2ra-2302/14 — Repararea prejudiciului prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

dosarul nr. 2ra-2302/14 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: M. Anton, T. Pelin, A. Panov ÎNCHEIERE 09 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Ministerului Justiţiei, Natalia Mocan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Osadciuc Grigore împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcări dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014, c o n s t a t ă La 30.07.2013 Osadciuc Grigore a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, încasarea sumei de 100000 lei cu titlul de reparare a prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Osadciuc Grigore a menţionat că, la 23.01.2003 a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Eugeniei Osadciuc cu privire la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie. În motivarea cererii Osadciuc Grigore a menţionat că, s-a aflat în relaţie de căsătorie cu Osadciuc Eugenia. În perioada căsătoriei au dobândit în proprietate apartamentul nr. 18 situat în or. Floreşti str. M. Viteazul 21. De asemenea, au participat la privatizarea apartamentului nr. 27 situat în or. Floreşti str. M. Viteazul 70. Osadciuc Grigore a solicitat partajul averii comune prin atribuirea în proprietate apartamentul nr.18 situat în or. Floreşti str. M. Viteazul 21 şi atribuirea în proprietatea Eugeniei Osadciuc apartamentul nr.27 situat în or.

Floreşti str. M. Viteazul 70. La 06.05.2003 Osadciuc Eugenia a înaintat acţiune reconvenţională cu privire la partajul bunurilor şi mijloacelor băneşti proprietate comună în devălmăşie. De asemenea, la 02.12.2005 Osadciuc Roman a depus cererea de chemare în judecată împotriva Eugeniei şi Grigore Osadciuc cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/6 cotă-parte din apartamentul nr.18 situat în or. Floreşti, str. Mihai Viteazul 21. Face referire că, din momentul intentării cauzei - 23.01.2003 şi pînă la pronunţarea deciziei irevocabile a Curţii Supreme de Justiţie din 13.02.2013 prin care litigiul a fost soluţionat, termenul de examinare constituie 10 ani şi 20 de zile. Solicită Grigore Osadciuc constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, încasarea sumei de 100000 lei cu titlul de reparare a prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29.10.2013 acţiunea înaintată de Osadciuc Grigore împotriva Ministerului Justiţiei s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 s-a admis cererea de apel declarată de Osadciuc Grigore, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29.10.2013, s-a adoptat o nouă hotărâre, prin care acţiunea înaintată de Osadciuc Grigore s-a admis parţial, s-a constatat faptul încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile intentată la cererea de chemare în judecată declarată de Osadciuc Grigore împotriva Eugeniei Osadciuc cu privire la partajul averii proprietate comună în devălmăşie, s-a încasat din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin intermediului Ministerului Finanţelor în folosul lui Osadciuc Grigore suma de 20000 lei cu titlul de reparare a prejudiciului moral, în rest pretenţiile lui Osadciuc Grigore s-au respins.

La 28 mai 2014 reprezentantul Ministerului Justiţiei, Natalia Mocan a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului reprezentantul Ministerului Justiţiei, Natalia Mocan a invocat că, instanţa de apel a aplicat eronat Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că responsabilitatea pentru tergiversarea examinării cauzei urmează a fi pusă pe seama intimatului, pe motiv că amânarea de nenumărate ori a examinării cauzei a fost dispusă la solicitările acestuia, precum şi expertizele judiciare în temeiul cărora cauza a fost suspendată de asemenea a fost dispusă la solicitarea acestuia.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. în conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a aplicat eronat Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că responsabilitatea pentru tergiversarea examinării cauzei urmează a fi pusă pe 3 seama intimatului, nu pot fi reţinute pe motiv că circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că reprezentantul Ministerului Justiţiei, Natalia Mocan nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiţiei, Natalia Mocan ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Ministerului Justiţiei, Natalia Mocan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4