2rc-623/14 — Încasarea datoriei şi prejudiciului moral

dosarul nr.2rc-623/14 prima instanţă: V. Ghedreuţan instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz DECIZIE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Maria Ghervas, Ion Druţă examinînd recursul declarat de întreprinderea individuală „Tanasiev-V”, în pricina civilă la cererea înaintată de întreprinderea individuală „Tanasiev-V” împotriva societăţii comerciale „Accesoriu Agro” societate cu răspundere limitată şi CP „Cîmpia Peliniţei” cu privire la încasarea datoriei şi prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 august 2014, prin care nu s-a dat curs cererii de apel declarată de întreprinderea individuală „Tanasiev-V” împotriva hotărîrii Judecătoriei Drochia din 07 iulie 2014, c o n s t a t ă La 16 octombrie 2008, întreprinderea individuală „Tanasiev-V” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Accesoriu Agro” societate cu răspundere limitată şi CP „Cîmpia Peliniţei” cu privire la încasarea datoriei şi prejudiciului moral.

La 28 octombrie 2008, ÎI „Tanasiev-V” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SC „Accesoriu Agro” SRL cu privire la încasarea pagubelor şi prejudiciului moral. La 29 ianuarie 2009, ÎI „Tanasiev-V” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SC „Accesoriu Agro” SRL şi CP„Cîmpia Peliniţei" privind încasarea pagubelor materiale şi prejudiciului moral. La 22 octombrie 2013, ÎI „Tanasiev-V” a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea datoriei.

La 29 noiembrie 2013, ÎI „Tanasiev-V” a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care solicită încasarea în mod solidar de la ambii pîrîţi a sumei datoriei de bază în mărime de 1867903,06 lei, încasarea în mod solidar de la ambii pîrîţi a sumei venitului ratat în mărime de 186970 lei, încasarea de la SC „Accesoriu Agro” SRL a penalităţii în mărime de 12155588,86 lei, în legătură cu neonorarea obligaţiunilor contractuale în termenele prevăzute de contract, încasarea în mod solidar de la ambii pîrîţi a dobînzii de întîrziere în sumă de 1065881,75 lei, încasarea în mod solidar de la ambii pîrîţi a coeficientului de inflaţie de 27,6% pentru perioada august 2008 - noiembrie 2013, care urmează a fi calculat pentru suma datoriei de bază de 1867903,06 lei, ce constituie suma de 515541,25 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Drochia din 07 iulie 2014, acţiunea înaintată de ÎI „Tanasiev-V” a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.170-176). La 21 iulie 2014, ÎI „Tanasiev-V”, prin intermediul avocatului Belinschi Maxim a declarat apel preventiv împotriva hotărîrii judecătoriei Drochia din 07.072014.(f.d.l78). Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 august 2014, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat apelantului termen pînă la data de 16.09.2014 ora 09.30 pentru lichidarea neajunsurilor - prezentarea cererii de apel motivate şi anexarea la cerere dovada plăţii taxei de stat în mărime de 12 444,45 lei. La 13 septembrie 2014, ÎI „Tanasiev-V” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 august 2014, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea parţială a încheierii instanţei de apel, în partea obligării achitării taxei de stat în mărime de 12 444,45 lei cu remiterea pricinii pentru examinarea apelului în instanţa de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că încheierea instanţei de apel în partea contestată este ilegală şi nefondată. În special, invocă recurentul că nu este de acord să achite taxa de stat în sumă de 12444,45 lei. Susţine recurentul că a achitat deja o taxă de stat în sumă de 17 750 lei pentru examinarea cauzei privind încasarea datoriei şi prejudiciului moral în ordine de apel de către Curtea de Apel Bălţi.

Consideră recurentul că nu este vina ÎI „Tanasiev-V” că aceeaşi cauză civilă a ajuns în examinarea Curţii de Apel Bălţi în mod repetat, or ÎI „Tanasiev-V” nu poartă nici o vină pentru faptul, că instanţa de fond admite încălcări ale legislaţiei şi nu examinează cauza civilă menţionată în strictă conformitate cu prevederile normelor de drept material şi procesual, ceea ce a atras emiterea anterior de către Curtea de Apel Bălţi a unei decizii prin care s-a dispus admiterea apelului depus de ÎI „Tanasiev-V” şi dispunîndu-se rejudecarea cauzei de către instanţa de fond. Precizează recurentul că Legea taxei de stat şi Codul de procedură civilă nu prevede situaţia că ori de cîte ori aceeaşi cauza civila ajunge în examinarea Curţii de Apel sau instanţei de fond, din nou şi din nou se achita o noua taxă de stat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi urmează a fi admis, casată parţial încheierea Curţii de Apel Bălţi în partea obligării achitării taxei de stat şi trimisă pricina pentru judecarea apelului, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond. Potrivit prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului se constatat că încheierea Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 28 august 2014, iar cererea de recurs a fost depusă la 13 septembrie 2014. Colegiul învederează că potrivit procedurii, încheierea prin care nu se dă curs cererii, se examinează în lipsa părţilor.

Astfel, avînd în vedere că părţilor li se acordă 15 zile pentru a depune cerere de recurs, acestea urmează să beneficieze din plin de acest drept. Din considerentul menţionat, termenul pentru declararea recursului se va calcula nu de la data pronunţării, ci de la data cînd i-a fost adusă la cunoştinţă copia de pe actul judecătoresc şi anume, de la 05 septembrie 2014 (f.d. 188 vol. III), respectiv recursul declarat de ÎI „Tanasiev-V” se consideră depus în termen. Colegiul reţine că urmare declarării apelului, instanţa de apel, la 28 august 2014, a emis o încheiere prin care nu a dat curs cererii de apel, acordînd termen apelantului, ÎI „Tanasiev-V”, pentru achitarea taxei de stat, în cuantum de 12444,45 şi depunerea cererii de apel motivată, pînă la 16 septembrie 2014. Colegiul constată că ÎI „Tanasiev-V” s-a adresat în instanţa de judecată 16 octombrie 2008, fiind pronunţată pe această cauză o hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial.

Nefiind de acord cu hotărîrea pronunţată, ÎI „Tanasiev-V” s-a adresat în instanţa de apel, unde a achitat taxa de stat în sumă de 17750 lei (f.d.175 vol. II). Prin decizia instanţei de apel din 31 mai 2012, cererea de apel a fost admisă şi trimisă pricina spre rejudecare în prima instanţă. În rezultat, Judecătoria raionului Drochia a emis hotărîre prin care a respins acţiunea reclamantului ÎI „Tanasiev-V” ca neîntemeiată. Şi de această dată considerînd că este o hotărîre ilegală, reclamantul a atacat-o cu apel. De remarcat, că apelantul nu a achitat taxa de stat invocînd că taxa de stat a fost achitată pentru judecarea apelului din 31 mai 2012 şi nu este vina sa că respectiva pricină a ajuns în examinarea Curţii de Apel Bălţi în mod repetat, iar impunerea repetată contravine dreptului la un proces echitabil garantat şi consfinţit de art. 6 din CEDO.

În acest sens, Colegiul menţionează că potrivit art. 83 alin. (1) Cod de procedură civilă, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar. Potrivit art. 84 Cod de procedură civilă, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti.

Totodată, potrivit art. 20 din Constituţia Republicii Moldova, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie. Ţinînd cont de prevederile art. 7 din Constituţie, potrivit cărora Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă şi nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică, Colegiul va acorda prioritate anume principiilor fundamentale consfinţite în Legea Supremă.

Astfel, instanţa de recurs menţionează că opinia recurentului precum că nu este vina lui că respectiva pricină a ajuns în examinarea Curţii de Apel Bălţi în mod repetat şi odată fiind achitată taxa de stat pentru examinarea cererii de apel, impunerea achitării taxei de stat pentru examinarea cererii de apel post rejudecării pricinei, ar fi o dublare neargumentată şi respectiv şi că acest fapt contravine dreptului la un proces echitabil garantat şi consfinţit de art. 6 din CEDO, este argumentată pe principiile generale privind dreptul la un proces echitabil. Potrivit articolului 6 din Convenţie orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. Colegiul învederează că un component al acestui drept este accesul liber la justiţie, care la rîndul său, potrivit jurisprudenţei organelor de la Strasbourg, are două trăsături fundamentale: el trebuie să fie un drept efectiv, fără a fi însă un drept absolut.

Consecvent, în cauza Airey vs Irlanda, Curtea de la Strasbourg a arătat că dreptul fiecărei persoane de a avea acces la justiţie se completează cu obligaţia statului de a facilita accesul, astfel încât pentru respectarea acestei exigenţe nu este suficientă obligaţia negativă de a nu împiedica în nici un fel accesul la o instanţă, ci, uneori, statele sunt obligate să asigure adevărate drepturi sociale şi economice. De asemenea, Înalta Curte arată că, deşi articolul 6 din Convenţie nu garantează accesul gratuit la justiţie, uneori costurile ridicate ale procedurilor pot aduce atingere acestui drept. Astfel, o taxă de timbru în cuantum ridicat, o cauţiune proporţională cu valoarea obiectului procesului sau alte cheltuieli de judecată disproporţionate faţă de posibilităţile financiare ale reclamantului pot reprezenta o descurajare în fapt a liberului acces la justiţie.

Curtea a arătat, că într-o cauză în care taxa de timbru era egală cu salariul mediu anual, că principiile de mai sus sunt aplicabile şi în litigiile comerciale, chiar dacă angajarea în activităţi comerciale presupune alocarea unor fonduri pentru eventualitatea angajării unor acţiuni în justiţie. În speţă, se constată că la cererile de chemare în judecată a ÎI „Tanasiev-V” iniţial a fost adoptată hotărîrea judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău din 12.05.2009 prin care cerinţele au fost admise parţial, hotărîre care a fost anulată prin decizia Curţii de apel economice din 15.12.2009 cu restituirea pricinii la rejudecare. Prin hotărîrea judecătoriei economice de circumscripţie din 30.06.2011 acţiunea a fost admisă parţial, iar prin decizia Curţii de apel Bălţi din 31.05.2012 a fost admis apelul ÎI „Tanasiev-V” şi cauza din nou a fost restituită pentru rejudecare în prima instanţă în judecătoria Drochia.

Pentru apelul declarat împotriva hotărîrii judecătoriei economice de circumscripţie din 30.06.2011 ÎI „Tanasiev-V” a fost obligată de a achita taxa de stat în sumă de în sumă de 17750 lei (f.d.175 vol. II). Din conţinutul deciziei Curţii de apel Bălţi din 31.05.2012 rezultă că hotărîrea primei instanţe a fost anulată din motive de încălcare a normelor de procedură, admise de instanţă, în privinţa căror apelantul ÎI „Tanasiev-V” nu a avut nicio incidenţă. Cu adevărat, legislaţia procesuală naţională nu are nici o reglementare privind achitarea taxei de stat în apel în cazurile de remitere a pricinii la rejudecare pe motive de încălcare a normelor procesuale de către prima instanţă.

Art. 84 Cod de procedură civilă, reglementează că cu taxă de stat se impune fiecare cerere de apel, dar prin interpretarea acestei norme nu se are în vedere achitarea repetată a taxei de stat în caz de remitere a pricinii la rejudecare din motive, independente de părţi, adică din motive de diverse încălcări admise de prima instanţă. Dimpotrivă, norma citată reglementează obligaţiunea achitării taxei de stat la un apel ordinar, avîndu-se în vedere fiecare apel ca ordinar, de prima dată, împotriva unei hotărîri a primei instanţe. Or, ar fi inadmisibilă şi ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil, achitarea repetată, triplată ş.a.m.d. a taxei de stat la orice apel declarat, după restituirea pricinii de către instanţele de apel la rejudecare din motivele ce nu sunt influenţate de părţi, dar eventual invocate de acestea.

În sensul acestor raţionamente, Colegiul menţionează că instanţa de apel urma să ţină cont de aceste aspecte atunci cînd i-a solicitat apelantului achitarea taxei de stat, în sumă de 12444,45 lei. Potrivit încheierii contestate cererii de apel nu i s-a dat curs şi pentru motivul necesităţii prezentării apelului motivat pînă la data de 16 septembrie 2014. Din materialele anexate rezultă că apelantul a depus apelul motivat la data de 13 septembrie 2014 potrivit ştampilei de pe plic, în această parte încheierea nua fost contestată, de aceea există toate temeiurile, după anularea încheierii în partea achitării taxei de stat, pentru trimiterea pricinii în Curtea de apel Bălţi pentru judecarea apelului în fond.

Din considerentele menţionate, Colegiul apreciază drept întemeiată cererea de recurs înaintată de ÎI „Tanasiev-V”, iar încheierea Curţii de Apel Bălţi în partea contestată drept neîntemeiată, în legătură cu ce, recursul urmează a fi admis, casată încheierea instanţei de apel în partea obligării achitării taxei de stat şi trimisă pricina pentru judecarea apelului în aceeaşi instanţă. În conformitate cu art. 427 lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de ÎI „Tanasiev-V”.

Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 august 2014, în pricina civilă la cererea înaintată de întreprinderea individuală „Tanasiev-V” împotriva societăţii comerciale „Accesoriu Agro” societate cu răspundere limitată şi CP „Cîmpia Peliniţei” cu privire la încasarea datoriei şi prejudiciului moral, în partea în care nu s-a dat curs cererii de apel a „Tanasiev-V” cu obligarea achitării taxei de stat în sumă de 12444,45 lei, cu trimiterea pricinii în Curtea de Apel Bălţi, pentru judecarea apelului. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă