1ra-521/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-521/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-521/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Bîrcă Ludmila în numele părții vătămate și partea vătămată Boghiu Ion, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 16 octombrie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017,

în cauza penală în privința lui

Plamadeala Constantin xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.03.2017 – 16.10.2017;

Instanța de apel: 30.10.2017 – 22.11.2017;

Instanța de recurs: 02.02.2018 – 22.05.2018.

A C O N S T A T A T:

în temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Plamadeala Constantin a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 400 unități convenționale, echivalentul a 20000

(douăzeci mii) lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Boghiu Ion a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

A fost respinsă cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată, ca fiind neîntemeiată.

Plamadeala Constantin, la 20 februarie 2017, în perioada de timp cuprinsă între

orele 20:30 până la 21:00, treaz și deținând permis de conducere, conducând

automobilul model „VAZ 2104”, xxxxx, pe str. T. Vladimirescu, din direcția bd.

Renașterii Naționale spre str. Nicolae Dimo din mun. Chișinău, nu a manifestat

1

dexteritate în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a

ținut cont de situația rutieră, precum și cea care determină viteza de circulație,

ignorând astfel prevederile pct. 45 alin. (1) lit. a), b), d) și alin. (2) al

Regulamentului Circulației Rutiere și în timpul efectuării manevrei spre dreapta

nu a cedat trecerea pietonilor, care erau antrenați în traversarea drumului pe

trecerea de pietoni, la semnalul verde al semaforului pentru pietoni, de la stânga

spre dreapta, relativ deplasării mijlocului de transport condus de către acesta,

încălcând astfel și prevederile normei prevăzute la pct. pct. 40 alin. 2) lit. b) din

același Regulament, urmare a căror fapte l-a tamponat frontal pe Boghiu Ion,

xxxxx.

În rezultatul accidentului rutier, pietonului Boghiu Ion, conform Raportului

de expertiză medico-legală nr. 633/D din 15 martie 2017, i-a fost cauzată vătămare

corporală medie.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

„încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau

a sănătății unei persoane”.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Plamadeala Constantin, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an și încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a sumei de 191 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate

Boghiu Ion.

În motivarea apelului acuzatorul de stat a indicat că instanța de judecată la

stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. 64 alin. (3) Cod

penal, unde se indică că mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în

limitele la 500 la 3000 unități convenționale.

De asemenea, în opinia apelantului instanța de judecată urma să încaseze

cheltuielile de judecată din contul condamnatului, având în vedere că efectuarea

cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei

infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o.

3.1. Avocatul Bîrcă Ludmila în numele părții vătămate Boghiu Ion și

partea vătămată Boghiu Ion au declarat apel, solicitând casarea sentinței în

latura penală și în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care lui Plamadeala Constantin să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, sub

formă de închisoare pe termen de 1 an 4 luni, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de

2 ani, iar în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, să fie dispusă

2

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de probațiune de

1 an.

Totodată, apelanții au solicitat admiterea acțiunii civile, cu încasarea din

contul inculpatului în beneficiul părții vătămate, a prejudiciului material cauzat

prin infracțiune în sumă de 38279,84 lei, cheltuieli pentru asistență juridică în

sumă de 6000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

În susținerea apelului declarat, apelanții au indicat că prima instanță a

apreciat corect probele administrate de către organul de urmărire penală, însă nu

a luat în considerație gravitatea infracțiunii incriminate și nu a stabilit pedeapsa

ce ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului. Inculpatul nu a întreprins

careva acțiuni în vederea restituirii prejudiciului cauzat prin infracțiune părții

vătămate, nici până la pronunțarea sentinței, nici după pronunțarea acesteia.

Astfel, indică că instanța de judecată nu era în drept să refuze încasarea

prejudiciului material și moral, având în vedere că la materialele cauzei sunt

anexate toate probele necesare pentru soluționarea acțiunii civile în fond.

În urma accidentului rutier, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni

corporale medii, respectiv s-a aflat la tratament staționar și ambulatoriu pentru

care a suportat cheltuieli în sumă de 41279,84 lei, care constau din 9204,35 lei –

cheltuieli pentru tratamentul medicamentos și dispozitivul ajutător de mers;

2693,49 lei - cheltuieli pentru achitarea serviciilor de transport taxi în scopul

deplasării, 7256 lei – cheltuieli pentru procurarea biletelor de avion fiicei,

Boghiu Natalia, pentru ca ultima să zboare din Roma, Italia în Chișinău pentru

îngrijirea tatălui accidentat, 19126 lei - cheltuieli suportate de Boghiu Ion pentru

alimentația indicată și produsele de uz casnic necesare pe parcursul tratamentului,

6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru acordarea serviciilor avocatului

în instanța de fond și în apel, precum și prejudiciul moral cauzat în mărime de

50000 lei.

3.2. Avocatul Popa Marin în numele inculpatului, la fel a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în partea ce ține de pedeapsa

complementară, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale,

echivalentul a 20000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport. A explica în conținutul deciziei prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal.

În susținerea apelului declarat, avocatul a indicat că prima instanță eronat a

interpretat prevederile art. 264 alin. (1) Cod penal, având în vedere că pedeapsa

complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport nu se

aplică la stabilirea pedepsei principale în formă de amendă, or, pedeapsa

complementară se aplică doar în cazul pedepsei cu închisoare.

Subsidiar a menționat, că prima instanță stabilind că inculpatul a săvârșit o

infracțiune care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor

mai puțin grave, a evitat să explice inculpatului că conform art. 64 alin. (31) Cod

penal, este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel

3

mult 72 ore, din momentul în care hotărârea devine executorie, iar în cazul dat, se

va considera că sancțiunea amenzii a fost executată integral.

2017 au fost admise apelurile, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei

și laturii civile, fiind pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Plamadeala Constantin, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale,

echivalentul a 25000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Boghiu Ion

cu privire la încasarea prejudiciului moral, fiind dispusă încasarea din contul

inculpatului a sumei de 15000 (cincisprezece mii) lei, precum și cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 6000 (șase mii) lei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma prevederilor art. art. 95, 101 Cod de procedură

penală prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și

veridicității raportate la declarațiile date de inculpat în cadrul ședinței de judecată

și probele administrate, a stabilit corect situația de fapt, dând faptei reținute în

sarcina inculpatului, Plamadeala Constantin, încadrarea juridică corectă și anume

în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la prevederile art. art. 6, 61, 75 Cod penal, instanța de apel a

menționat, că prima instanță incorect a stabilit pedeapsa principală sub formă de

amendă în mărime de 400 unități convenționale, or, în conformitate cu prevederile

art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește

în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea

unității convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Plamadeala Constantin

au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, care prevede pedeapsa în

formă de amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de până la 2 ani, care în temeiul art. 16 alin. (3) Cod penal, se califică

ca fiind o infracțiune mai puțin gravă.

Conform art. 76 alin. (1) lit. a) Cod penal, în calitate de circumstanțe

atenuante a fost identificat faptul că inculpatul a săvârșit pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă, precum și faptul că acesta se căiește sincer de cele

comise. Totodată, în privința inculpatului nu au fost identificate circumstanțe

agravante.

Instanța de apel a considerat nejustificată opinia primei instanțe care a

reținut în sentință ca circumstanță ce atenuează răspundere penală a inculpatului,

faptul că acesta a recunoscut vina incriminată, or, recunoașterea vinovăției atrage

4

incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală și

nu poate fi valorificată concomitent ca o circumstanță atenuantă.

De asemenea, instanța de apel reținând că prima instanță a dispus

examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, a ajuns la concluzia de a aplica în privința inculpatului

Plamadeala Constantin noi limite de pedeapsă în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

în raport cu prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal - amendă în mărime de 500

unități convenționale, luându-se în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite și

de situația materială a celui vinovat și a familiei sale, precum și personalitatea

inculpatului.

La fel, ținând cont de faptul că inculpatul este la prima abatere a legii și se

căiește sincer de cele comise, instanța de apel a conchis că acesta poate fi

recunoscut ca o persoană care prezintă un pericol social redus, or, aplicarea unei

pedepse mai aspre în privința inculpatului așa cum pledează partea vătămată și

avocatul acestuia, la o vârstă atât de tânără în condițiile când are loc formarea

personalității, reprezintă o circumstanță care cu siguranță va deforma

personalitatea acestuia.

4.2. Instanța de apel a considerat întemeiată cerința apărării cu privire la

excluderea pedepsei complementare în privința inculpatului sub forma de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, menționând că norma de

drept prevede expres că pedeapsa complementară în formă de privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport, este posibil de a fi aplicată doar în cazul

stabilirii inculpatului a pedepsei principale în formă de închisoare.

4.3. Cu referire la cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare compuse din suma de 191 de lei, pentru efectuarea raportului de

expertiză medico-legală nr. 633/D din 15 martie 2017, privind constatarea

gradului leziunilor corporale suportate de către partea vătămată, Boghiu Ion, ca

urmare a tamponării cu automobilul condus de către inculpat, instanța de apel

le-a considerat neîntemeiate, deoarece procurorul nu a înaintat conform

prevederilor art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, o acțiune civilă în cadrul

procesului penal, formulând cerințele corespunzătoare, limitându-se la invocarea

circumstanțelor privind cheltuielile pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară.

Instanța de apel a punctat, că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale privind constatarea leziunilor corporale suportate de către partea

vătămată, urmare a tamponării cu automobilul condus de către inculpat, nu pot fi

dispuse spre încasare din contul lui Plamadeala Constantin, deoarece norma de

drept prevede clar și explicit că acestea se compensează din contul mijloacelor

bugetului de stat, astfel fiind inadmisibilă încasarea cheltuielilor vizate din contul

inculpatului.

4.4. Referitor la încasarea prejudiciului material și moral cauzat părții

vătămate prin infracțiune de către inculpat, instanța de apel a ajuns la concluzia

admiterii în parte a apelului declarat de către avocatul părții vătămate,

5

Bîrcă Ludmila și partea vătămată, Boghiu Ion, și anume în latura soluționării

acțiunii civile, menționând că în această parte prima instanță a pronunțat o

hotărâre contradictorie normei de drept în vigoare la data judecării cauzei penale.

Având în susținere prevederile art. 225 Cod de procedură penală și art. 1422

alin. (1), (2) Cod civil, instanța de apel a considerat justificată în parte acțiunea

civilă formulată și înaintată de către avocatul părții vătămate, Bîrcă Ludmila în

interesele lui Boghiu Ion, în partea solicitării încasării prejudiciului moral.

Așadar, la constatarea și justificarea cuantumului despăgubirilor morale,

instanța de apel a luat în considerație nemijlocit gradul vătămărilor corporale

suportate, faptul că o perioadă îndelungată de timp pătimitul, Boghiu Ion, nu a

putut să activeze, totodată nemijlocit suferințele morale la care a fost supus

urmare a vătămărilor corporale, cât și însuși datorită procesului judiciar în care a

fost antrenat. De asemenea, a fost reținut și faptul că părții vătămate i-au fost aduse

daune de ordin moral, datorită imposibilității de a duce un mod de viață normal, o

perioadă îndelungată.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale a fost luată în considerație

și starea materială a inculpatului, Plamadeala Constantin, posibilitățile financiare

ale acestuia, cât și însuși faptul că condamnarea inculpatului constituie o

satisfacție morală pentru pătimit, în consecință, considerând că drept sumă

justificativă și rezonabilă care va recompensa daunele morale cauzate părții

vătămate, Boghiu Ion, o va constitui suma de 15000 lei, aceasta sumă fiind

proporțională daunelor morale suportate, cât și suferințelor fizice cauzate urmare

a accidentului rutier.

Având în susținere prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța de apel a reținut că, deși, partea vătămată, Boghiu Ion a invocat faptul că

a suportat cheltuieli de tratament medical, precum și cheltuieli de întreținere în

urma accidentului produs, prin sentința contestată la caz, a fost admisă în

principiu acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța de judecată în ordinea

procedurii civile, astfel că partea vătămată este în drept să se adreseze în instanța

de judecată cu o cerere de chemare în judecată, în vederea recompensării

prejudiciului material cauzat prin infracțiune, or, deși la materialele cauzei penale

au fost anexate multiple bonuri de plată ce confirmă atât procurarea

medicamentelor, cât și produselor alimentare și cele ce confirmă cheltuieli de

transportare, toate acestea în cumul nu probează la moment cheltuielile suportate

nemijlocit de către partea vătămată, Boghiu Ion.

Instanța de apel a considerat justificată și cerința apelanților privind

încasarea din contul inculpatului Plamadeala Constantin în beneficiul părții

vătămate, Boghiu Ion, a cheltuielilor de asistență juridică prestată de către

avocatul, Bîrcă Ludmila, în cuantum de 6000 lei, această sumă fiind justificată prin

bonul de plată seria PL nr. 347077 din 25 septembrie 2017 (f.d. 110, vol.I) și

ordinul de încasare nr. 23459162 din 15 noiembrie 2017.

6

Referitor la solicitarea avocatului Popa Marin privind explicarea

inculpatului prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal, în acest sens instanța de apel

a constatat cu certitudine că inculpatul Plamadeala Constantin a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă, prin urmare, acesta este în drept să achite jumătate

din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 72 de ore din momentul în care

hotărârea devine executorie, adică din momentul pronunțării deciziei instanței de

apel.

partea vătămată, Boghiu Ion, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar,

solicitând casarea parțială a acestora în latura penală și în latura civilă cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului

Plamadeala Constantin să-i fie stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 1 an 4

luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani, iar în conformitate cu art. 90

Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru

perioada de probațiune de 1 an. Admiterea integrală a acțiunii civile cu încasarea

din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material cauzat

prin infracțiune în sumă de 38279,84 lei și 6000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică, în total suma de 44279,84 lei și a prejudiciului moral în sumă de

50000 lei.

În motivarea cerințelor înaintate recurenții au menționat, că instanțele de

judecată au apreciat corect probele, însă nu au luat în considerație gravitatea

infracțiunii incriminate, nu a ținut cont pe deplin de prevederile art. 75 Cod penal

și nu au stabilit o pedeapsă care ar contribui la corectarea și reeducarea

inculpatului.

Consideră recurenții că acțiunile inculpatului urmau a fi apreciate sub

aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale ocrotite de legea penală, condițiilor

intervenirii lor, precum și atitudinea inculpatului aferent infracțiunii comise.

În acest sens, subliniază că infracțiunea săvârșită de către inculpat a atentat

la relațiile sociale cu privire la securitatea circulației rutiere și la sănătatea

persoanei (tamponarea pietonului a avut loc pe trecerea pentru pietoni, iar

inculpatul efectua manevra de virare cu 50 km/h fiind la cotitură).

Inculpatul numai după ce instanța de apel s-a expus parțial asupra acțiunii

civile a achitat prin mandate poștale suma de 21000 lei.

La fel, consideră recurenții că instanțele de fond greșit au soluționat acțiunea

civilă în partea admiterii în principiu a acțiunii civile, or, la materialele dosarului

sunt anexate dovezi necesare pentru soluționarea în fond a acțiunii civile cu

privire la compensarea prejudiciului moral și material cauzat părții vătămate

Boghiu Ion, fiind prezente dovezi suficiente.

Remarcă recurenții, că la acțiunea civilă au fot anexate probe veridice ce ar

confirma necesitatea tratamentului anume în legătură cu acțiunile inculpatului și

7

suportarea cheltuielilor pentru tratamentul prescris, inclusiv pentru transport,

prejudiciul material suportat în mărime de 37640 lei (6216 lei - cheltuieli pentru

tratamentul medicamentos și dispozitivele ajutătoare de mers (cârja cu sprijin

subaxilar și cârja sprijin antebraț); 2351 lei - cheltuieli pentru achitarea serviciilor

de transport taxi în scopul deplasării;7256 lei (343,46 euro) - cheltuieli suportate

pentru procurarea biletelor de avion fiicei Boghiu Natalia pentru ca ultima să

zboare din Roma (Italia) în Chișinău pentru îngrijirea tatălui accidentat (2 bilete

dus-întors); 18817 cheltuieli în legătură cu alimentația indicată și produsele de uz

casnic necesare pe parcursul tratamentului; 3000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată pentru acordarea serviciilor avocatului, precum și prejudiciul moral

cauzat în mărime de 50000 lei.

Subliniază recurenții, că în ședința de judecată din 06 octombrie 2017 a fost

înaintată acțiune de concretizare a cerințelor din acțiunea civilă (suplimentară) cu

solicitarea încasării sumei de 38279,84 lei, 3000 lei cheltuielile pentru asistența

juridică, în total suma de 41279,84 lei și prejudiciul moral în mărime de 50000 lei,

la fel au fost anexate probe confirmative, iar înscrisurile anexate la materialele

cauzei demonstrează că cheltuielile potrivit bonurilor anexate sunt anume în

legătură cu tratamentul prescris în urma acțiunilor inculpatului.

Relevă recurenții, că instanța de judecată a neglijat drepturile părții

vătămate, fără a lua în considerație că a avut nevoie de ajutorul altei persoane, fiind

cu piciorul în ghips, a suferit dureri, din care cauză a avut insomnie, fiindu-i umilită

demnitatea sa și nu are posibilitate financiară și timp pentru a se adresa cu cerere

de încasare a cheltuielilor în procedură civilă separată, ori acesta deja este la

vârstă înaintată, este profesor de muzică, iar din salariul pe care îl primește lunar

nu poate achita serviciile unui avocat.

Totodată, Plamadeala Constantin până în prezent nu a restituit prejudiciul

material și moral cauzat prin infracțiune.

Evidențiază că în urma accidentului rutier lui Boghiu Ion Vasile i-au fost

cauzate leziuni corporale medii, s-a aflat la tratament staționar și ambulatoriu, fapt

pentru care a suportat cheltuieli în sumă de 41279,84 lei, după cum urmează:

- 9204,35 lei - cheltuieli suportate în legătură cu tratamentul

medicamentos și dispozitivele ajutătoare de mers - cârja cu sprijin subaxilar și

cârja sprijin antebraț;

- 2693,49 lei - cheltuieli suportate în legătură cu achitarea serviciilor

transport taxi în scopul deplasării;

- 7256 lei (343,46 euro conform cursului BNM din 27 februarie 2017/02

mai 2017) - cheltuieli pentru procurarea biletelor de avion fiicei Natalia Boghiu

pentru ca să zboare din Roma (Italia) în Chișinău pentru îngrijirea tatălui

accidentat;

- 19126 cheltuieli suportate în legătură cu alimentația indicată, produsele

de uz casnic necesare pe parcursul tratamentului;

- 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru acordarea serviciilor

avocatului în prima instanță și în instanța de apel.

8

Mai relevă recurenții, că suma de 15000 lei, dispusă spre încasare de către

instanța de apel cu titlu de prejudiciu moral este prea mică pentru suferințele

morale trăite de partea vătămată.

Invocă, că la aprecierea cuantumului prejudiciul moral nu s-a ținut seama de

toate circumstanțele cauzei, de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

inclusiv de datele obiective stabilite prin raportului expertiză medico-legală

nr. 6333/D din 15 martie 2017, potrivit căruia lui Boghiu Ion, i-au fost cauzate

vătămări corporale sub formă de: „fracturi multiple ale oaselor gambei drepte;

excoriații regiunea parietală”, motiv din care a stat la pat mai mult de 4 luni, în care

nu s-a putut mișca de sine stătător și permanent a avut nevoie de ajutorul unei

persoane.

Drept urmare a accidentului rutier produs și conform extrasului medical

eliberat de către medicul traumatolog, în decursul următoarelor 12 luni, partea

vătămată urmează să mai suporte o intervenție chirurgicală pentru a fi înlăturată

tija zăvorâtă din gamba piciorului care însăși se datorează exclusiv vinovăției

inculpatului, ceea ce îi cauzează dureri fizice, cheltuieli medicale, disconfort fizic,

perioade de recuperare prin proceduri de kinetoterapie, imposibilitatea

îndelungată de a activa în câmpul muncii.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de

apel corect și-a motivat soluția în partea individualizării pedepsei penale cât și în

partea acțiunii civile.

referințe pe marginea recursului declarat de avocatul Bîrcă Ludmila în numele

părții vătămate și partea vătămată Boghiu Ion, considerând că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil cu menținerea hotărârii atacate.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins, reieșind

din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat).

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de avocatul părții

vătămate și partea vătămată Boghiu Ion, se constată că, recurenții critică decizia

9

instanței de apel sub aspectul pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și în cazul când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere temeiurile de drept menționate și esența argumentelor

invocate în cererea de recurs, Colegiul penal conchide că recurenții critică decizia

instanței de apel din 2 considerente, și anume, din punctul de vedere al

individualizării pedepsei penale, considerând că inculpatului urma a-i fi aplicată o

pedeapsă mai aspră și din punctul de vedere al greșitei soluționări a acțiunii civile,

care în opinia recurenților urma a fi admisă integral.

Cu referire la argumentele recurenților în privința dezacordului cu pedeapsa

aplicată inculpatului Plamadeala Constantin, instanța de recurs consideră

neîntemeiate afirmațiile recurenților în ceea ce privește necesitatea aplicării în

privința inculpatului a unei alte categorii de pedeapsă, și anume pedeapsa

închisorii pe termen de 1 an și 4 luni, cu suspendarea executării acesteia pentru o

perioadă de probațiune de 1 an și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 2 ani.

În susținerea acestei opinii Colegiul penal notează, că instanța de apel corect

a dispus casarea sentinței în latura penală în partea stabilirii pedepsei și a

pronunțat o nouă hotărâre în această parte, prin care lui Plamadeala Constantin,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 25000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

Colegiul penal punctează, că prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

10

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 61, 75, 76 Cod penal, luând în considerație faptul, că inculpatul a săvârșit

pentru prima dată o infracțiune, care face parte din categoria celor mai puțin

grave, din imprudență, s-a căit sincer de cele comise și a solicitat examinarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de recurs apreciază critic alegațiile recurenților prin care aceștia

consideră oportună aplicarea în privința inculpatului Plamadeala Constantin a

unei pedepse mai aspre, de altă categorie, deoarece sub acest aspect instanța de

apel, având în susținere Recomandările Consiliului de Miniștri al Uniunii

Europene, prin care s-a recomandat guvernelor statelor membre să limiteze atât

cât este posibil privarea de libertate în cazul unor infracțiuni minore și a

persoanelor care ar prezenta un pericol social redus, corect a remarcat, că

aplicarea unei pedepse mai aspre în privința unei persoane la o vârstă atât de

tânără, când are loc formarea personalității, va duce din contra la deformarea

personalității acestuia și nu la corectarea lui.

De asemenea, instanța de apel corect a exclus pedeapsa complementară –

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport aplicată inculpatului de

către prima instanță, or, din conținutul normei incriminate lui

Plamadeala Constantin, rezultă cu certitudine că privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport poate fi aplicată doar în situația când inculpatului i se

stabilește pedeapsa principală sub formă de închisoare, însă în situația supusă

examinării corect acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă în formă de amendă în

limitele minime admise de lege, reieșind din personalitatea acestuia, care prezintă

un pericol social redus, luându-se în considerație totodată gravitatea infracțiunii

săvârșite și situația materială a familiei celui vinovat.

Colegiul penal statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

11

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de

alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege,

fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, aplicarea unei

pedeapse necorespunzătoare gravității proprii infracțiunii, ar însemna fie a-l

supune pe infractor unui spor de privațiuni sau de restricții ce nu este necesar

pentru a corecta conduita sa, fie dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită

intensității sale reduse, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl

încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.

Așadar, în viziunea instanței de recurs, instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor legale și just a

conchis că, corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc în condițiile

aplicării pedepsei în formă de amendă, în limita minimă prevăzută de lege,

deoarece inculpatul a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă conform

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, care va atinge scopul restabilirii

echității sociale, precum și prevenirea de săvârșirea noilor infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

În ceea ce ține de dezacordul recurenților cu soluționarea acțiunii civile de

către instanța de apel, Colegiul penal menționează că potrivit art. 219 alin. (1), (3),

(4) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se intentează prin

depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către

persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau

morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Prejudiciul material se consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de

legea penală dacă el se exprimă în cheltuieli pentru:

1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia;

2) înmormântarea părții vătămate;

3) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și pensiilor;

4) executarea contractului de depozit al bunurilor.

La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral,

instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul

agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin

defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Totodată, conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i

s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează

la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

12

Art. 1423 Cod civil stabilește, că mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța

de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

În opinia instanței de recurs, în baza prevederilor legale precitate și ținând

cont de practica judiciară constantă în domeniu, instanța de apel a pronunțat o

soluție corectă referitor la încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții

vătămate Boghiu Ion a cuantumului prejudiciului moral în sumă de 15000 lei.

Astfel, decizia instanței de apel este legală și argumentată juridic, la

aprecierea cuantumului prejudiciului moral fiind luate în considerație caracterul

și gravitatea suferințelor psihice și fizice ale părții vătămate, starea materială a

inculpatului Plamadeala Constantin, posibilitățile financiare ale acestuia precum

și faptul că însăși condamnarea acestuia constituie o satisfacție morală pentru

pătimit.

În ceea ce ține de dezacordul recurenților cu soluționarea pretențiilor

privind repararea prejudiciului material, Colegiul penal consideră că instanța de

apel, întemeiat a argumentat necesitatea soluționării acestor pretenții în ordinea

procedurii civile.

Or, la caz, pentru determinarea legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și

consecințele prejudiciabile în forma valorii medicamentelor și cheltuielilor de

transport expuse în bonurile fiscale și bonurile de plată, este necesar de a

determina care dintre aceste cheltuieli sunt legate nemijlocit de faptul cauzării

vătămărilor corporale părții vătămate în urma accidentului rutier, situație care

corect a fost apreciată de către instanța de apel ca fiind circumscrisă prevederilor

art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit căruia în cazuri excepționale

când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui

amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

De asemenea, instanța de apel corect a relevat, că potrivit probelor

prezentate instanței, în unele bonuri fiscale sunt incluse produse alimentare,

produse de uz casnic, cheltuieli de transport, dar care nu probează nemijlocit

cheltuielile suportate de partea vătămată Boghiu Ion și legătura de cauzalitate a

acestor cheltuieli cu fapta ilicită a inculpatului.

La fel, instanța de recurs consideră că instanța de apel în baza bonului de

plată seria PL nr. 347077 din 25 septembrie 2017 (f.d. 110, vol.I) și ordinul de

încasare nr. 23459162 din 15 noiembrie 2017 (f.d. 194, vol.I), corect a dispus

încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate, Boghiu Ion, a

13

cheltuielilor de asistență juridică prestată de avocatul Bîrcă Ludmila, în sumă de

6000 lei.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal ajunge la concluzia că decizia

instanței de apel este corectă atât în partea stabilirii pedepsei cât și în latura civilă,

iar argumentele invocate în cererea de recurs înaintată sunt unele nefondate,

motiv din care se impune respingerea, ca inadmisibilă a recursului declarat de

avocatul Bîrcă Ludmila în numele părții vătămate și partea vătămată Boghiu Ion.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul

Bîrcă Ludmila în numele părții vătămate și partea vătămată Boghiu Ion, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 22 noiembrie 2017,

în cauza penală în privința lui Plamadeala Constantin xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Victor Boico

14