2ra-2921/14 — Cu privire la încasarea retributiei primite pentru efectuarea unei lucrări neexecutate de către antreprenor în termenul stabilit și încasarea dobinzii de intirziere

Dosarul nr.2ra-2921/14 prima instanţă: R. Mazureţ instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Moroz Boris, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Rusu Artur împotriva Întreprinderii Individuale „Moroz Boris” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Rusu Artur, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care a fost admisă acţiunea integral, c o n s t a t ă La 29 iulie 2014, Rusu Artur s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Individuale „Moroz Boris” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii Rusu Artur a invocat că în luna iulie 2012, a convenit cu Moroz Boris să-i fie confecţionată o bucătărie din lemn, la preţul de 900 euro, fapt confirmat prin recipisă. Potrivit recipisei, bucătăria urma să fie efectuată din materialul prestatorului de servicii, iar furniturile şi accesoriile intră în costul bucătăriei convenite de către părţi. Totodată, părţile au convenit că beneficiarul din start achită 50 % din mărimea remuneraţiei, astfel prestatorul a primit suma de 7000 lei. Mai mult ca atît, chiar dacă în recipisă nu a fost stabilit termenul final de executare a lucrărilor, verbal părţile au convenit că bucătăria urmează să fie gata, la 15 octombrie 2012. Ulterior, la insistenţa prestatorului a mai achitat suma de 4000 lei, în contul lucrului.

În luna decembrie 2012, din motiv că bucătăria nu era finisată, s-a deplasat către agentul economic în satul Sauca, r-nul Ocnița, unde a depistat că lucrările nu au evoluat, iar prestatorul de serviciu a invocat că i s-a defectat motorul electric, costul căruia era de 2000 lei şi din lipsa surselor financiare nu are posibilitatea de a-l cumpăra. Astfel, părţile au convenit că în contul lucrărilor să mai fie achitată suma de 2000 lei. În luna mai 2013, lucrările la fel nu erau finisate, iar la rugămintea beneficiarului, i-a mai achitat suma de 200 lei, fapt confirmat prin recipisa întocmită de către ultimul. Din motiv că nici în luna iunie 2013, bucătăria nu era finisată, la 11 iulie 2013, s-a adresat cu o pretenţie către prestator cu solicitarea de a-i restitui suma de 13 200 lei, care a fost achitată în contul lucrărilor care nu au fost executate.

Consideră Rusu Artur că în temeiul art. 585, 619 Cod civil, prestatorul urmează să-i achite dobîndă de întîrzîiere pentru neexecutarea lucrărilor în termen. Solicită Rusu Artur încasarea din contul Întreprinderii Individuale „Moroz Boris” suma de 13 200 lei cu titlu de retribuţie primită pentru confecţionarea unei bucătării, a dobînzii de întîrzîiere şi cheltuielilor de judecată. La 11 octombrie 2013, Rusu Artur a depus cerere de concretizare a cerinţelor din acţiune, solicitând încasarea din contul Întreprinderii Individuale „Moroz Boris” suma de 13 200 lei cu titlu de retribuţie primită pentru confecţionarea unei bucătării, a sumei de 1 986,28 lei cu titlu de dobîndă de întîrzîiere şi a cheltuielilor de judecată (f.d.18-20).

Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 11 februarie 2014, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată (f.d. 84, 87-89). La 10 martie 2014, Rusu Artur a declarat apel, împotriva hotărîrii primei instanţe (f.d.92-93). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de către Rusu Artur, casată hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 11 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri după cum urmează: A fost încasată din contul Întreprinderii Individuale „Moroz Boris” în beneficiul lui Rusu Artur suma de 13 200 lei cu titlu de retribuţie pentru lucrările neexecutate, suma de 1 968,28 lei cu titlu de dobîndă de întîrzîiere şi suma de 3 538 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d.108-112).

La 25 iulie 2014 prin intermediul oficiului poştal, Întreprinderea Individuală „Moroz Boris” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea actului judecătoresc contestat cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul depus la 25 iulie 2014, este declarat în termen. Recurentul Întreprinderea Individuală „Moroz Boris” în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel eronat a apreciat normele de drept material iar în concluzie a emis o decizie ilegală.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 25 august 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Rusu Artur, cererea de recurs, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Prin referinţa depusă de către Rusu Artur la 02 septembrie 2014, a solicitat ca recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Moroz Boris” să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Întreprinderea Individuală „Moroz Boris” , în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Moroz Boris, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Moroz Boris se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru