sancțiunea infracțiunii incriminate inculpatului prevede pedepse alternative

sub formă de amendă, muncă neremunerată și închisoare, însă în contextul

circumstanțelor constatate, instanțele just au considerat că scopul pedepsei poate

fi atins și prin aplicarea celei mai blânde pedepse - amenda.

În continuare, la critica subsidiară a avocatului Sconțescu A. în numele

părților vătămate privitor la soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului

penal, Colegiul specifică că instanța de apel corect a apreciat cuantumul

prejudiciului moral, care urmează a fi încasat de la inculpat în beneficiul părților

vătămate și just a conchis că acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului

material și cheltuielile de judecată urmează a fi admisă în principiu și lăsată spre

soluționare în ordinea procedurii civile.

Conform art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în

parte, ori o respinge. Alin. (3) al aceluiași articol reglementează posibilitatea

admiterii în principiu a acțiunii civile, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să hotărască instanța în ordinea procedurii civile.

Verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii instanței de apel sub acest

aspect, instanța de recurs consideră că instanța, corect a admis parțial acțiunea

civilă în partea încasări prejudiciului moral.

Potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte

care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în

calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și

materiale.

Colegiul penal reține, că în temeiul art. 219 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, persoanele fizice cărora le-a fost cauzat un prejudiciu

nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă

privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral.

11

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze faptul că aprecierea

prejudiciului moral se face în funcție de circumstanțele cauzei, unde este necesar

să se ia în considerație valoarea nepatrimonială lezată, însemnătatea pe care o are

această valoare pentru persoana vătămată. Un alt criteriu constă în durata

menținerii consecințelor infracțiunii, adică durata prejudiciului, deoarece

urmările pot fi temporare, trecătoare sau permanente. Durata menținerii

consecințelor este un criteriu de apreciere a prejudiciului distinct de criteriul

importanței. Un alt criteriu este criteriul intensității durerilor fizice sau psihice.

Aceasta depinde de valoarea lezată.

Aprecierea cuantumului prejudiciului moral cauzat victimei, urmează a fi

apreciat de către instanța de judecată după intima convingere, care se întemeiază

pe examinarea tuturor probelor în ansamblu și în funcție de circumstanțele cauzei.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

Totodată, Colegiul penal conchide că, instanța de apel, prin admiterea

acțiunii civile în partea recuperării prejudiciului moral în sumă de câte 5 000 lei

în beneficiul părților vătămate Boghiu D. și Pruteanu A., a ținut cont de

gravitatea vătămărilor corporale produse în urma unei infracțiuni din

imprudență, de nivelul (gradul) suportării de către părțile vătămate a suferințelor

psihice în legătură infracțiunea săvârșită, posibilitatea reală materială al

inculpatului, precum și de faptul că, condamnarea inculpatului în sine constituie

la fel, o satisfacție echitabilă pentru părțile vătămate, astfel, suma încasată în

beneficiul lui Boghiu D. și Pruteanu A. cu titlu de prejudiciu moral, este o sumă

reală și corespunde faptelor comise, care compensează consecințele negative ale

prejudiciului suportat de către victime.

Alegațiile avocatului Sconțescu A. prin care se indică că prin neexaminarea

acțiunii civile privind încasarea prejudiciului material, pătimitelor le-a fost

îngrădit accesul liber la justiție, Colegiul le va respinge, or soluția instanței de

apel la acest capitol este justă și întemeiată, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 1410 alin. (2) Cod de procedură penală, obligația de reparare a

prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza

12

dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei, care și-a asumat paza

izvorului de pericol. În speță s-a constatat, că posesorul automobilului implicat în

accident este Secretariatul Parlamentului R. Moldova, organ care nu a fost atras

în proces în conformitate cu prevederile art. 73-74 Cod de procedură penală.

Prin urmare, corect instanța de apel în vederea neîncălcării dreptului

părților de a participa la examinarea acțiunii civile și neîngrădirea accesului liber

la justiție, a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate

privind încasarea solidară a prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,

urmând ca asupra cuantumului să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul conchide, că pedeapsa

aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege, aceasta răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane. La fel, instanța de recurs reține, că soluționând acțiunea civilă

instanța de apel a ținut cont de legislația ce reglementează acest capitol, și nu

a comis careva erori, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, avocatul Scorțescu

Aureliu în numele părților vătămate Pruteanu Anastasia și Boghiu Diana,

inculpatul Dănilă Ion și avocatul acestuia Gafton Vasile împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Dănilă Ion, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

13