3ra-984/14 — Contestarea actului administrativ.

Dosar nr. 3ra-984/14 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău Judecător: Eugeniu Clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de SA Baza „Autofar” împotriva Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2012, prin care acţiunea înaintată de SA Baza „Autofar”, a fost admisă, ACONSTATAT : La 22 mai 2012 SA Baza „Autofar” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, de la fondare SA Baza „Autofar” a obţinut dreptul de deservire a rutei Chişinău 13.30 - Coşcalia 05.40. Imediat după emiterea ordinului menţionat transportatorul SA Baza „Autofar” a început deservirea rutelor menţionate, executînd cu regularitate această rută, neadmiţînd suspendări sau alte careva încălcări în procesul de deservire a acestor rute. A precizat reclamantulcă, în prezent, din motive necunoscute, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor prin ordinul nr. 75 din 21 martie 2012 a retras reclamantului dreptul de deservire a rutei Chişinău 13.30 – Coşcalia 05.40. În motivarea emiterii ordinului, indica reclamantul că, pîrîtul a invocat o careva pretenţie parvenită din partea primarului din satul Coşcalia, precum că ruta nu se efectuează regulat.

Reclamantul susţine că, de către Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor nu a fost efectuat nici un control şi nu au fost depistate şi constatate careva încălcări a procesului de deservire a rutei regulate Chişinău 13.30 – Coşcalia 05.40. Astfel ca urmare adresarea parvenită din partea primarului fară efectuarea unui control nu poate servi drept temei de deservire a rutei. 1 Solicită reclamantul SA Baza „Autofar” anularea ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 75 din 21 martie 2012, în privinţa rutelor Chişinău 13.30 – Coşcalia 05.40. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2012, acţiunea înaintată de SA Baza „Autofar”, a fost admisă.

S-a dispus anularea ordinului Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor nr. 75 din 21 martie 2012, în privinţa rutelor Chişinău 13.30 – Coşcalia 05.40. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 05 mai 2014, Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului, recurentul a indicat că, hotărîrea contestată, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii.

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 16 iulie 2012, iar recursul a fost declarat la 05 mai 2014. Astfel, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat înafara termenului de atac. Examimnd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, recursul declarat de Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor cu omiterea termenului de declarare. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că, argumentul recurentului precum că, a luat cunoştinţă cu copia hotărîrii recurare la 17 aprilie 2014 nu este întemeiat. Or, din actele pricinii se constată cu certitudine că, hotărîrea contestată a fost pronunţată la 02 iulie 2012, prin urmare, recurentul declarînd recurs numai la 17 aprilie 2014, a omis vădit termenul de atac.

Mai mult de cît atît, la 07 noiembrie 2012, în adresa Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor a a fost expediată copia deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 octombrie 2012, prin care a fost menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2012, prin care a fost suspendat executarea ordinului contestat, pînă la examinarea pricinii în fond. 2 Astfel, recurentul Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor, cel puţin din data recepţionării copiei deciziei Curţii Supreme de Justiţie 24 octombrie 2012, trebuia să cunoască despre existenţa hotărîrii Curţii de Apel din 02 iulie 2012. În acest sens, instanţa de recurs emnţionează că, părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credinţă faţă de drepturile procedurale conferite de legistator.

Totodată, de menţionat că, părţile interesate în cadrul unui proces, trebuie să urmărească “pas cu pas” desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa Curţii Europene. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, recursul declarat de Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor este tardiv, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justitie, DISPUNE: Recursul declarat de Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor, se consideră inadmisibil ca fiind declarat tardiv. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 3