2ra-2905/14 — Repararea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria sec. Râșcani Dosarul nr. 2ra-2905/14 Judecător: A. Miron Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecător: A. Minciuna, V. Pruteanu, A. Nogai ÎNCHEIERE 09 octombrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ţurcan Vsevolod, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţurcan Vsevolod către Ministerul Finanţelor RM, Ministerul Justiţiei RM, Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la repararea prejudiciului moral şi material cauzat în rezultatul aplicării amenzii ilegale, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2012, prin care a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Râșcani mun.

Chişinău din 02 noiembrie 2011, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 25 martie 2011, Ţurcan Vsevolod s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat în rezultatul aplicării amenzii ilegale. În susţinerea cerinţelor sale a indicat că, IMGFL-1 mun. Chişinău s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ţurcan Vsevolod privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale în sumă de 2 729,84 lei. La 08.07.2008 reclamantul a înaintat cerere de recuzare judecătorului care examina cauza, care prin încheierea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 08.07.2008 a fost respinsă şi i-a fost aplicată amendă în mărime de 25 unităţi convenţionale pentru formularea cu rea-credinţă a cererii de recuzare. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15.09.2008 a fost admisă cererea de chemare depusă de IMGFL-1 mun. Chişinău (dosarul nr.2-2408/08). Mai indică reclamantul că la 08.10.2008 a contestat cu apel hotărîrea Judecătoriei Botanica din 15.09.2008 şi încheierea Judecătoriei Botanica din 08.07.2008. La 13.11.2008 Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a fost admis apelul, casate hotărîrea Judecătoriei Botanica din 15.09.2008 şi încheierea Judecătoriei Botanica din 08.07.2008, cu remiterea cauzei spre rejudecare. La data de 21.04.2010, prin încheierea executorului judecătoresc al Oficiului de Executare Botanica, reclamantul a aflat că i-a fost aplicat sechestru asupra tuturor bunurilor în baza încheierii Judecătoriei Botanica din 08.07.2008.

Reclamantul indică că, s-a adresat cu cerere la arhiva Judecătoriei Botanica mun. Chişinău pentru a primi decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2008. Cu decizia menţionată a făcut cunoştinţa la data de 23.04.2010. Indică reclamantul că, cît dispozitivul deciziei pronunţate de Curtea de Apel Chişinău din data de 13.11.2008, atît şi decizia, nu corespunde cu cel pronunţat, şi anume, este mentionat că încheierea Judecătoriei Botanica din 08.07.2008 se menţine integral. La 03.05.2010 a depus la Curtea de Apel Chişinău cerere de revizuire a deciziei Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2008, care a fost respinsă prin încheierea din 14.07.2010. La 13.08.2010 a depus recurs împotriva încheierii menţionate, care prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 ianuarie 2011 a fost respins.

Menţionează reclamantul că în motivarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie este indicat că într-adevăr, dispoziţiile art. 50 alin. (3) CPC au fost aplicate eronat şi neîntemeiat în privinţa lui Vsevolod Ţurcan, iar instanţa de apel nu a dat apreciere corespunzătoare acestui fapt. Astfel, reclamantul consideră că, prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 08 iulie 2008 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2008 în partea ce ţine de menţinerea încheierii din 08.07.2008, sunt neligitime şi neîntemeiate. Indică reclamantul că, Judecătorul Balan Gheorghe nu s-a expus asupra tuturor circumstanţelor indicate în cererea de recuzare, mai mult ca atît a aplicat prevederile art. 50 alin. 3 CPC RM, norma exclusă din legislaţia în vigoare, urmărind intimidarea acestuia.

A mai indicat reclamantul că, argumentul invocat de instanţa de apel pentru menţinerea încheierii Judecătoriei Botanica din 08.07.2008 este lipsit de suport legal, nu este bazat pe motive suficiente şi relevante, deoarece Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău la data emiterii deciziei din 13.11.2008 ar fi cunoscut despre existenţa probelor respective şi urma să caseze încheierea Judecătoriei Botanica din 08.07.2008 ca ilegală, deoarece este bazată pe o normă exclusă din Lege. Reclamantul invocă că, prin amendarea ilegală, a fost prejudiciat, fiind avocat în faţa la mulţi colegi a fost impus să-şi demonstreze nevinovăţia şi ilegalitatea amendării, fiindu-i ştirbită şi imaginea de avocat, i-au fost cauzate suferinţe psihice care au dus la o stare de stres şi tensiune neuropsihică.

Solicită reclamantul încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său: -prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei; -a sumei care va fi stabilită de executorul judecătoresc pentru încetarea procedurii de executare pornite în baza încheierii Judecătoriei Botanica din 08.07.2008, care va fi prezentată; -prejudiciul material, care va fi prezentat la şedinţele de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 noiembrie 2011 a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Ţurcan Vsevolod către Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la repararea prejudiciului moral şi material cauzat în rezultatul aplicării amenzii ilegale, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Ţurcan Vsevolod, a fost menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 noiembrie 2011. La 30 iulie 2014, Ţurcan Vsevolod a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, completându-l la 02 septembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 pronunţînd o nouă hotărîre privind admiterea integrală a acţiunii sau restituirea pricinii spre rejudecare. Solicită recurentul repunerea cererii în termen de recurs. În motivarea recursului, reiterând temeiurile de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare, recurentul a invocat că instanţele superficial au examinat cauza civilă respectivă, fără a intra în esenţa pricinii, nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, au aplicat greşit prevederile dreptului material şi procedural.

Mai indică recurentul că, instanţele inferioare urmau să aplice analogia legii şi analogia dreptului, or, legislaţia civilă în vigoare nu reglementează raporturile apărute în astfel de circumstanţe. Menţionează recurentul că cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 28.11.2012 a făcut cunoştinţă la 01.08.2014. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar confirma momentul comunicării recurentului a deciziei integrale decît invocarea acestuia că a făcut cunoştinţă cu deciziei instanţei de apel din 28.11.2012 la 01.08.2014 (din cererea de recurs), recursul se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ţurcan Vsevolod nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificând-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţurcan Vsevolod ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Ţurcan Vsevolod se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii: Maria Ghervas Ion Druţă