3ra-1378/14 — Privind contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1378/14 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani: G. Moscalciuc Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău: N. Vascan, I. Cotruță, E Clim ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Iuliana Oprea, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18” împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată ”Aripartex” cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2014, prin care s-a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18”, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 12 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 20 iunie 2012 Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18” s-a adresat în instanța de contencios administrativ cu cerere împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

intervenientului accesoriu de partea pîrîtului Societatea cu Răspundere Limitată ”Aripartex” privind anularea ordinului nr. 64 din 12 martie 2012 ”cu privire la operarea modificărilor în rețeaua de rute regulate” în partea ce vizează deschiderea rutei ”Mășcăuți-Chișinău” și atribuirea spre deservire a rutei SRL ”Aripartex”. În motivarea actiunii a indicat că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, prin ordinul nr. 64 din 12 martie 2012 a deschis ruta Chișinău 09:30;18:00-Mășcăuți 06:00;11:30 ccu atribuirea spre deservire SRL ”Arioartex”. Nefiind de acord cu actul administrativ emis în partea ce ține de deschiderea și atribuirea rutei Chișinău-Mășcăuți, SRL ”Aripartex”, reclamantul s-a adresat cu o cerere prealabilă pîrîtului, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 64 din 12 martie 2012. Răspuns la cererea prealabilă nu a primit.

Ordinul nr. 64 din 12 martie 2012 îl consideră ilegal, deoarece Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18” a solicitat anterior deschiderea acelorași curse, dar a primit refuz pe motiv că populația este satisfăcută pe deplin cu servicii de transport prin cursele deja existente, iar ulterior pîrîtul a deschis și a atribuit această rută altui agent economic, fără a organiza vreun concurs și fără a ține cont de faptul că populația s. Mășcăuți, r-nul Criuleni și a localităților vecine este deservită pe deplin prin cursele deja existente. Astfel, solicită anularea ordinului nr. 64 din 12 martie 2012, emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, în partea ce ține de deschiderea rutei ”Mășcăuți-Chișinău” și atribuirea spre deservire Societății cu Răspundere Limitată ”Aripartex” Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2013 acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.

Conform deciziei Curții Supreme de Justiție din 10 iulie 2013 a fost casată hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2013 cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 decembrie 2013, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe la 13 ianuarie 2014 reclamantul a declarat apel, solicitînd casarea integrală a hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 decembrie 2013 cu adoptatea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18” cu menținerea hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 12 decembrie 2013. La 21 august 2014 Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18”, nefiind de acord cu soluția instanței de apel, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel din 21 mai 2014. În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare la adoptatrea soluției s-au bazat pe argumentele pîrîtului și au apreciat incorect probele și au aplicat greșit normele dreptului material, fapt ce a dus la concluzii eronate. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţată la 21 mai 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 23 iunie 2014 (f.d.

182), iar cererea de recurs a fost depusă la 21 august 2014. Astfel, cererea de recurs a fost depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991). În recursul, declarat de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr.18” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Societatea pe Acțiuni ”Baza de Transport Auto nr. 18”, se consideră inadmisibilă.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas