2rc-620/14 — Anularea actelor juridice încheiate pînă la intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Doga nr. 2rc-620/14 DECIZIE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Floarea Soarelui” și Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății Comerciale „Capriphil” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 august 2014, prin care a fost respinsă cererea administratorului insolvabilității Chicu Dumitru cu privire la anularea actelor juridice încheiate anterior depunerii cererii introductive, a c o n s t a t a t: La 07 februarie 2014, SC „Capriphil” SRL a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SC „Capriphil” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, fiind intentat procesul de insolvabilitate față de SC „Capriphil” SRL și numit în calitate de administrator provizoriu al debitorului ÎI „Chicu Dumitru”, deţinătorul certificatului nr. 9705 din 14 decembrie 2007. La 02 iunie 2014, administratorul insolvabilității Chicu Dumitru a depus o cerere cu privire la anularea unor acte juridice încheiate de debitor anterior depunerii cererii introductive.

În motivarea cererii depuse administratorul insolvabilității a invocat că potrivit evidenței contabile a întreprinderii pînă la intentarea procesului de insolvabilitate în lista debitorilor existau un șir de companii care conform raportului administratorului după intentarea procesului de insolvabilitate deja nu se mai regăsesc în această listă, iar conform evidenței contabile a întreprinderii la data de 31 octombrie 2013, toate datoriile au fost cesionate prin contracte de cesiune în beneficiul fostului administrator – Baroncea Radu.

Astfel, datoria SRL „Avicola Nord” în mărime de 661 022, 76 lei a fost cesionată prin contractul nr. 1 din 30 octombrie 2013, datoria SRL „Avicola Shaver” în mărime de 2 401 930, 84 lei a fost cesionată prin contractul nr. 2 din 30 octombrie 2013, datoria SRL „Iutam-Com” în mărime de 34 290 lei a fost cesionată prin contractul nr. 3 din 30 octombrie 2013, datoria SRL „Nina & ASN” în mărime de 560 000 lei a fost cesionată prin contractul nr. 4 din 30 octombrie 2013, iar datoria SRL „Tridodex” în mărime de 341 756,4 lei a fost cesionată prin contractul nr. 5 din 30 octombrie 2013. Susţine că prin analiza situația financiare a întreprinderii s-a constatat că masa debitoare constituie 13 717 726,47 lei, masa creditoare reprezintă 17 909 749, 51 lei, iar trei din debitorii SC „Capriphil” SRL care în sumă formează 19 667 669,37 lei sunt insolvabili, respectiv fără perspectivă reală de executare.

Invocă că în astfel de condiții cînd posibilitatea satisfacerii depline a creanțelor creditorilor este imposibilă, transferarea dreptului de revendicare asupra unei sume în cuantum total de 4 000 000 lei fostului administrator este contrar intereselor creditorilor, cu atît mai mult că companiile a căror datorii au fost cesionate sunt active solvabile și au șanse mari de încasare a datoriilor. Mai afirmă administratorul insolvabilității Chicu Dumitru că originalele contractelor de cesiune nu au fost transmise noului administrator, de aceea în conformitate cu prevederile art. 4 al. (1) al Legii insolvabilității și art. 119 al.

(1) CPC, consideră că este necesar de a reclama contractele respective de la organele de conducere anterioare ale debitorului în persoana lui Baroncea Radu, cu atît mai mult că pentru confirmarea autenticității tranzacțiilor în fața instanței de judecată precum și în scopul confirmării acestora în fața organelor fiscale, este necesară prezentarea originalelor contractelor de cesiune. Solicită administratorul insolvabilității Chicu Dumitru reclamarea contractelor de cesiune nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr. 4 și nr. 5 din 30 octombrie 2013 și anularea tranzacțiilor efectuate în baza contractelor respective. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 august 2014, cererea administratorului insolvabilității Chicu Dumitru a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 03 septembrie 2014, SA „Floarea Soarelui” și BC „Victoriabank” SA au declarat recurs împotriva încheierii primei instanțe solicitînd admiterea recursului casarea încheierii contestate cu emiterea unei decizii prin care cererea administratorului insolvabilității Chicu Dumitru să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurenții SA „Floarea Soarelui” și BC „Victoriabank” SA au invocat că cererea de anulare a tranzacțiilor administratorului SC „Capriphil” SRL, deși a fost depusă în cadrul procesului de insolvabilitate, însă are ca obiect al litigiului tranzacții separate, iar soluționarea acestora nu ar influența mersul procesului de insolvabilitate în sine.

Menționează că fondul cauzei se rezumă la legalitatea a cinci contracte de cesiune care au fost încheiate de către debitor în persoana administratorului Radu Baroncea ca persoană fizică pe de o parte și SRL „Avicola Nord”, SRL „Avicola Shaver”, SRL „Iutam-Com”, SRL „Nina& ASN” și SRL „Tridorex” pe de altă parte. Astfel, după examinarea fondului cauzei instanța de insolvabilitate urma să emită o hotărîre, deoarece reieșind din prevederile art. 14 alin. (3) CPC, în formă de încheiere se emite dispoziția primei instanțe, prin care nu se soluționează fondul pricinii. Or, conform pct. 3.5. al Hotărîrii Pleului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității, instanțele de insolvabilitate vor adopta hotărîri în toate cazurile de soluționare a cererilor introduse de administratorul insolvabilității și de alte persoane în vederea anulării unor acte juridice de separării a bunurilor.

La fel, invocă că instanța nu a efectuat cercetarea multiaspectuală și eshaustivă a circumstanțelor pricinii, iar motivele prezentate de instanță la soluționarea fondului cauzei sunt superficiale și neargumentate. Totodată cu referire la prevederile art. 105 al. (1) lit. b) al Legii insolvabilității, afirmă că Radu Baroncea care ocupa funcția de administrator al societății pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate este și unicul asociat al societății cu cota de participare de 100%, iar dat fiind faptul că insolvabilitatea rezultă din incapacitatea de plată a debitorului, care este în dauna creditorilor, consideră că instanța eronat a concluzionat că în cadrul examinării cauzei nu a fost probată dauna intereselor creditorilor.

Indică că datoriile debitorului constituie suma de 17 909 749,51 lei – creanțe acceptate și validate, masa debitoare reprezintă 13 717 726, 49 lei, iar printre debitorii SC „Capriphil” SRL se numără, trei companii insolvabile și două companii înregistrate în zone off-shore din contul cărora nu este reală încasarea datoriilor. Respectiv, satisfacerea creanțelor creditorilor este incertă și dubioasă iar Radu Baroncea în calitatea sa de administrator al insolvabilității fiind conștient de acest fapt a ales a cesiona o parte din datoriile cu perspectivă de încasare în folosul său în contul unor contracte de împrumut și contracte de cesiune încheiate retroactiv, în scopul evitării participării în calitate de creditor alături de ceilalți creditori și împărțirii masei debitoare încasate cu aceștia, acționînd doar în scop personal și în dauna intereselor creditorilor, efectuînd manipulări în evidența contabilă pentru a crea impresia existenței unor relații civile.

Mai susțin recurenții că în cadrul examinări cauzei instanța nu a examinat contractele de cesiune a căror anulare a fost solicitată și necătînd la faptul că contractele contestate au fost reclamate de către debitor prin cererea de anulare înaintată în instanță, acestea nu au fost administrate în calitate de probe la dosar fapt ce se confirmă prin procesul verbal al ședinței de judecată din 19 august 2014, iar actul de predare-primire la care se referă administratorul Radu Baroncea și instanța de judecată nu conține careva date ce ar confirm că contractele respective au fost transmise administratorului insolvabilității.

În context, invocînd prevederile art. 130 CPC, recurenții consideră că instanța urma să se expună asupra tuturor capetelor de cerere invocate însă în cadrul examinării cauzei instanța a ignorat capătul de cerere privind reclamarea probelor, nu a examinat contractele de cesiune reclamate și nu s-a expus asupra actului de predare-primire a documentelor contabile din 13 mai 2014. De asemenea menționează că instanța a omis să se expună în privința contrapartidei prevăzută de art. 251 Cd civil, care are atribuție la legalitatea contractelor de cesiune contestate, deoarece mai întîi la data de 18 noiembrie 2011 și 12 martie 2013, au fost încheiate contractele de împrumut între administratorul SC „Capriphil” SRL - Radu Baroncea și persoana fizică Radu Baroncea, iar ulterior, întru compensarea acestor datorii au fost încheiate contractele de cesiune a creanței între SRL „Avicola Nord”, SRL „Avicola Shaver”, SRL „Iutam-Com”, SRL „Nina& ASN” SRL „Tridorex”, Radu Baroncea în calitate de administrator al SC „Capriphil” SRL și persoana fizică Radu Baroncea.

Astfel, Radu Baroncea a acționat atît din numele persoanei juridice SC „Capriphil” SRL cît și din nume propriu. În această ordine de idei și dat fiind faptul că prin acțiunile lui Radu Baroncea au fost prejudiciate interesele SC „Capriphil” SRL, consideră că cea din urmă este persoană ocrotită în sensul art. 251 Cod civil și este în drept de a invoca nulitatea relativă a actelor încheiate cu sine însuți, din care considerente cererea administratorului insolvabilității Chicu Dumitru este întemeiată și urmează a fi admisă integral. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa încheierea primei instanţe şi a restitui pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral încheierea, restituind pricina spre rejudecare. La caz s-a constatat că la 07 februarie2014, SC „Capriphil” SRL s-a adresat în instanța cu cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată, invocând drept temei incapacitatea debitorului de a-şi onora obligațiunile pecuniare (f.d.

1). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014, cererea introductivă a fost admisă spre examinare, fiind intentat procesul de insolvabilitate față de SC „Capriphil” SRL și numit în calitate de administrator provizoriu al debitorului ÎI „Chicu Dumitru” (f.d. 3-5).

Iar prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SC „Capriphil” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, fiind intentat procesul de insolvabilitate față de SC „Capriphil” SRL și numit în calitate de administrator provizoriu al debitorului ÎI „Chicu Dumitru”, deţinătorul certificatului nr. 9705 din 14 decembrie 2007. Este cert şi faptul că la 02 iunie 2014, administratorul insolvabilității SC „Capriphil” SRL - Chicu Dumitru a depus în instanță o cerere cu privire la anularea unor acte juridice încheiate de debitor anterior depunerii cererii introductive și anume a 5 contracte de cesiune nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr.4 și nr. 5 din 30 octombrie 2013, prin care a fost cesionată în favoarea fostului administrator al SC „Capriphil” SRL, Radu Baroncea, datoria SRL „Avicola Nord” în mărime de 661 022, 76 lei, datoria SRL „Avicola Shaver” în mărime de 2 401 930, 84 lei, datoria SRL „Iutam-Com” în mărime de 34 290 lei, datoria SRL „Nina & ASN” în mărime de 560 000 lei și datoria SRL „Tridodex” în mărime de 341 756,4 lei.

Însă prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2014, cererea administratorului insolvabilității Chicu Dumitru a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanţa de recurs consideră că soluţia dată de către prima instanţă în sensul menţionat este una pripită şi nu poate fi menţinută, fiind întemeiată pe concluzii contradictorii, fără a fi dată o apreciere corespunzătoare cererii supuse examinării în raport cu prevederile legale aplicabile la soluţionarea unei asemenea cereri. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Conform art. 48 alin. (1) şi (3) din Legea enunţată, persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, persoana înaintează administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare sau de partajare a patrimoniului din proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, va stabili bunurile supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.

Iar prevederile art. 5alin. (5) lit. g) al Legii insolvabilităţii, prevăd că principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt judecarea acţiunilor introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de insolvabilitate, soluţionînd cerea înaintată de către administratorul insolvabilităţii al SC „Capriphil” SRL, Chicu Dumitru privind anularea unor acte judiciare încheiate de debitor anterior depunerii cererii introductive, contrar prevederilor art. 5 alin. (2) şi art. 6 alin. (2) şi art. 48 al Legii insolvabilităţii, a emis încheiere de respingerea cererii, pe cînd, la caz, urma să emită un act de dispoziţie sub formă de hotărîre.

Sub acest aspect, se constată că instanţa de insolvabilitate, a soluţionat litigiul cu care a fost investită, fără respectarea rigorilor impuse de normele procedurale cu privire la elaborarea actelor de dispoziţie emise de către instanţele judecătoreşti, aceasta urmând a fi adoptată sub formă de hotărîre şi nu încheiere. Or, în conformitate cu art. 14 alin. (1), (2), (3) CPC, la judecarea pricinilor civile în prima instanţă, actele judiciare se emit în formă de hotărîre, încheiere şi ordonanţă. În formă de hotărîre se emite dispoziţia primei instanţe prin care se soluţionează fondul pricinii. În formă de încheiere se emite dispoziţia primei instanţe prin care nu se soluţionează fondul pricinii.

Prin urmare, ţinînd cont de faptul că prin acţiunile (cererile) lichidatorului insolvabilităţii şi a altor persoane de nulitate a unor acte juridice, de revendicare de drepturi, de separare a bunurilor din masa debitoare (art. 48 al Legii insolvabilităţii), se soluţionează litigii în fond, instanţele de insolvabilitate vor adopta în asemenea cazuri hotărîri şi nu încheieri.

Totodată, instanţa de recurs constată că încheierea contestată este una nemotivată, iar concluziile instanţei sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în cererea administratorului insolvabilităţii al SRL „Capriphil”, Chicu Dumitru de anularea actelor juridice încheiate de debitor anterior depunerii cererii introductive, în raport cu materialul existent la dosar, precum şi normelor de drept ce reglementează acest aspect, fapt ce contravine prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Judecarea superficială a pricinii este evidentă şi prin faptul că instanţa de judecată respingînd cererea administratorului insolvabilităţii cu privire la anularea actelor juridice încheiate de debitor anterior depunerii cererii introductive, s-a limitat la o motivare extrem de evazivă, care nu este altceva decât reflectarea unor aspecte abreviate invocate de către fostul administrator al SRL „Capriphil”, Radu Baroncea, fapt ce denotă că încheierea menţionată nu conţine nici o argumentare ce ar determina definitiv şi incontestabil certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns. În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea cererii de anularea actelor juridice încheiate de debitor anterior depunerii cererii introductive, era necesară verificarea obiectului litigiului atât în baza argumentelor invocate de solicitant, cât şi conform cadrului legal ce guvernează raportul juridic supus judecării.

Mai mult, se constată că instanţa de insolvabilitate a adoptat soluţia de respingere a cererii depuse de administratorul insolvabilităţii, fără a se pronunţa asupra argumentelor formulate în cererea acestuia. În acest context instanţa de recurs ţine să menţioneze că la materialele cauzei nu există contracte de cesiune 1-5 din 31 octombrie 2013, încheiate cu SRL „Capriphil”, nulitatea cărora se solicită şi care au stat la baza soluţiei adoptate de instanţele de insolvabilitate şi care au fost susţinute de părţi, fapt ce constituie o încălcare a prevederile art. 138 CPC, care indică expres că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului.

Din aceste considerente instanţa de recurs este în imposibilitate de a se pronunţa asupra autenticităţii conţinutului acestor probe şi de a verifica legalitatea soluţiei adoptate în acest sens. Or, nici din procesul-verbal al şedinţelor de judecată nu rezultă că, la caz, au fost cercetate contractele menţionate, deşi administratorul insolvabilităţii a solicitat reclamarea acestora, motivînd că contracte le se află la fostul administrator a SRL „Capriphil”, care nu au fost transmise administratorului insolvabilităţii, odată cu intentarea procesului de insolvabilitate.

În concluzie, instanţa de recurs reţine că soluţia primei instanţei nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea încheierii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele arătate mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de insolvabilitate urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. La judecarea pricinii prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 427 lit. b), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Floarea Soarelui” și Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chișinău din 19 august 2014, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății Comerciale „Capriphil” Societății cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, cu restituirea pricinii spre judecarea la Curtea de Apel Chișinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas