3ra-1266/14 — Privind ilegalitea refuzului

Dosarul nr. 3ra-1266/14 Prima instanţă: judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (jud. V. Boico) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Pruteanu, I. Muruianu)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor împotriva deciziei din data de 22.05.2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea SRL”Pasteferum” împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor privind declararea nulității refuzului, anularea ordinului, c o n s t a t ă : La data de 19.02.2013 SRL”Pasteferum” a depus în instanța de judecată cerere împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor privind declararea nulității refuzului, anularea ordinului.

În motivarea acțiunii a indicat că din data de 21.09.2000 activează pe teritoriul Republicii Moldova, avînd ca domeniul de activitate transportul auto de călători. A mai indicat reclamantul că deţine şi un şir de rute internaţionale de transport al pasagerilor, printre care şi ruta Chişinău 18:30 - Cluj-Napoca 18:00 pe care activează din anul 2000, în baza permisului de activitate pe rută eliberată odată la cinci ani de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM şi al autorizaţiei pentru un serviciu regulat eliberată de către Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului Bucureşti România, eliberată la fel pe un termen de cinci ani. De asemenea, a indicat reclamantul că pe parcursul anilor compania a dat dovadă de responsabilitate şi disciplină atît pe plan naţional, cît şi pe cel internaţional.

În anul 2012 asupra unui şofer de autobuz de pe rută, la trecerea frontierei de stat, au fost găsite cîteva pachete din articole de tutun, în urma căruia şoferul a fost sancţionat de companie şi eliberat din funcţie. Drept urmare a acestui incident reprezentanții companiei au fost invitați la comisia disciplinară în domeniul transporturilor rutiere din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, unde a fost examinată informaţia prezentată de către serviciul vamal, iar la data de 03.10.2012 Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a sancţionat compania sub formă de avertisment. Compania continuă să activeze în regim normal, iar în legătură cu faptul că autorizaţiile de deservire a rutei Chişinău – Cluj-Napoca urmau să expire 1 la data de 25.01.2013 şi la data de 28.02.2013, reclamantul a depus o cerere de prelungire a autorizaţiilor la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM şi ulterior al României.

La data de 01.02.2013 Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a expediat răspunsul nr. 08/3/1 282, prin care a comunicat că conform ordinului nr.18 din 26.01.2013, se retrage de la SRL „Pasteferum” dreptul de deservire a rutei Chişinău 18:30 – Cluj-Napoca 18:00 şi ruta se consideră închisă. În ordin s-a mai indicat şi faptul că în cadrul şedinţei comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere din 18.12.2012 a fost examinată informaţia ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, prezentată prin scrisoarea nr. 996 din 05.10.2012, vizînd încălcările comise de către SRL „Pasteferum” la deservirea rutei Chişinău 18:30 – Cluj-Napoca 18:00 şi anume, precum că autocarul companiei a ajuns în vamă cu mai mulţi pasageri decît bilete vîndute din gara auto, iar reprezentantul companiei comunicîndu-le că restul biletelor au fost vîndute pasagerilor de către compania reclamantului, fapt care este legal şi care se reflectă prin actele contabile prezentate.

După toate argumentele aduse de companie ce demonstrează legalitatea faptelor în ceia ce priveşte deservirea rutei, bazîndu-se pe informaţia care a fost contra argumentată, totuşi Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a emis ordinul nr.18 din 26.01.2013 prin care a retras dreptul de deservire a rutei Chişinău 18:30 – Cluj-Napoca 18:00. A mai indicat reclamantul că ordinul nr. 18 din 26.01.2013 emis de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor este ilegal, nefondat, neargumentat și posibil de a fi anulat. În argumentarea poziției sale, a indicat reclamantul că pe parcursul activității, compania a fost sancţionată o singură dată prin avertizare, vina fiind pusă pe seama unui angajat al companiei care imediat după cazul dat a fost concediat, în restul cazurilor care au fost invocate de către comisia disciplinară care au stat la baza emiterii ordinului nr. 18 din 26.01.2013 nu au fost înregistrate încălcări.

A mai indicat reclamantul în cererea de chemare în judecată că, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor la data de 04.02.2013 prin scrisoarea nr. 02/11-214 a anunţat Direcţia Generală Reglementări în Transporturi a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii al României despre faptul că ruta Chişinău 18:30 – Cluj-Napoca 18:00 deservită de către compania SRL „Pasteferum” a fost anulată prin retragerea dreptului de a deservi ruta. În urma evenimentelor date, la data de 12.02.2013 reclamantul a depus o cerere prealabilă la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor prin care a solicitat anularea ordinului nr. 18 din data de 26.01.2013 eliberat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor.

La data de 15.02.2013 Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a expediat răspunsul nr. 02/11-278 prin care a comunicat că nu are temei pentru anularea ordinului nr. 18 din 26.01.2013. În opinia reclamantului, răspunsul dat este ilegal, nefondat şi neargumentat. În drept, reclamantul a invocat art. 10 Cod civil, art. 277 CPC, art. art. 14, 16, 19, 24, 25, 26 al Legii contenciosului administrativ și a solicitat anularea refuzului nr. 02/11-278 din data de 15.02.2013 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor; a ordinului nr. 18 din data de 26.01.2013 și obligarea pîrîtului de a prelungi autorizația de deservire a rutei Chişinău 18:30 – Cluj-Napoca 18:00. Prin hotărîrea din data de 11.11.2013 a judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău, 2 cererea a fost admisă parțial, s-a recunoscut ca neîntemeiat refuzul nr. 02/11-278 din data de 15.02.2013 al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și s-a declarat nul ordinul nr.18 din data de 26.01.2013. În rest cererea a fost respinsă. Prin decizia din data de 22.05.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul depus de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a fost respins și menținută hotărîrea din data de 11.11.2013 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău. La data de 05.08.2014, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a depus recurs împotriva deciziei din data de 22.05.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că decizia contestată este neîntemeiată şi pasibilă de casare, din considerentul că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele anexate, a interpretat în mod eronat legea şi aplicată o lege care nu trebuia a fi aplicată.

A indicat recurentul că, instanța de apel la motivarea deciziei sale a evitat şi nu a ţinut cont de acele circumstanţe şi probe contradictorii prezentate de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor anexate la materialele dosarului, care de altfel ar fi dus la schimbarea concluziei. Instanţa de apel s-a referit la autorizaţia nr. 001176 din 14.03.2013 eliberată de către Ministerul Transporturilor al României pentru SRL „Pasteferum” sub argumentul neîntemeiat că prin autorizaţia dată către SRL „Pasteferum” i s-a prelungit dreptul de deservire a rutei regulate internaţionale Chişinău 18.30 – Cluj-Napoca 18.00 pînă la data de 11.03.2018, iar prin retragerea dreptului de deservire se va aduce atingere dreptului intimatului la respectarea bunurilor, drept garantat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Mai menţionează recurentul că, Curtea de Apel Chişinău a încălcat grav modul de examinare a pricinilor de către instanţele judecătoreşti, deoarece soluţia instanţei de apel a fost bazată pe o probă care nu a fost cercetată, ceea ce este o soluţionare greşită a pricinii. Precizează recurentul că o apreciere arbitrară a probelor însemnă o apreciere abuzivă, după bunul plac, dar nu după intima convingere, cu încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din CPC.

La fel, a indicat recurentul că atît în cadrul examinării în fond a acţiunii, cît şi în apel, instanţa nu a cercetat sub toate aspectele o careva autorizaţie cu nr. 001176 eliberată de către Ministerul Transporturilor al României pentru SRL”Pasteferum”, iar la materialele dosarului se regăseşte cu totul o altă autorizaţie şi anume autorizaţia veche a SRL „Pasteferum” nr. 000406 pentru deservirea rutei regulate internaţionale Chişinău 18.30 – Cluj-Napoca 18.00, anexată la cererea de chemare în judecată. În această ordine de idei, indică recurentul că este neînțeles faptul că instanţa de apel la motivarea deciziei recurate a luat drept temei de respingere a cererii de apel înaintată de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor o autorizaţie care nu a fost cercetată sub toate aspectele necesare, fiind încălcat în acest sens principiul nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare.

Mai indică recurentul că un alt argument privind aprecierea arbitrară, se exprimă prin aceia că la data de 25.02.2013 Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a emis o încheiere de aplicare a măsurilor de asigurare a acţiunii, prin care instanţa a suspendat efectele juridice ale ordinului nr. 18 din 26.01.2013 cu referire la retragerea de la SRL“Pasteferum” a dreptului de deservire a rutei regulate internaţionale Chişinău 18.30 – Cluj-Napoca 18.00, ceea ce la rîndul său presupune că pe perioada suspendării actului administrativ SRL”Pasteferum” avea dreptul să deservească în continuare ruta atribuită. Avînd în vedere că, autorizaţia veche eliberată de către Ministerul Transporturilor al României pentru SRL“Pasteferum” 3 expirase la data de 28.02.2013 este şi logic ca agentul transportator să solicite o nouă autorizaţie, însă autorizaţia dată va fi efectul încheierii din 25.02.2013 de aplicare a măsurilor de asigurare a acţiunii.

O eventuală anulare a încheierii sau respingerea acţiunii cu certitudine duce la solicitarea către Ministerul Transporturilor al României de a retrage autorizaţia eliberată pentru SRL“Pasteferum”. Totodată, indică recurentul că, Colegiul Curţii de Apel Chişinău incorect a apreciat modalitatea de retragere a unei autorizaţii străine în domeniul transporturilor auto, fiindcă potrivit art. 3 al Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României în domeniul transporturilor rutiere, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 798 din 09.12.1992, rutele regulate dintre cele două părţi contractante pot fi înfiinţate, retrase în comun acord şi cu aprobarea autorităţilor competente ale fiecărei părţi contractante, ceea ce presupune ca fiind imposibilă o careva încercare de a fi închisă unilateral o rută regulată dintre cele două state.

Mai indică recurentul că instanţa de apel a agravat situaţia apelantului în propria cale de atac. O astfel de argumentare derivă din aceea că, instanţa de fond a admis parţial acţiunea SRL“Pasteferum” prin declararea nulă a ordinului nr. 18 din 26.01.2013, precum şi recunoaşterea neîntemeiată a răspunsului nr. 02/11-278 din 15.02.2013, fără însă a obliga Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor de a prelungi permisul de activitate pe rută şi autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii.

Cu toate acestea, Colegiul Curţii de Apel Chişinău şi-a motivat decizia, făcînd referire la autorizaţia nr. 001176 din 14.03.2013 eliberată de către Ministerul Transporturilor al României pentru SRL“Pasteferum”, sub argumentul neîntemeiat că prin autorizaţia dată către SRL“Pasteferum” i s-a prelungit dreptul de deservire a rutei regulate internaţionale Chişinău 18.30 – Cluj-Napoca 18.00 pînă la data de 11.03.2018, fapt pentru care în opinia instanţei de apel aceasta nu mai poate fi retrasă. Drept urmare, nu trebuie de evitat faptul că interpretarea eronată pe care o admite instanţa de apel nu face decît să oblige indirect Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor să elibereze autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii pe ruta Chişinău 18.30 – Cluj-Napoca 18.00, cu toate că acţiunea SRL“Pasteferum” nu a fost admisă în această parte.

Referitor la aplicarea eronată a legii, a indicat recurentul că, Curtea de Apel Chişinău în decizia contestată a făcut referire la unele prevederi ale Regulamentului Transporturilor Auto de Călători şi Bagaje, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28.07.2006 (în continuare Regulament), fără însă să aplice sau să se expună asupra acelor prevederi indicate de către apelant.

În acest sens, indică recurentul că, instanţa de apel a făcut referire repetat ca şi instanţa de fond la pct. 23 al Regulamentului, care de altfel nu reflectă decît o reglementare a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de către organul de specialitate al administraţiei publice centrale ca urmare a retragerii dreptului de deservire a unei rutei regulate, interpretînd în acest sens eronat prevederile pct. 23. O astfel de argumentare derivă din aceea că prin ordinul nr. 18 din 26.01.2013 Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a retras definitiv ruta regulată internaţională Chişinău 18.30 – Cluj-Napoca 18.00 cu închiderea acesteia, decizie ce aparţine organului de specialitate al administraţiei publice centrale.

Mai menționează recurentul că, la motivarea deciziei sale Colegiul Curţii de Apel Chişinău a făcut referire incorectă şi la prevederile pct. 83 al Regulamentului, ce prevede că, dacă în mijlocul de transport care transportă pasageri pe rute regulate au fost depistaţi pasageri fără bilete, şoferului sau taxatorului i se aplică o amendă în 4 cuantumul stabilit de legislaţie sau se întocmeşte un proces-verbal ori, un act, iar persoana responsabilă este trasă la răspundere administrativă, fără însă a lua în considerare că în speţa dată nu se discută despre un act de control exercitat de careva organe abilitate cu acest drept, ci despre un proces de monitorizare. Potrivit prevederile pct. 13 subpunctul 13 din Regulament, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor este în drept să monitorizeze procesul tehnologic şi activitatea agenţilor transportatori, a gărilor auto şi a staţiilor de testare tehnică.

La fel, a indicat recurentul că atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel au evitat să se expună cu referire la prevederile art. 17 alin. (1) al Codului Transporturilor Auto, aprobat prin Legea nr. 116 din 29.07.1998 potrivit căruia, biletele de transport al călătorilor şi bagajelor în trafic suburban şi interurban, efectuat prin curse regulate, se vînd la casele de bilete ale autogărilor (staţiilor auto). În cazuri excepţionale, în lipsa acestor case, biletele vor fi vîndute de şoferul autobuzului (microbuzului). Biletele de transport al călătorilor şi bagajelor în trafic internaţional, efectuat prin curse regulate, se vînd la casele de bilete ale autogărilor (staţiilor auto) şi/sau ale agenţilor transportatori care deservesc aceste rute.

Totodată, pct. 28 din Regulament, la care instanţa de apel nu s-a referit, prevede că vînzarea biletelor de călătorie şi biletelor de bagaje se efectuează de către casele autogărilor (staţiilor auto) şi punctelor de oprire, iar în punctele de oprire în care vînzarea de casă a biletelor nu este organizată - de către şoferii autobuzelor ori, pct. 8.3 9/12 din 09.12.1999 cu privire la autogară (staţia auto), prevede în mod expres ca, vînzarea biletelor se execută de către casele autogărilor (staţiilor auto).

În acest context, avînd în vedere că instanţa de apel nu s-a referit la încălcarea procedurii de vînzare a biletelor, care de altfel a şi fost cel mai important argument în apărare invocat de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, respectiv acestea nu poate fi perceput decît ca nişte abuzuri admise de instanţă, o abatere gravă de la sarcinile procedurii civile (art. 4 din CPC) şi constituie în esenţă o încălcare ce pune în pericol modul de examinare a pricinilor de către instanţele judecătoreşti, deoarece instanţele judecătoreşti naţionale sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sînt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre/decizie.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt poate fi considerat ca fiind o încălcare. Declară recurentul că instanţa de apel nu a motivat decizia, prin prisma pct. 15 lit. b) şi c) din Regulament, potrivit căreia echipajului i se interzice transportarea pasagerilor fără de bilete sau îmbarcarea lor în alte locuri decît în punctele de staţionare prevăzute de orarul de circulaţie a agentului transportator. Astfel, menționează recurentul că în temeiul materialelor acumulate, de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor la emiterea ordinului nr. 18 din 26.01.2013 a fost invocat argumentul privind încălcarea de către SRL “Pasteferum” a procesului tehnologic în desfăşurarea activităţii de transportator de călători.

Intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. 5 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul depus de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul depus de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul depus Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor împotriva deciziei din data de 22.05.2014 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 6