2ra-2701/15 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: D. Dulghieru nr. 2ra-2701/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Nogai ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ilie Antonciuc împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi repararea prejudiciului cauzat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 mai 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 08 mai 2013, Ilie Antonciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi repararea prejudiciului cauzat. În motivarea acţiunii a invocat că la o dată nespecificată, prin intermediul ziarului Makler, dânsul a găsit oferta de vânzare a unui apartament cu trei odăi. Susţine că a telefonat la numărul de telefon indicat şi a solicitat o întâlnire pentru a vedea starea apartamentului, în aşa mod, a făcut cunoştinţă cu o doamnă care s-a prezentat a fi Larisa Solomenco. Relatează că la 27 mai 2004, dânsul a achitat suma de 24000 euro proprietarilor apartamentului şi au încheiat tranzacţia de vânzare – cumpărare la biroul notarului Olga Buşuleac.

Menţionează că la 06 septembrie 2004, Larisa Solomenco, fosta proprietară a apartamentului cumpărat, s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la anularea contractului de vânzare - cumpărare a apartamentului nr. 59 din str. M. Spătaru, 25/2. 1 Ulterior, la 18 decembrie 2004, el a depus o acţiune reconvenţională prin care a solicitat recunoaşterea încălcării obligaţiunilor profesionale ale notarului şi repararea prejudiciilor morale de către Larisa Solomenco. Afirmă că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 03 aprilie 2006 a fost admisă acţiunea Larisei Solomenco, anulat contractul de vânzare - cumpărare a apartamentului nr. 59 din str. M. Spătaru, 25/2, aducând părţile la poziţia iniţială, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 octombrie 2006, a fost respinsă cererea lui de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2007 a fost admisă cererea de recurs depusă de el, anulată decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 octombrie 2006 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 03 aprilie 2006, cu remiterea cauzei la rejudecare în Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 mai 2008 a fost anulat contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Larisa Solomenco şi Victor Cobasiuc, încasată suma de 30000 dolari SUA din contul lui Andrei Efremenco, în mod solidar cu OCT Chişinău, Ministerul Dezvoltării Informaţionale, în rest, a fost respinsă acţiunea, iar prin decizia Curtea de Apel Chişinău din 10 februarie 2010 a fost admisă cererea de apel, casată hotărârea primei instanţe, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanţa de fond.

Indică că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 18 ianuarie 2011 a fost anulat contractul de vânzare – cumpărare, încasată suma de 24000 euro - costul apartamentului, suma de 300000 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 862,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest, acţiunea reclamantului a fost respinsă, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2011 a fost admisă cererea de apel a lui Andrei Efremenco şi respinsă cererea de apel a lui Ilie Antonciuc. Relatează reclamantul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 noiembrie 2012, recursul declarat de el a fost respins cu menţinerea actelor contestate. Remarcă că durata excesivă a procesului a determinat o stare de incertitudine care a durat mai bine de 8 ani, timp în care nici nu avea bani să cumpere un alt apartament şi nici nu avea certitudinea unei soluţii pe marginea cauzei.

Menţionează că luând în consideraţie vârsta sa, fiind nevoit să suporte deplasarea din r-nul. Făleşti spre mun. Chişinău, stresul retrăit în decursul acestei perioade mari de timp, consideră că acordarea unei despăgubiri în valoare de 80000 lei ar fi una proporţională şi echitabilă. Îşi întemeiază acţiunile în baza dispoziţiilor Legii nr. 87 din 01 iulie 2011, art. 4 alin. (1), (2), art. 33, 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, constatarea violării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil prevăzut de art. 6 al CEDO, repararea prejudiciului moral în mărime de 80000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 mai 2014 a fost admisă parţial acţiunea, constatată violarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, stabilit de art. 6 CEDO, încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Ilie Antonciuc echivalentul bănesc pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei, în rest, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea ca depusă peste termenul stabilit. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2015 a fost admis recursul declarat de avocatul Valerian Bordeianu în interesele lui Ilie Antonciuc, casată decizia instanţei de apel, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 mai 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial. La 12 august 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acţiunii sau modificarea deciziei recurate în sensul diminuării sumelor acordate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Consideră că instanţa de apel a interpretat eronat poziţia Ministerului Justiţiei al RM, deoarece reprezentantul acestuia, pe parcursul examinării cauzei, a elucidat în mod expres şi clar că potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87 repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Menţionează că rezonabilitatea duratei procedurilor în privinţa unei cauze, urmează a fi evaluată conform criteriilor stabilite în jurisprudenţa CEDO, precum ar fi complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor, şi miza (interesul) pentru reclamant. Făcând o apreciere, prin cumul a criteriilor în dependenţă de care se apreciază rezonabilitatea termenului de examinare a cauzei, conchide recurentul că perioada de referinţă în speţa principală nu depăşeşte limita rezonabilităţii. Mai mult ca atât, instanţele judecătoreşti au acţionat cu bună-credinţă cu o suficientă diligentă, au întreprins toate măsurile necesare în vederea examinării şi soluţionării rapide, obiective şi sub toate aspectele a cauzei.

3 Afirmă că pretenţiile intimatului au fost injust admise parţial, deoarece părţile în proces au uzat de toate drepturile lor procedurale. Or, o atare atitudine în exercitarea drepturilor de către părţi nu duce decât la tergiversarea procesului. Remarcă că drept confirmare a faptului că intimatului Ilie Antonciuc îi poate fi imputată tergiversarea examinării cauzei servesc şi numeroasele cazuri de neprezentare în şedinţa de judecată ori depunerea unor cereri de amânare. Consideră că instanţa de apel eronat a apreciat cuantumul prejudiciului moral la 15000 lei. Afirmă că în speţă nu există careva circumstanțe ce ar dovedi tergiversarea examinării cauzei de către instanţa de judecată.

La 03 noiembrie 2015, Ilie Antonciuc, reprezentat de avocatul Valerian Bordeianu a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 25 iunie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 230, Vol. I), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat 5