2ra-2583/14 — Recunoaşterea nulităţii actelor juridice

dosarul nr.2ra-2583/14 prima instanţă: O. Cojocaru instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna DECIZIE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Iurie Diaconu, examinînd recursul declarat de Burluţcaia Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Dutcovici Titu, Palii Maria, Piligui Nicolai, Carpova Tatiana, Burluţcaia Larisa împotriva Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor 278, intervenient accesoriu Carpenco Elena cu privire la recunoaşterea nulităţii actelor juridice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Piligui Nicolai şi Burluţcaia Larisa, cu menţinerea hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă, c o n s t a t ă La 05 decembrie 2011, Dutcovici Titu, Palii Maria, Piligui Nicolai, Carpova Tatiana şi Burluţcaia Larisa au depus cerere de chemare în judecată împotriva CCL- 278 cu privire la anularea procesului-verbal nr.4 al adunării generale a CCL-278 din 01.03.2008, procesului-verbal nr.8 al şedinţei din 17.03.2009, deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 13.04.2009 privind înregistrarea administratorului Carpenco Elena şi deciziei din 17.02.2011. În motivarea acţiunii, reclamanţii au indicat că decizia din 13.04.2009 a Camerei Înregistrării de Stat este ilegală, deoarece înregistrarea administratorului a avut loc cu încălcări.

În procesul-verbal nr.4 al Adunării Generale a Membrilor CCL-278 din 01.03.2008 a fost indicată prezenţa a 88 proprietari de apartamente, însă procesul- verbal este semnat doar de secretarul adunării, iar lista cu semnăturilor celor 88 de proprietari este alipită la procesul-verbal. Susţin reclamanţii că lista menţionată nu este parte integrantă a procesului- verbal, dar a fost întocmită ulterior, pentru a fi prezentată la Judecătoria Economică în scopul rezilierii unui contract de locaţiune a unei încăperi, ceea ce poate fi confirmat de persoanele care au colectat semnăturile. De asemenea, procesul-verbal nu conţine date despre persoana care a propus candidaturile indicate în acest act, în calitate de membri ai cârmuirii de conducere.

Indică reclamanţii că procesul-verbal nr. 8 din 17.03.2009, de numire în calitate de preşedinte al cîrmuirii CCL 278, nu doar a fost întocmit cu încălcări, dar nici nu a avut loc o asemenea adunare. În cadrul examinării pricinii reclamanţii şi-au concretizat cerinţele solicitînd repunerea în termenul pentru contestarea hotărârii adunării generale a membrilor CCL- 278 reflectate în procesul-verbal nr.4 din 01.03.2008 şi a hotărîrii cîrmuirii CCL-278 reflectate în procesul-verbal nr. 8 din 17.03.2009, declararea nulă a hotărîrii adunării generale a membrilor CCL- 278 din 01.03.2008 şi a procesului verbal nr. 4 din 01.03.2008, declararea nulă a hotărîrii cîrmuirii CCL nr.278 din 17.03.2009 şi a procesului verbal nr.8 din 17.03.2009.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013, s-a respins acţiunea înaintată de Dutcovici Titu, Palii Maria, Piligui Nicolai, Carpova Tatiana, Burluţcaia Larisa împotriva CCL 278, intervenient accesoriu Carpenco Elena cu privire la recunoaşterea nulităţii actelor juridice, ca tardivă. La 09 decembrie 2013, Piligui Nicolai a depus apel, solicitînd admiterea cererii de apel şi casarea hotărîrii judecătoreşti, cu emiterea unei noi decizii, prin care acţiunea înaintată să fie admisă sau cauza să fie remisă la rejudecare. Burluţcaia Larisa, de asemenea, a depus cerere de apel solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Piligui Nicolai şi Burluţcaia Larisa, cu menţinerea hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă. La 24 iunie 2014, Burluţcaia Larisa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului, recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurenta că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susţine recurenta că speţei îi sunt aplicabili prevederile Legii nr. 1252 din 28.09.2000 a cooperativei de consum, dar nu cooperativei de producţie. De asemenea, indică recurenta că Legea nr. 1252 din 28.09.2000 a cooperativei de consum, nu stabileşte vreun termen de prescripţie pentru atacarea hotărîrii adunării generale, deci trebuie aplicat termenul general de prescripţie de 3 ani, în interiorul căruia s-au încadrat reclamanţii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Burluţcaia Larisa întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii spre rejudecare.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 26 martie 2014, iar cererea de recurs a fost depusă la 24 iunie 2014. Colegiul constată că la dosar lipseşte dovada de recepţie a copiei de pe decizia integrală, motiv pentru care nu poate fi stabilită data comunicării actului judecătoresc şi respectiv, se consideră că recursul a fost depus în termen.

În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu-zisă a cererii de recurs. Din materialele dosarului se constată că la Adunarea generală a membrilor CCL- 278 din 01.03.2008 (f.d. 5 Vol. I), s-a hotărît acceptarea drept termene de acţiune ale contractului de arendă din 11.09.2000, 3 (trei) ani - pentru încăperea „bar” şi 1 (unu) an pentru încăperea frizeriei. De asemenea, plata pentru arenda încăperilor s-a stabilit în sumă de 16000 lei (12448 lei - pentru bar, 3552 lei - pentru frizerie). S-a decis asupra transmiterii spaţiilor date agentului economic, care va fi de acord să preia în arendă restul încăperilor nelocuibile, conform preţurilor noi de piaţă.

S-a ales Cîrmuirea de conducere al CCL-278 în următoarea componenţă: Calmoi Gheorghe - vicepreşedinte, şi membri Carpenco Elena, Lungu Serghei, Orlov Stanislav, Burluţcaia Larisa, conform procesului-verbal nr. 4 din 01.03.2008 (f.d.5 Vol.I). Concomitent, se constată că, potrivit procesului - verbal nr.8 al Adunării membrilor cîrmuirii de conducere al CCL-278 din 17 martie 2009 (f.d. 6 Vol. I), s-a hotărît eliberarea lui Stratulat Ion din funcţia de preşedinte al CCL-278 şi numirea în această funcţie a Elenei Carpenco şi înregistrată la 13.04.2009 de Camerei Înregistrării de Stat. Reclamanţii Dutcovici Titu, Palii Maria, Piligui Nicolai, Carpova Tatiana şi Burluţcaia Larisa, la 05 decembrie 2011, au depus cerere de chemare în judecată împotriva CCL-278 prin care au solicitat anularea proceselor – verbale indicate supra, precum şi a deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 13 aprilie 2009 şi din 17.02.2011.

Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile sus menţionate. Nefiind de acord cu hotărîrile instanţelor de judecată ierarhic inferioare BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA a depus cerere de recurs. Analizînd legalitatea şi temeinicia actelor judecătoreşti contestate prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îşi expune poziţia după cum urmează. Potrivit Capitolului II, Secţiunea 2 – 5 Cod civil, persoana juridică poate îmbrăca următoarele forme: societate comercială; cooperativă; întreprindere de stat sau municipală; organizaţie necomercială. Potrivit art. 106 alin. (1) şi (2) din Secţiunea a 2 - a Cod civil, societate comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni ale fondatorilor (membrilor).

Patrimoniul creat din aportul fondatorilor (membrilor) şi cel dobîndit de societatea comercială în proces de activitate aparţine acesteia cu drept de proprietate. În cazurile prevăzute de prezentul cod, societatea comercială poate fi fondată de o singură persoană. Societatea comercială poate fi constituită doar sub formă de societate în nume colectiv, de societate în comandită, de societate cu răspundere limitată şi de societate pe acţiuni. Totodată, potrivit art. 171 alin. (1) din Secţiunea a 3 - a Cod civil, cooperativă este asociaţia benevolă de persoane fizice şi juridice, organizată pe principii corporative în scopul favorizării şi garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi, a intereselor lor economice şi a altor interese legale.

Potrivit extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice eliberat de Camera Înregistrării de Stat, forma juridică de organizare a Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 278, este – Cooperativă (f.d. 52 vol. II). Astfel, instanţa de recurs constată că instanţa de apel, contrar normelor precitate, eronat a alineat raporturile juridice dintre Cooperativa de construcţie a locuinţelor şi membrii acesteia la raporturile juridice dintre acţionar şi societate pe acţiuni sau dintre asociat şi societate cu răspundere limitată, referindu-se, în acest sens, la prevederile pct. 4 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la unele chestiuni ce apar la soluţionarea litigiilor acţionar şi societate pe acţiuni, dintre asociat şi societate cu răspundere limitată nr. 1 din 04.10.2010 şi prevederile art. 59 alin. (5) al Legii privind societăţile pe acţiuni şi art. 61 alin. (1) al Legii privind societăţile cu răspundere limitată.

Concomitent, Colegiul sesizează că instanţele ierarhic inferioare încadrează respectiva speţa în spaţiul de aplicabilitate a Legii privind cooperativele de consum nr. 1007 din 25.04.2002. Menţionează, în acest sens, Colegiul că potrivit art. 1 al legii, cooperativa de producţie, denumită în continuare cooperativă, este o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia, denumite în continuare cote de participare. Cooperativa este o întreprindere de drept privat cu statut de persoană juridică cu scop lucrativ (inclusiv comercial).

Potrivit art. 4 al aceluiaşi act legislativ, cooperativa are patrimoniu propriu separat de patrimoniul membrilor săi. Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi din bunuri transmise în capitalul ei propriu, din venituri, donaţii, credite şi împrumuturi, precum şi din alt patrimoniu dobîndit în conformitate cu legea. Din materialele dosarului, însă, se învederează cu certitudine, că respectiva asociaţie este o cooperativă de construcţie a locuinţelor şi nu de producţie. În susţinerea acestei opinii, Colegiul sesizează că potrivita art. 4 şi 5 din Codul cu privire la locuinţe, casele de locuit, precum şi încăperile de locuit din alte clădiri, aflate pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti, formează fondul de locuinţe, cu excepţia acelor încăperi nelocuibile din casele de locuit, care sînt destinate pentru comerţ, deservire socială şi alte scopuri cu caracter neindustrial.

Fondul de locuinţe este constituit, inclusiv, din casele de locuit, care aparţin cooperativelor de construire a locuinţelor (fondul cooperativelor de construire a locuinţelor), care în temeiul art. 17 al Codului cu privire la locuinţe, este administrat de organele de conducere ale cooperativelor în conformitate cu statutele lor. Colegiul reţine că recurenta invocă în cererea de recurs precum că faţă de CCL – 278 sunt aplicabile dispoziţiile Legii cooperaţiei de consum nr. 1252 din 28.09.2000, argument pe care instanţa urmează să-l respingă din considerentul că respectivul act legislativ este la fel de inaplicabil speţei ca şi Legea privind cooperativele de consum.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea cooperaţiei de consum, cooperativă de consum este asociaţie autonomă şi independentă de persoane fizice, creată pe principiul liberului consimţămînt, prin cooperarea de părţi sociale ale membrilor săi, care desfăşoară activităţi economice pentru satisfacerea intereselor acestora şi necesităţii lor de consum. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din lege, prevederile legii nu se aplică cooperativelor care au un alt fel de statut decît cel al cooperativei de consum şi nici persoanelor juridice a căror constituire şi a căror activitate sînt reglementate de prevederile unor alte acte legislative.

Articolul 4 al aceluiaşi act legislativ, în alin. (1), statuează că organizaţia cooperatistă de consum este o organizaţie neguvernamentală şi necomercială care desfăşoară activitate economică pentru satisfacerea necesităţilor şi intereselor membrilor săi în conformitate cu prezenta lege şi cu propriul statut. Generalizînd raţionamentele expuse, Colegiul notează că normele precitate intră în contradicţie cu scopul de formare a cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi a principiilor de organizare şi funcţionare ale acestora. Mai mult, potrivit art.5 alin. (3) Cod civil, nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care limitează drepturile civile sau care stabilesc răspundere civilă. Instanţa de recurs precizează că legislaţia în vigoare, relevantă raporturilor litigioase, nu prevede vreun termen special pentru contestarea actelor adunării generale a membrilor CCL.

Succesivamente, potrivit art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Respectiv, instanţele eronat au respins acţiunea invocînd tardivitatea acesteia, fără a examina legalitatea actelor contestate. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, motiv pentru care admite recursul declarat de Burluţcaia Larisa ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi trimite pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Burluţcaia Larisa. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Dutcovici Titu, Palii Maria, Piligui Nicolai, Carpova Tatiana, Burluţcaia Larisa împotriva Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor 278, intervenient accesoriu Carpenco Elena cu privire la recunoaşterea nulităţii actelor juridice, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Iurie Diaconu