2ra-2602/14 — Restituirea împrumutului

prima instanţă: G. Lungu dosarul nr.2ra-2602/14 instanţa de apel: E.Clim A.Pahopol, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 09 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marin Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marin Nicolae împotriva lui Bejenaru Alexei cu privire la repunerea în termen, restituirea împrumutului şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 c o n s t a t ă La data de 28 decembrie 2012 Marin Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bejenaru Alexei cu privire la repunerea în termen, restituirea împrumutului şi încasarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că în aprilie 2003 i-a acordat cu împrumut lui Alexei Bejenaru 5000 kg de porumb şi 5000 kg de floarea soarelui, în total în sumă de 10000 lei pe un termen de un an de zile, adică pînă la 02 aprilie 2004. Invocă, că această convenţie a fost întocmită cu respectarea cerinţelor art. 195, 199, 867 din Codul civil în formă de recipisă. Termenul restituirii împrumutului a fost stipulat pînă la 02 aprilie 2004. După expirarea termenului de achitare a împrumutului, adică la 02 aprilie 2004 a solicitat pârâtului să-i restituie datoria, însă ultimul nu şi-a executat obligaţiunile contractuale. 1 Mai menţionează, că în anul 2005 şi în anul 2012 s-a adresat la Comisariatul de poliţie raional Cimişlia, însă nu s-au aplicat sancţiuni pe motiv, că pîrîtul nu se afla în ţară.

Reclamantul menţionează, că ulterior şi dînsul a plecat peste hotarele Republicii Moldova şi deaceea nu a avut posibilitate să se adreseze în instanţa de judecată cu acţiune de restituire a împrumutului. Marin Nicolae solicită repunerea în termen, încasarea de la Bejenaru Alexei în beneficiul său a împrumutului conform contractului încheiat şi anume 5000 kg de porumb şi 5000 kg de floarea soarelui în sumă de 50000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 317 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 29 aprilie 2013 acţiunea s-a admis şi s-a încasat de la Bejenaru Alexei în beneficiul lui Marin Nicolae echivalentul costului bunurilor transmise cu împrumut în sumă de 50000 lei şi cheltuielile de judecată, iar în total suma de 50317 lei.

S-a încasat de la Bejenaru Alexei taxa de stat neachitată în sumă de 1200 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 s-a admis apelul declarat de Bejenaru Alexei, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea privind repunerea în termen şi acţiunea s-a respins ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă. La data de 19 iunie 2014 Marin Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, nejustificat a aplicat prescripţia la depunerea cererii de chemare în judecată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Nu pot fi reţinute argumentele, că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, deoarece circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Nu poate fi reţinut nici argumentul precum, că instanţa de apel nejustificat a aplicat prescripţia la depunerea cererii de chemare în judecată, deoarece conform art. 271 din Codul civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Articolul 272 alin.(1) din Codul civil prevede, că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

3 Conform art. 267 alin.(1) din Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. La caz, împrumutul a fost acordat pe un termen de pînă la data de 02 aprilie 2004, recurentul însă, s-a adresat cu acţiune în judecată la data de 28 decembrie 2012, cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă şi nu a prezentat probe care confirmă omiterea termenului din motive întemeiate. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Marin Nicolae ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Marin Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4