Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-1125/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
15 octombrie 2014
Părțile
SRL Gricop Agro vs Primăria s. Moara de Piatră, r-nul Drochia
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilităţii recursului

3ra-1125/14 — Accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: I. Rusu dosar nr.3ra-1125/14 instanţa de apel: T. Duca, D. Puşca, A. Albu ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Gricop Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Gricop Agro” împotriva Primăriei satului Moara de Piatră cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Gricop Agro”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Drochia din 26 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 09 aprilie 2013, reclamanta SRL „Gricop Agro” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Moara de Piatră cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, SRL „Gricop Agro” a indicat că la data de 16 mai 2006 a încheiat contractul de arendă nr. 80 cu proprietarul Ciuhrii Vladimir. În perioada acţiunii contractului respectiv, proprietarul Ciuhrii Vladimir şi-a înstrăinat lotul de teren transmis în folosinţa SRL „Gricop Agro”. La data de 04 februarie 2013 a înaintat în adresa Primăriei satului Moara de Piatră o cerere de acces la informaţie, prin care a fost solicitată eliberarea unei informaţii referitor la noii proprietari a loturilor arendate şi modul de folosinţă a acestor loturi. La data de 04 martie 2013 furnizorul de informaţie a expediat răspunsul nr. 26 din 26 februarie 2013, prin care i s-a eliberat informaţia solicitată parţial, fiindu-i refuzat în eliberarea copiilor contractelor de arendă încheiate cu noii 1 proprietari din motivul că contractele respective constituie informaţii confidenţiale.

Copiile contractelor solicitate ating nemijlocit drepturile şi interesele solicitantului, deoarece noii proprietari nu şi-au retras loturile de teren din posesia SRL „Gricop Agro”. Respectiv nu au fost în drept să încheie contracte cu alţi agenţi economici. Indică că, contractele solicitate nu au nimic comun cu viaţa intimă, familiară sau privată, astfel contractele respective nu pot fi atribuite la informaţie cu caracter confidenţial. Cere, reclamanta SRL „Gricop Agro” obligarea pîrîtei Primăria satului Moara de Piatră să-i elibereze integral infomaţia solicitată prin cererea nr. 67 din 06 februarie 2013 şi să repare prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 26 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Gricop Agro”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Drochia din 26 decembrie 2013. În dezacord cu decizia enunţată, SRL „Gricop Agro”, la data de 15 iulie 2014 a declarat recurs, solicitînd casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurenta a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate pe motivul că concluziile expuse sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, în consecinţă, fiind încălcate normele de drept procedural, precum şi cele de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii.

În acest context, recurenta SRL „Gricop Agro” a menţionat că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au ţinut cont de faptul că copiile contractelor de arendă solicitate ating nemijlocit drepturile şi interesele solicitantului. Or, proprietarii terenului nu şi-au retras în modul stabilit de lege loturile de teren din posesia recurentei SRL “Gricop Agro”. De asemenea recurenta SRL “Gricop Agro” consideră neîntemeiată decizia instanţei de apel inclusiv şi în partea prin care s-a încasat de la SRL “Gricop Agro” în folosul Primăriei satului Moara de Piatră a cheltuielilor de judecată în mărime de 256,40 lei. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele pricinii atestă recepţionarea de către recurentă la data de 14 mai 2014 a copiei deciziei instanţei de apel, (f.d.68). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 2 În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurenta, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material şi procedural.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurenta, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţa de apel la examinarea cauzei, argumentele recurentei, limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţa de apel a circumstanţelor de fapt ale cauzei, în special a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Gricop Agro” ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Gricop Agro” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.