2ra-3871/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V.Micu dosar nr.2ra-3871/13 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă DECIZIE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Ghenadie Nicolaev, Iurie Bejenaru, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către Starîş Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de Starîş Anatolie împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 05 martie 2013, c o n s t a t ă: La 24.09.2012, Starîş Anatolie a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, , în conformitate cu ordonanţa privind pornirea urmăririi penale nr. 2010481415 din 01.10.2010, Procuratura s.Ciocana mun. Chişinău, în baza unui denunţ a pornit un dosar penal în privinţa sa, precum că există o bănuială rezonabilă că a săvîrşit infracţiunea prevăzută de art. 187 al. 2 lit. b), e),f) CP. În conformitate cu ordonanţa privind pornirea urmăririi penale nr. 2010481414 din 01.10.2010, Procuratura s.Ciocana mun. Chişinău, a mai pornit în privinţa sa un dosar penal, precum că există o bănuială rezonabilă că a săvîrşit infracţiunea prevăzută de art.193 CP, la 26.08.2010.

Prin ordonanţa din 29.10.2010 a Prim-adjunctului Procurorului General, Pîntea Andrei, examinînd materialele cauzei penale nr. 2010481415, s-a dispus retragerea cauzei penale nr. 2010481415 din gestiunea secţiei de urmărire penală a 1 CPS Ciocana şi transmiterea ei Departamentului Urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne, pentru continuarea urmăririi penale. La 19.11.2010, prin ordonanţe, a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracţiunilor prevăzute de art.187 al. 2 lit. b), e), f) CP pe faptul sustragerii deschise a bunurilor şi art.193 CP pe faptul ocupării bunurilor imobile străine. La 20.10.2010, prin ordonanţa de percheziţie, ofiţerul SUP CPS Ciocana, mun.Chişinău, examinînd materialele cauzei penale nr.2010481415, a dispus efectuarea percheziţiei la domiciliu său provizoriu din mun.Chişinău bd.Mircea cel Bătrîn 5/3 ap.48.

În baza demersului cu privire la autorizarea efectuării percheziţiei la domiciliu din 20.10.2010 a procurorului în Procuratura s.Ciocana, pe cauza penală nr. 2010481415, judecătorul de instrucţie a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău, prin încheierea din 20.10.2010, a dispus autorizarea efectuării percheziţiei la domiciliul său provizoriu. Prin ordonanţa cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice din 30.11.2010, procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI, examinînd materialele cauzei penale nr. 2010481415, a dispus, interceptarea convorbirilor telefonice prin intermediul cartelei SIM cu nr. 079352916, pe un termen de 30 zile.

La 01.12.2010, prin ordonanţa de ridicare a informaţiei privind convorbirile telefonice, ofiţerul superior de urmărire penală a dispus ridicarea de la Compania „Moldcell" a informaţiei privind convorbirile telefonice de intrare-ieşire duse la numărul 079352916, pe perioada de timp 24 august 2010 - pînă la executarea încheierii. În baza demersului înaintat judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01.12.2010, de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV, prin încheierea din 01.12.2010, s-a dispus admiterea demersului procurorului şi autorizarea ridicării de la Compania "Moldcell" a informaţiei privind convorbirile telefonice de intrare-ieşire duse la numărul de telefon 079352916, pe perioada de timp 24 august 2010 - pînă executarea încheierii.

La 28.04.2011, de către ofiţerul superior de urmărire penală, s-a întocmit proces verbal de examinare a suportului şi ascultare a imprimării sonore. La 29.04.2011 de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV, s-a întocmit proces verbal privind aprecierea probelor acumulate prin interceptarea convorbirilor telefonice. La 15.11.2010, s-a întocmit proces verbal de percheziţie la domiciliul său provizoriu, din mun. Chişinău, bd. Mircea cel Bâtrîn 5/3, ap. 48. La 17.02.2011, prin ordonanţă privind prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit, s-a dispus prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit în cauza penală nr. 2010481415, pînă la 17.04.2011.

La 13.04.2011 prin ordonanţă privind prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit, s-a dispus prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănui în cauza penală nr. 2010481415, pînă la 19.05.2011. 2 Prin ordonanţa din 18.05.2011 a procurorului secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, în baza probelor acumulate, s-a dispus, încetarea urmăririi penale nr. 2010481415, din motiv că nu există faptul infracţiunii. Prin ordonanţa din 19.02.2011 a Procurorului secţiei conducerea urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii generale, în baza probelor acumulate, s-a dispus, scoaterea de sub urmărirea penală a sa, pe motiv, că fapta sa nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art.193 CP.

Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 13.07.2011 a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, s-a dispus recunoaşterea legalităţii a ordonanţei din 18.05.2010 de încetare a urmăririi penale pe cauza penală nr. 2010481415. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29.02.2012, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Vlaicu-Vîlcu Maria împotriva încheierii judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13.07.2011. Reclamantul a invocat că fabricarea la comandă a acestor dosare penale menţionate, pe care mai apoi s-a dispus încetarea urmăririi penale nr. 2010481415, din motiv că nu există faptul infracţiunii şi scoaterea de sub urmărirea penală, pe motiv, că fapta sa nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art.187 CP, s-a răsfrînt negativ asupra onoarei, reputaţiei şi demnităţii profesionale, fiindu-i cauzate suferinţe fizice şi psihice enorme.

Astfel, prin acţiunile ilicite ale organelor de drept, a fost urmărit penal din 01.10.2010 pînă la data de 18.05.2011, efectuarea percheziţiei la domiciliul său provizoriu din mun.Chişinău, bd. Mircea cel Bătrîn 5/3, ap. 48, ridicarea de la Compania „Moldcell" a informaţiei privind convorbirile telefonice de întrare-ieşire duse la numărul de telefon 079352916, pe perioada de timp 24.08.2010, cît şi interceptarea convorbirilor telefonice prin intermediul cartelei SIM cu nr. 079352916, de care se folosea el, pe un termen de 30 zile. Solicită reclamantul încasarea din bugetul statului, prin intermediul Ministerului Finanţelor, suma de 1 000 000 (un milion) lei, cu titlu de prejudiciul moral şi 50 000 (cincizeci mii) lei, cu titlu de prejudiciul material, precum şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 05 martie 2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea înaintată de Starîş Anatolie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013, a fost respins apelul declarat de Starîş Anatolie, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 05.03.2013. La 01.07.2013, Starîş Anatolie a declarat recurs, în termen legal, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. 3 În motivarea recursului recurenta a indicat că, instanţele de judecată au încălcat esenţial şi au aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Consideră că prin intentarea dosarelor penale la comandă politică în privinţa sa, recunoaşterea sa în calitate de bănuit pe mai multe dosare penale, pe parcursul urmăririi penale i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice.

Prin tragerea ilegală la răspundere penală, emiterea ordonanţei privind efectuarea percheziţiei la domiciliu, i s-au adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar suferinţele psihice provocate trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri. Consideră că motivele invocate în acţiune sunt temeinice şi îi acordă posibilitatea de aşi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545 din 25.02.1998 şi art.1405,1422,1423 CC. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti atacate, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului s-a constatat că Starîş Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa făcînd referire la prevederile art.2 alin.(1) din Legea nr.1545 din 20.02.1998, a indicat că motivele invocate de reclamant, precum că ar fi fost atras la răspundere penală în mod ilegal, urmează a fi respinse.

Atsfel, persoana se consideră atrasă la răspundere penală din momentul emiterii unei ordonanţe de punere sub învinuire, urmată de aducerea la cunoştinţă învinuitului a ordonanţei date, precum şi de explicarea dată învinuitului privind drepturile şi obligaţiile sale, prevăzute de art. 66 CPP, însă după cum s-a constatat în cadrul şedinţei de judecată, reclamantul a avut doar statut de bănuit în cadrul cauzei penale, ceea ce nu-i conferă posibilitatea de a solicita aplicabilitatea legii cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, obiectul investigaţiilor în cauza penală, în care reclamantul figura în calitate de bănuit, a fost de a verifica bănuiala rezonabilă că ultimul, a comis infracţiuniea de jaf, bănuială care nu şi-a găsit confirmarea, motive din care a fost dispusă încetarea urmării penale.

Cu atît mai mult că se repară de către stat, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea 4 ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, acţiuni pe care instanţa nu le-a constatat ca fiind aplicate faţă de reclamantul Starîş Anatolie. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Starîş Anatolie, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat, menţinînd hotărîrea primei instanţe. În acest context, instanţa de apel a concluzionat că argumentele invocate în apel au fost obiect de cercetare în şedinţa primei instanţe, or careva circumstanţe sau probe noi, de către apelant nu au fost prezentate.

Astfel, a indicat că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar motivele invocate de către apelant sunt neîntemeiate. Verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrilor judecătoreşti, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Starîş Anatolie neîntemeiat, iar hotărîrile judecătoreşti contestate urmează a fi menţinute, din următoarele considerente. Astfel, din materialele cauzei se atestă că, la 01.10.2010, de către ofiţerul de urmărire penală al SUP a CP s.Ciocana, mun.Chişinău, Condrea Igor, s-a dispus începerea urmăririi penale conform bănuielii rezonabile că a fost săvîrşită infracţiunea prevăzută de art.187 al.2 lit.b),e),f) CP, ceea ce se confirmă prin ordonanţa privind pornirea urmăririi penale nr.2010481415, confirmată de procurorul Procuraturii s.Ciocana, Homiţchi Gh.(f.d.

12). Prin încheierea din 20.10.2010 a judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău, s-a autorizat efectuarea percheziţiei în ap.48 din bd.Mircea cel Bătrîn 5/3, mun.Chişinău (f.d.36). La 15.11.2010 a fost efectuată percheziţia pe adresa mun.Chişinău, bd.Mircea cel Bătrîn 5/3 ap.48, ceea ce se confirmă prin procesul-verbal de percheziţie (f.d.32). Prin ordonanţa din 19.11.2010 a ofiţerului de urmărire penală, Patranac L., s-a dispus recunoaşterea cet.Starîş Anatolie în calitate de bănuit în cauza penală nr.2010481415 (f.d.45-46). Prin ordonanţa din 01.12.2010 a ofiţerului superior de urmărire penală al DUP MAI, Patranac Leonid, s-a dispus ridicarea de la compania „Moldcell” a informaţiei privind convorbirile telefonice de intrare-ieşire duse la nr.de telefon 079352916 pe perioada de timp 24.08.2010 – pînă la executarea încheierii (f.d.22).

Prin încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 01.12.2010, s-a dispus autorizarea ridicării de la compania „Moldcell” a informaţiei privind convorbirile telefonice de intrare-ieşire duse la nr.de telefon 079352916 pe perioada de timp 24.08.2010 – pînă la executarea încheierii (f.d.25). Prin ordonanţa din 17.02.2011 a procurorului al secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Bordos Eugen, s-a dispus prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit în cauza penală nr.2010481415 a cet.Starîş Anatolie pînă la 17.04.2011 (f.d.42-43). 5 Prin ordonanţa din 13.04.2011 a procurorului al secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Zaharia Lucreţia, s-a dispus prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit în cauza penală nr.2010481415 a cet.Starîş Anatolie pînă la 19.05.2011 (f.d.38-39).

Prin ordonanţa din 18.05.2011 a procurorului al secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Zaharia Lucreţia, s-a dispus încetarea urmării penale pe cauza nr.2010481415, din motiv că nu există faptul infracţiunii (f.d.13-17).

Prin încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 13.07.2011, s-a dispus recunoaşterea legalităţii ordonanţei din 18.05.2011 de încetare a urmăririi penale pe cauza penală nr. 2010481415 (f.d.18- 19). Conform dispoziţiilor art. 2 al Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, prin acţiuni ilicite, în sensul prezentei legi, se defineşte acţiunile sau inacţiunile organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Prevederile art.3 al legii nominalizate, stipulează că este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Conform prevederilor art.6 al aceleiaşi legi, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de 6 procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei. Instanţa de recurs remarcă că prevederile art.6 al legii nominalizate urmează a fi aplicate în interacţiune cu prevederile art.3 din aceeaşi lege.

Prin urmare, deşi reclamantul a fost scos de sub urmărirea penală, nu au fost constatate careva încălcări din partea organului de urmărire penală, iar acţiunile de urmărire penală efectuate nu pot fi considerate ca ilegale numai datorită faptului că a fost încetată urmărirea penală. Conform prevederilor art.28 şi 252 CPP, procurorul, organul de urmărire penală au obligaţia, în limitele competenţei lor de a porni urmărirea penală în cazul în care există o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune sau în cazul în care au fost sesizaţi despre săvîrşirea unei infracţiuni, de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate, iar urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, identificarea făptuitorului.

Aceste acte procedurale sunt nişte procedee legate de desfăşurarea normală a urmăririi penale, măsuri procesuale prevăzute de lege. În sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare condiţii speciale şi anume: fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale. Aici prezintă relevanţă şi prevederile art. 313 CPP, care reglementează expres dreptul bănuitului, învinuitului, apărătorului, părţii vătămate, altor participanţi la proces sau altor persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de organul de urmărire penală, sau alte organe care exercită activitate specială de investigaţii, de a contesta acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii.

Se constată că, Starîş Anatolie nu a contestat acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală în ordinea stabilită, or în acest sens instanţei nu au fost prezentate probe concludente şi pertinente. Prin urmare, reieşind din constatările relatate, instanţa de recurs reţine drept legală soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la netemeinicia acţiunii, deoarece în speţă nu au fost constatate temeiurile prevăzute la art.6 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care ar acorda dreptul lui Starîş Anatolie la repararea prejudiciului conform prezentei legi.

Raportînd situaţia reţinută la prevederile legale indicate, instanţa de recurs notează că recurentului Starîş Nicolae nu i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, cum a indicat recurentul în recurs, prin urmare nu a avut loc violarea art.6 şi 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. 7 Luînd în consideraţie normele expuse, precum şi circumstanţele de fapt constatate, instanţa de recurs notează că soluţia instanţelor de judecată privind respingerea acţiunii declarate de Starîş Anatolie, precum şi soluţia instanţei de apel privind respingerea apelului declarat de ultimul şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, sunt juste.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră legale şi întemeiate soluţiile instanţelor de judecată, rezultată din justa interpretare şi aplicare a normelor de drept material. Prin urmare, luînd în consideraţie că hotărîrile judecătoreşti sînt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrile judecătoreşti atacate. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Starîş Anatolie.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 05 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Starîş Anatolie împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Ghenadie Nicolaev Iurie Bejenaru Svetlana Novac 8