2rac-316/14 — Încasarea plății pentru folosirea terenului

Prima instanţă, Jud. Ciocana mun. Chişinău: jud. I. Tutunaru dosarul nr. 2rac-316/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. S. Arnăut, B. Bîrca, T. Pelin ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Consiliului mun. Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău împotriva Cooperativei de Construcţie a Garajelor nr. 29 cu privire la încasarea plăţii pentru folosirea terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul mun.

Chişinău şi Primăria mun. Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost integral admisă, c o n s t a t ă La 09 aprilie 2013, Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcţie a Garajelor nr. 29 cu privire la încasarea plăţii pentru folosirea terenului. În motivarea acţiunii reclamanţii Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău au indicat că conform prevederilor art. 10 şi art. 101 din Legea „Privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului” nr. 1308 din 25 iulie 1997, proprietarii de imobile amplasate pe terenurile autorităţilor administraţiei publice locale, urmează în mod obligatoriu să-şi legalizeze drepturile asupra terenurilor ca urmare a arendării lor sau a procurării în urma vânzării-cumpărării.

În cazul cînd persoanele date refuză de a încheia contractele sus-numite, Primăria mun. Chişinău (autorităţile administraţiei publice locale) în mod unilateral stabileşte plăţile pentru folosirea terenurilor, care vor fi achitate benevol sau forţat prin intermediul instanţelor de judecată. Menţionează reclamanţii că pîrîtul Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29 nu a încheiat nici unul din contractele menţionate în prevederile legale sus-citate. La 31 martie 2011, Consiliul mun. Chişinău a adoptat decizia nr. 2/22 „Cu privire la stabilirea plăţii anuale pentru folosirea terenurilor, proprietate municipală”. Conform pct. 1-2 din decizie s-a stabilit că lotul de pămînt din str. Uzinelor, 245/2, mun.

Chişinău, cu suprafaţa de 1,55 ha, pe care este amplasat imobilul pîrîtului, conform art. 42 din Codul funciar, constituie proprietate municipală şi au fost stabilite plăţile anuale pentru folosirea terenului menţionat. Plata pentru utilizarea terenului dat, conform anexei la decizia sus- vizată constituie suma de 140120 lei pe an. 1 Invocă reclamanţii că despre faptul dat pîrîtul a fost informat prin scrisori, totodată comunicîndu-i modalitate de achitare a plăţilor pentru utilizarea terenului şi despre contul la care urmează să efectueze decontările. Însă, pîrîtul la momentul actual a acumulat o datorie faţă de organul local pentru perioada 29 mai 2011 – 10 aprilie 2012, în sumă de 122959 lei.

Cere Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău să fie încasat din contul Cooperativei de Construcţie a Garajelor nr. 29 în beneficiul Consiliul mun. Chişinău plata pentru folosirea terenului din str. Uzinelor, 245/2, mun. Chişinău, cu suprafaţa de 1,55 ha, în mărime de 122959 lei. La 16 octombrie 2013, în cadrul şedinţei de judecată, reprezentantul reclamanţilor Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău - Cujbă Nadejda, a concretizat cerinţele din acţiune, solicitînd să fie încasat din contul Cooperativei de Construcţie a Garajelor nr. 29 în beneficiul Consiliul mun. Chişinău plata pentru folosirea terenului din str. Uzinelor, 245/2, mun. Chişinău, cu suprafaţa de 1,55 ha, în mărime de 73 784,05 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 octombrie 2013, acţiunea a fost integral respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost integral admisă. A fost încasat din contul Cooperativei de Construcţie a Garajelor nr. 29 în beneficiul Consiliul mun. Chişinău plata pentru folosirea terenului din str. Uzinelor, 245/2, mun. Chişinău, cu suprafaţa de 1,55 ha, în mărime de 73 784,05 lei şi taxa de stat în folosul statului în mărime de 2213,52 lei. La 30 aprilie 2014, Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 cu remiterea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29 a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normei de drept materiale. La 13 iunie 2014, Consiliul mun. Chişinău şi Primăria mun. Chişinău au depus o referinţă, prin care au cerut respingerea recursului declarat de Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29 cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, pe care o consideră întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 04 martie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 973 (f.d. 119). Astfel, instanţa de recurs consideră că Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29 s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d.121). Este de menţionat faptul că prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2014, prezenta pricină civilă a fost ridicată de la examinare din faza admisibilităţii recursului în instanţa de recurs şi remisă la Curtea de Apel Chişinău pentru a corecta eroarea strecurată în decizia din 12 februarie 2014, şi anume, a fost eronat indicat anul pronunţării deciziei instanţei de apel în loc de „2014” a fost indicat „2013” (f.d.

134). 2 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, a fost corectată greşeala strecurată în decizia din 12 februarie 2014, şi anume, prin corectarea anului pronunţării deciziei instanţei de apel în loc de „2013” a fost indicat „2014” (f.d. 141). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, 3 asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii c. Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2) , art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Garajelor nr. 29, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4