Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2620/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
9 octombrie 2014
Părțile
Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai, Cucu Nicolae vs Ministerul Finanţelor, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2620/14 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: Iurie Ţurcan dosarul nr.2ra-2620/14 instanţa de apel: Svetlana Caitaz A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 09 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Afacerilor Interne, Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai, Cucu Nicolae şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 c o n s t a t ă La data de 15 februarie 2012 Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

In motivarea acţiunii reclamanţii au menţionat, că la data de 13 noiembrie 2008 Comisariatul poliţiei de transport Ocniţa a pornit o cauză penală în privinţa lor conform indicilor infracţiunii prevăzute de art. 191, 327 şi 332 Cod penal. Menţionează, că ulterior, prin senţinţa Judecătoriei Ocniţa din 26 ianuarie 2010, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 iunie 2010, au fost achitaţi pe motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii. Reclamanţii consideră acţiunile organului de urmărire penală ilicite, deoarece învinuirea a fost bazată pe presupuneri, dar nu pe probe. Reclamanţii solicită încasarea de la pîrît în beneficiul fiecăruia a sumei de 2550 lei, cu titlu de prejudiciu material şi 100000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

1 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun Chişinău din 05 noiembrie 2013 acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 s-a admis apelul declarat de Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care acţiunea s-a admis parţial. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul fiecărui reclamant- Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae suma prejudiciului moral în mărime de 1000 de lei şi suma prejudiciului material în mărime de 2550 lei. În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. La data de 19 iunie 2014 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel neîntemeiat a încasat în beneficiul lui Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae suma prejudiciului material în mărime de 2550 lei şi prejudiciului moral în mărime de 1000 de lei pentru fiecare. La data de 20 iunie 2014 Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri privind majorarea cuantumului prejudiciului moral. În motivarea recursului au invocat, că instanţa de apel nu a luat în considerare suferinţele morale pe care le-au suportat în perioada aflării sub urmărire penală şi judecată.

La data de 24 iulie 2014 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel eronat a interpretat dispoziţiile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursurile declarate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Nu pot fi reţinute argumentele invocate de Ministerul Afacerilor Interne, precum că instanţa de apel neîntemeiat a încasat în beneficiul lui Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae suma prejudiciului material în mărime de 2550 lei şi prejudiciului moral în mărime de 1000 de lei pentru fiecare, deoarece conform art.3 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.

Articolul 6 lit.a) aceiaşi Lege prevede, că dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. La caz, prin senţinţa Judecătoriei Ocniţa din 26 ianuarie 2010, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 iunie 2010, Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae au fost achitaţi pe motiv, că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii (f.d.3-8). 3 Conform certificatului eliberat de Judecătoria Ocniţa din 10 iunie 2011 (f.d.9), pe marginea cauzei penale în privinţa recurenţilor Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae au avut loc 15 şedinţe de judecată cu participarea acestora.

Mai mult decît atît, cauza penală s-a examinat la Judecătoria Ocniţa şi recurenţii Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae se deplasau în şedinţele de judecată din mun.Chişinău în or. Ocniţa, iar potrivit informaţiei afişate pe pagina web ÎS „Gările şi Staţiile Auto” costul unui bilet de călătorie cu autocarul tur-retur pe ruta Chişinău-Ocniţa constituie 170 de lei. Astfel, recurenţii Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae au suportat cheltuieli pentru deplasările în şedinţele de judecată în mărime de 2550 de lei.

Colegiul consideră neîntemeiate şi argumentele invocate de Ministerul Afacerilor Interne precum că, instanţa de apel neîntemeiat a încasat în beneficiul lui Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae suma prejudiciului moral în mărime de 1000 de lei pentru fiecare, deoarece conform art. 1422 alin.(1) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Articolul 1423 alin.(1) din Codul civil prevede, că mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Colegiul consideră, că pentru suferinţele morale cauzate recurenţilor Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae suma de 1000 de lei este una rezonabilă.

Cu referire la argumentele recurenţilor Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai şi Cucu Nicolae precum, că instanţa de apel nu a luat în considerare suferinţele morale pe care le-au suportat în perioada aflării sub urmărire penală şi judecată, acestea nu pot fi reţinute, deoarece instanţa de apel la aprecierea cuantumului prejudiciului moral a luat în considerare aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferinţelor psihice şi fizice, dar şi datele obiective care certifică acest fapt. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului Ministerului Finanţelor precum, că instanţa de apel eronat a interpretat dispoziţiile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Astfel, instanţa de recurs notează, că recurenţii nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, 4 respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne, Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai, Cucu Nicolae şi Ministerul Finanţelor ca inadmisibile. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne, Simion Gheorghe, Gobja Ion, Trifan Nicolai, Cucu Nicolae şi Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.