1ra-488/2017 — art.264 alin.1 CP

1ra-488/2017 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-488/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

16 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Moraru Petru

Diaconu Iurie

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către

avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpatului Platon Viorel, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 septembrie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie

2016, în cauza penală în privința lui

Platon Viorel Ion, născut la XXXXXX, originar

din XXXXXX, domiciliat în XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

2016 Platon Viorel Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264

alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, ceea ce

constituie 6000 (șase mii) lei.

Potrivit art.84 alin.(4) Cod penal prin cumul total al pedepsei stabilite și

partea rămasă neexecutată efectiv din pedeapsa aplicată prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26.01.2015 de 4 (patru) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei)

ani, stabilindu-i lui Platon Viorel Ion pedeapsa definitivă sub formă de amendă în

mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie 6000 (șase mii) lei și

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu privarea de dreptul de a conduce

1

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei sub

formă de închisoarea în penitenciar de tip deschis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din contul lui

Platon Viorel Ion în beneficiul lui Pavlovscaia Liubovi Alexei suma de 3000 (trei

mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

21 noiembrie 2014 aproximativ la orele 17:55, Platon Viorel Ion, fiind la volanul

automobilului de model „Mercedes 313” cu n/î XXXXXX, se deplasa pe str. Ion

Creangă din direcția str. Ștefan Neaga spre str. Coca, mun. Chișinău. În timpul

deplasării în apropierea blocului nr.9 de pe str. Ion Creangă, mun. Chișinău, n-a

ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum

în care se afla mașina la momentul respectiv, n-a luat în considerație starea

lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el,

împotriva accidentelor și consecinței acestora, n-a ținut seama de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe

sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de

care va trebui să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de

circulație, lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță

necesare și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat cerințele

pct.45 alin.(1) din Regulamentul circulației rutiere care prevede că „conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, condițiile

rutiere, situația rutieră și alin.(2) al aceluiași punct, care prevede că „în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”, în consecință a comis tamponarea pietonului Pavlovscaia

Liubovi Alexei, care traversa carosabilul de la stânga spre dreapta, relativ

deplasării unității de transport.

În rezultatul accidentului rutier, pietonului Pavlovscaia Liubovi Alexei i-a

fost cauzată, conform raportului de expertiză medico-legală nr.541/D din

11.03.2015, vătămare corporală medie.

Acțiunile inculpatului Platon Viorel Ion au fost încadrate în baza art. 264

alin. (1) Cod penal cu indicii calificativi: încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

medie a integrității corporale sau a sănătății.

inculpatului Platon Viorel, care a solicitat casarea acesteia și adoptarea unei noi

hotărâri de achitare a inculpatului, invocând, că declarațiile părții vătămate

Pavlovscaia Liubovi urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea nu

2

demonstrează vinovăția inculpatului Platon Viorel și nu coroborează cu celelalte

probe prezente pe caz.

A indicat că partea vătămată nu a traversat carosabilul la trecerea de pietoni

și nu s-a oprit la mijlocul drumului pentru a se convinge de faptul că nu există

pericol pentru a finaliza traversarea străzii, menționând că în lipsa

experimentului la fața locului este imposibil de calculat timpul de reacție a

conducătorului auto, în aceste circumstanțe vinovăția inculpatului nu putea fi

stabilită.

În opinia apelantului, declarațiile martorilor XXXXXX, XXXXXX și a părții

vătămate Pavlovscaia Liubovi relatează circumstanțele derulării accidentului, dar

nu și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

2016 a fost admis apelul declarat, casată hotărârea atacată în partea stabilirii

pedepsei, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care potrivit art.84 alin. (4) Cod penal pentru concurs de infracțiuni

prin cumul total, la pedeapsa aplicată în baza art.264 alin. (1) Cod penal s-a

adăugat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Centru din 26 ianuarie

2015, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani închisoare cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de 2 (doi) ani, iar pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 300 unități convenționale, conform art.87 Cod penal se va

executa în mod separat.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Platon Viorel Ion de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin

prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală,

examinate de prima instanță și verificate de instanța de apel, astfel, reținând că,

instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile

privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui

rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate

aspectele, complet și obiectiv.

Astfel, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că inculpatul

se deplasa regulamentar, având viteza de 20-30 km/h, ceea ce nu depășește

viteza regulamentară de 50 km/h, stabilită prin pct.47 alin. (1) pct. a) din

Regulamentul circulației rutiere, deoarece limita de viteză de 50 km/h este o

limită maximă, până la care se poate deplasa un autovehicul în interiorul

3

localității și nicidecum nu este o obligație a conducătorilor auto de a se deplasa cu

această viteză.

De asemenea, instanța de apel a reținut că partea vătămată Pavlovschi

Liubovi, la fel, a admis încălcări ale Regulamentului circulației rutiere, însă

vinovăția acesteia nu exclude răspunderea conducătorului autovehiculului, dacă

cel din urmă încalcă regulile de securitate a traficului rutier sau de exploatare a

vehiculului, provocând în concurs cu fapta victimei, urmările indicate la art.264

Cod penal, așa cum s-a stabilit în cazul de față. Totuși, existența încălcărilor din

partea ambilor participanți la trafic, identificate de către instanță, nu poate avea

ca efect pronunțarea unei sentințe de achitare a inculpatului, așa cum a fost

solicitat de apărare, ori în acțiunile acestuia s-a constatat încălcarea pct.45

alin. 1) și pct.47 alin. (1) și (2) din Regulamentul circulației rutiere.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că

prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, incorect

aplicând art. 84 Cod penal, deoarece la momentul comiterii infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal la data de 21.11.2014 nu intrase în vigoare sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26.01.2015, deci, fiind în prezența unui

concurs de infracțiuni și stabilind pedeapsa cu amenda, instanța nu era în drept a

agrava și pedeapsa stabilită prin sentința anterioară, care de fapt a fost

suspendată condiționat conform art. 90 Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 26.01.2015, Platon Viorel Ion a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare

cu privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,

iar conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei s-a suspendat condiționat pe

un termen de probă de 2 ani. Sentința a fost menținută prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, fiind definitivă.

Având în vedere faptul că infracțiunea pentru care este învinuit Platon

Viorel în speța dată a fost comisă până la rămânerea definitivă a sentinței

precedente, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță nu putea reține în

privința acestuia, circumstanța agravantă: săvârșirea infracțiunii de către o

persoană, care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare sau pentru

alte fapte care au relevanță pentru cauză, or, potrivit prevederilor art.110 Cod

penal, antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din

momentul rămânerii definitive a sentinței de condamnare până la momentul

stingerii antecedentelor penale sau reabilitării. Astfel că, în conformitate cu

prevederile art. 77 Cod penal careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

La fel, a reținut că, infracțiunea pentru care este recunoscut vinovat Platon

Viorel face parte din categoria celor mai puțin grave și prevede pedepse

alternative, precum: amenda, munca neremunerată în folosul comunității și

închisoare.

4

Reieșind din circumstanțele constatate, instanța de apel a ajuns la concluzia

de aplicare a prevederilor art. 84 alin. (4), 90 și 87 Cod penal, la stabilirea

pedepsei inculpatului Platon Viorel.

2016 este atacată cu recursuri ordinare de procuror, la data de 04 ianuarie 2017

și de avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpatului Platon Viorel, la data de

23 ianuarie 2017.

6.1. Procurorul, invocând temeiul de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, solicită casarea deciziei instanței de apel, în partea stabilirii

pedepsei în privința inculpatului Platon Viorel Ion, cu menținerea sentinței

instanței de fond.

În susținerea solicitării invocă ilegalitatea pedepsei stabilite de către

instanța de apel, care este nefondată și injustă, deoarece nu s-a ținut cont de

practica judiciară constantă cu privire la aplicarea principiului individualizării

pedepsei penale, și anume, nu s-a respectat criteriul proporționalității, care

presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și

vinovăția autorului.

Menționează, că instanța de apel a ignorat faptul, că inculpatul Platon Viorel

a comis o infracțiune mai puțin gravă, nu și-a recunoscut vina, nu a contribuit în

nici un fel la recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate, nu a manifestat

căință sinceră față de fapta comisă, precum și faptul, că inculpatul într-o perioadă

relativ scurtă de timp, la interval de doar cinci luni, a comis două fapte de

încălcare a regulilor de securitate a traficului rutier.

6.2. Avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpatului, solicită casarea

hotărârilor judecătorești în speța dată cu trimiterea cauzei spre o nouă examinare

în instanța de apel, întru-un alt complet de judecată.

În susținerea solicitării invocă următoarele argumente:

- instanța de fond și instanța de apel, la rejudecarea apelului înaintat de

avocat în numele inculpatului Platon Viorel, a ignorat prevederile art. 389, 414

Cod de procedură penală, ceea ce s-a soldat cu adoptarea unei hotărâri ilegale,

deoarece nu s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei stabilite pe parcursul

examinării cauzei date;

- instanța de apel nu a răspuns concret la fiecare alegație din cererea de

apel, mai mult ca atât nu a verificat suplimentar probele invocate de partea

apărării;

- consideră, că instanța de judecată urma să stabilească vinovăția

nemijlocită a fiecăruia dintre participanți la accident, indicând conform căror

prevederi se califică fapta părții vătămate.

lărgit concluzionează, că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din

următoarele considerente.

5

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Referitor la recursul declarat de procuror

Colegiul lărgit consideră nefondate alegațiile acuzatorului de stat sub

aspectul temeiului de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală și în acest sens, menționează că potrivit prevederilor art. 75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele

fixate în partea specială.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt

determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii

săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei,

de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările

produse sau care s-ar fi putut produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii, date ce caracterizează personalitatea infractorului.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77

Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul lărgit mai menționează, că potrivit practicii judiciare constante,

după efectuarea procedurii de individualizare și stabilire a duratei și cuantumului

pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare a

acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea

6

tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită

inculpatului, urmează să fie executată real sau reieșind din datele cu privire la

personalitatea acestuia, poate fi făcută concluzia că scopul pedepsei poate fi atins

prin suspendarea executării pedepsei stabilite vinovatului pe un termen de

probă.

Din materialele cauzei, instanța de recurs constată, că inculpatul Platon

Viorel Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță în baza

art. 264 alin.(1) Cod penal (potrivit rechizitoriului) la amendă în mărime de 300

unități convenționale, iar potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale

și închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei sub

formă de închisoarea în penitenciar de tip deschis.

Ulterior, judecând apelul avocatului Malanciuc V. în numele inculpatului,

instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și a

conchis că prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.61, 75 Cod penal,

incorect aplicând art. 84 Cod penal, deoarece la momentul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal la data de 21.11.2014 nu intrase în

vigoare sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26.01.2015, deci, fiind în

prezența unui concurs de infracțiuni și stabilind pedeapsa cu amendă, instanța nu

era în drept a agrava și pedeapsa stabilită prin sentința anterioară, care de fapt a

fost suspendată condiționat conform art. 90 Cod penal.

În așa mod, luând în considerație circumstanțele cauzei, instanța de apel a

ajuns la concluzia că, scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării

pedepsei stabilite vinovatului pe un termen de probă.

Colegiul penal relevă că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția

suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de

lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială

care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit consideră că, concluzia

instanței de apel este una corectă și pedeapsa stabilită inculpatului este

echitabilă, deoarece s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, mai mult ca atât, că pe parcursul examinării cauzei a fost stabilită și

vinovăția părții vătămate în producerea accidentului rutier, or, stabilirea unei

pedepse prea aspre generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de încredere în lege, fapt care duce la consecințe contrare scopului

urmărit.

7

Referitor la recursul declarat de avocatul Malanciuc Viorel în numele

inculpatului Platon Viorel

Analizând recursul declarat de avocatul recurent, Colegiul lărgit constată, că

acesta nu invocă careva temei prescris în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, însă din conținut reiese că nu este de acord cu hotărârile de condamnare a

inculpatului, considerând că, conducătorul mijlocului de transport nu a încălcat

nici o regulă de securitate a circulației sau de exploatare a mijlocului de transport,

menționând faptul că, în speța dată, s-a constatat vinovăția părții vătămate, care a

admis încălcări ale Regulamentului circulației rutiere.

În opinia instanței de recurs acest motiv vizează temeiul de drept prevăzut

de pct. 8) al normei citate supra, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul lărgit reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Platon Viorel Ion a fost pus

sub învinuire de către organul de urmărire penală, recunoscut vinovat și

condamnat de prima instanță în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, soluție

menținută de instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Platon Viorel Ion de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate, deoarece la judecarea apelului declarat de avocat

în numele inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară.

8

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate

de recurenți au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de

apel, care s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Totodată, Colegiul relevă, că instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind

atribuții exclusive ale instanțelor de fond.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

procuror și de către avocatul Malanciuc Viorel în numele inculpatului Platon

Viorel urmează a fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul

Malanciuc Viorel în numele inculpatului Platon Viorel, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Platon Viorel Ion.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 15 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Moraru Petru

Judecător Diaconu Iurie

9