2ra-2033/14 — Restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

prima instanţă: S. Popovici dosar nr.2ra-2033/14 instanţa de apel: A. Parpalac, S. Vrabii, S. Leu DECIZIE 09 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi, Iurie Bejenaru examinînd în şedinţă publică recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zlatovcen Ivan împotriva Comitetului Executiv al Găgăuziei cu privire la restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 25 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 23 mai 2011 Ivan Zlatovcen a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comitetului Executiv al Găgăuziei cu privire la restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamantul Ivan Zlatovcen a indicat că, la 06 iulie 1949 în urma represiunilor politice, de la tatăl său Gheorghe Zlatovcen, decedat la 04 martie 1975, au fost confiscate bunurile aflate în proprietatea familiei şi anume: casa de locuit, bucătăria de vară, două şoproane şi un hambar, amplasare în satul Chirsovo, str. Bisericească (în prezent Kotovskii), fapt confirmat prin extrasul din arhivă nr. 220 din 08 septembrie 1989. Prin hotărîrea Consiliului de miniştri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989, întreaga familie a fost reabilitată, nefiind însă menţionat în ea despre reabilitarea tatălui Gheorghe Zlatovcen. Tatăl său a fost reabilitat în baza certificatului de reabilitare nr. 8/4-C-119 din 19 noiembrie 2008, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne.

Reclamantul a mai invocat că, bunurile confiscate în anul 1949 nu au fost 1 restituite pînă în prezent şi nici compensaţia corespunzătoare care, conform raportului Întreprinderii de Stat „Cadastru” nr. 167/10 din 19 mai 2010, constituie 463.500 lei. La 15 iulie 2010 reclamantul s-a adresat cu cerere pîrîtului privind restituirea valorii averii confiscate de la tatăl său, deoarece moştenitor legal acestuia. Prin răspunsul di 29 octombrie 2010 cererea sa a fost respinsă. La 03 noiembrie 2010 s-a adresa Comitetului Executiv al Găgăuziei cu cerere prealabilă. Prin răspunsul din 15 noiembrie 2010 cererea prealabilă a fost respinsă. Reclamantul Ivan Zlatovcen solicită recunoaşterea ilegalităţii refuzului Comitetului Executiv al Găgăuziei în examinarea cererii privind restituirea valorii averii confiscate şi încasarea de la Comitetul Executiv al Găgăuziei a valorii averii confiscate în sumă de 463 500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 03 noiembrie 2011, acţiunea a fost respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 26 martie 2012 a fost admis parţial apelul declarat de către Zlatovcen Ivan, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 03 noiembrie 2011, cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă în alt complet de judecători. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 iulie 2012 acţiunea a fost admisă. A fost recunoscută ilegală hotărîrea Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice a Comitetului Executiv a Unităţii Teritorial Administrative Găgăuzia din 22 septembrie 2008, în partea refuzului lui Zlatovcen Ivan privind acordarea compensaţiei pentru bunurile confiscate în anii represiunilor.

A fost încasat din bugetul Unităţii Teritorial Administrative Găgăuzia în beneficiul lui Zlatovcen Ivan compensaţia bănească a valorii averii confiscate în rezultatul represiunilor în mărime de 463 500 lei. S-a dispus eşalonarea sumei compensaţiei în termen de cinci ani, plătind reclamantului proporţional cîte 20 procente anual. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012, a fost admisă cererea de abţinere a judecătorilor A. Curdov, E. Lazareva şi D. Talai, cauza fiind strămutată spre examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Bender.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 26 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 iulie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013 a fost admis recursul declarat de către Zlatovcev Ivan, fiind casată integral decizia Curţii de Apel Bender din 26 martie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bender, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 25 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 iulie 2012. Invocînd netemeinicia deciziei enunţate, recurentul Comitetului Executiv al 2 Găgăuziei, la data de 24 aprilie 2014, în termen legal a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. Recurentul Comitetul Executiv al Găgăuziei, în motivarea recursului a menţionat că, la examinarea cauzei nu au fost apreciate în mod corespunzător circumstanţele expuse în cererea de apel, în consecinţă, fiind aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

În acest context, a susţinut că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au ţinut cont de faptul că intimatul Zlatovcen Ivan, contrar prevederilor pct. 5 lit. d) din Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, nu a prezentat actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate. Mai mult decît atît, prin actul nr. 6 din 14 iunie 1990, aprobat prin hotărîrea comisiei a Consiliului deputaţilor, s-a dispus restituirea succesorilor lui Zlatovcen Gheorghe pentru construcţii suma de 5500 ruble, precum şi pentru alte bunuri suma de 850 ruble din contul bugetului local.

Respectiv, intimatul Zlatovcen Ivan nu poate pretinde în mod repetat la restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice. În continuare, recurentul a menţionat că instanţele judecătoreşti contrar prevederilor art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, au dispus încasarea valorii bunurilor confiscate, fără a lua în consideraţie faptul că la momentul actual există în natură unele anexe – parte a averii, fapt confirmat prin actul Primăriei din 05 mai 2010. De asemenea, recurentul a indicat că instanţele de judecată ierarhic inferioare în mod eronat au dispus încasarea sumei cu titlu de compensaţie din contul bugetului UTA Găgăuzia.

Or, prin modificările operate prin Legea nr. 173 din 11 iulie 2012 la Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992, restituirea costului bunurilor sechestrate se face din mijloacele bugetului de stat, Ministerul Finanţelor, nefiind atras în proces. Totodată, recurentul Comitetul Executiv al Găgăuziei consideră că intimatul Zlatovcen Ivan a omis termenul de adresare cu prezenta acţiune civilă în instanţa de judecată. Or, acesta din urmă a cunoscut despre încălcarea drepturilor acestuia ca represat, în consecinţă fiind reabilitat, încă din anul 1994. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs.

Reprezentantul Comitetul Executiv al Găgăuziei, deşi a fost înştiinţat despre data, ora şi locul desfăşurării şedinţei instanţei de recurs, nu s-a prezentat în judecată, dar printr-o cerere a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa. 3 Intimatul Zlatovcen Ivan, precum şi reprezentantul acestuia – Cazmalî Vladimir, în şedinţa instanţei de recurs au solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, ca fiind legale şi întemeiate. Audiind participanţii la proces, studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Verificînd argumentele recursului, coroborat circumstanţelor de drept pe care este întemeiată decizia instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, instanţa de apel a dat apreciere corectă pretenţiilor deduse judecăţii, circumstanţelor de fapt stabilite, în rezultat, în mod legal şi întemeiat a menţinut hotărîrea primei instanţe. În şedinţa de judecată, s-a stabilit că prin acţiunea intentată, Zlatovcen Ivan a solicitat restituirea valorii averii confiscate în sumă de 463 500 lei, în urma represiunilor politice şi anume a casei de locuit, bucătăriei de vară, două şoproane şi hambarului, amplasate în satul Chirsovo, str. Bisericească (în prezent Kotovskii).

Atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au dispus încasarea de la Comitetul Executiv al Găgăuzie în beneficiul lui Ivan Zlatovcen a valorii averii confiscate în mărime de 463.500 lei reieşind din concluziile raportului de evaluare nr. 167/10 din 19 mai 2010. efectuat de Întreprinderea de Stat „Cadastru”. Tot în acest context, instanţa de fond a considerat că hotărîrea Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice a Comitetului Executiv UTA Găgăuzia nr. 28 din 22 septembrie 2008, a fost emisă în încălcarea Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, fiind pasibilă de a fi anulată.

Or, compensaţia propusă prin hotărîrea nr. 6 din 14 iunie 1990 în ordinea compensării bunului ilegal confiscat, construcţiilor şi bunului în mărime de 6350 lei din contul bugetului raional, nu a fost primită, respectiv hotărîrea Comitetului Executiv raionul Comrat nr. 6 din 14 iunie 1990 nu a fost realizată şi poate fi luată în considerare. Aceeaşi soluţie a fost reţinută şi de către instanţa de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră legală şi întemeiată soluţia instanţei de apel, rezultată din justa interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs a reţinut că intimatul Zlatovcen Ivan inclusiv şi alţi membri ai familiei, tatăl intimatului - Zlatovcen Gheorghe 4 Emanuil, prin Hotărîrea Consiliului Miniştrilor RSSM nr. 509 din 28 iunie 1949, au fost exilaţi peste hotarele Republicii Moldova, (f.d.14). În cadrul judecării pricinii, de către instanţele de judecată ierarhic inferioare s-a stabilit că din extrasul Arhivei de Stat al Comitetului Executiv al Sovetului raional Comrat şi Deputaţi ai Poporului nr. 220 din 08 septembrie 1989 rezultă că în urma represiunilor politice, de la Zlatovcen Gheorghe Emanuil, decedat la data de 04 martie 1975, au fost confiscate bunurile aflate în proprietatea familiei şi anume: casa de locuit, bucătăria de vară, două şoproane şi un hambar, amplasat satul Chirsovo.

strada Bisericească (în prezent str. Cotovschii), (f.d.6-7, 9, vol.I). Materialele dosarului atestă că succesorul legal al averii defunctului Zlatovcen Gheorghe este fiul acestuia – intimatul Zlatovcen Ivan, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor legal, eliberat la data de 11 mai 2009, (f.d.13, vol.I). Este de menţionat că potrivit certificatului nr. 8/4-C-119 din 19 noiembrie 2008, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne, rezultă că în baza Hotărîrii Consiliului Miniştrilor al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989 şi în temeiul Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, întreaga familie Zlatovcen a fost reabilitată, (f.d.15, vol.I).

Prin hotărîrea nr. 28 din 22 septembrie 2008 a Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice Comitetului Executiv UTA Găgăuzia, intimatului Zlatovcen Ivan i-a fost refuzat în recuperarea valorii bunurilor confiscate în anii represiunilor, deoarece Comitetul Executiv raionul Comrat, la data de 14 iunie 1990 a emis hotărîrea nr. 6 privind compensarea moştenitorilor lui Zlatovcen Gheorghe Emanuil costul construcţiilor şi bunului în sumă de 6350 lei din contul bugetului raional, (f.d.62, vol.I). De asemenea, din actele cauzei reiese că pînă în prezent, intimatului Zlatovcen Ivan nu i-au fost restituite bunurile confiscate în anul 1949 şi nici valoarea acestora, (f.d.16, vol.I). Potrivit raportului de evaluare nr. 167/10 din 19 mai 2010, întocmit de OCT Comrat, valoarea totală a bunurilor confiscate de la familia Zlatovcen, constituie suma de 463 500 lei, (f.d.25-34, vol.I).

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor administrative, judiciare şi extrajudiciare.

Iar dispoziţia art. 2 din aceeaşi Lege statuează precum că victime ale 5 represiunilor politice se consideră persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arătate în articolul 1; membrii familiei persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în drum spre ele, persoanele care au fost impuse sau nevoite să-şi urmeze părinţii, rudele, tutorii în exil ori la locul de deţinere specială, sau rămase fără îngrijirea acestora, precum şi copiii persoanelor executate în urma represiunilor politice. Comitetele executive şi primăriile municipale eliberează legitimaţii respective victimelor represiunilor politice în localitatea unde au domiciliu stabil.

Conform art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. Cu acordul persoanelor supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate sau al moştenitorilor acestora, restituirea în natură a caselor de locuit poate fi înlocuită prin recuperarea valorii lor, evaluate prin aplicarea preţurilor de piaţă în vigoare la data satisfacerii cererii, sau prin acordarea, în mod prioritar, a unui spaţiu locativ amenajat. Restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetului de stat, prin transferuri către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi către bugetul municipiului Bălţi.

Cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora se examinează de către comisiile special create în acest scop. Modul de recuperare a valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice se aprobă de către Guvern. În cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii. Valoarea bunurilor se determină în felul următor: bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de oficiul cadastral teritorial, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

În temeiul art. 121 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensaţii sînt examinate de comisiile speciale create de autorităţile administraţiei publice locale a raioanelor, municipiilor Chişinău şi Bălţi, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării. Cererea de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia şi se examinează în termen de pînă la 6 luni din ziua depunerii.

6 Comisia identifică bunurile ce urmează a fi restituite şi determină valoarea acestora în baza documentelor ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, documente eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate, ori în baza altor probe legale. Decizia comisiei privind restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora sau achitarea compensaţiilor poate fi contestată în instanţa judecătorească. Avînd în vedere circumstanţele esenţiale ale pricinii în raport cu normele legale sus-indicate, instanţa de recurs reţine ca fiind întemeiată concluzia instanţelor de judecată ierarhic inferioare privind ilegalitatea hotărîrii Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice a Comitetului Executiv a Unităţii Teritorial Administrative Găgăuzia din 22 septembrie 2008, în partea refuzului lui Zlatovcen Ivan privind acordarea compensaţiei pentru bunurile confiscate în anii represiunilor.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că actele anexate la materialele pricinii atestă existenţa dreptului intimatului Zlatovcen Ivan de a pretinde restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului privind neprezentarea de către intimatul Zlatovcen Ivan a actelor ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate. Astfel, după cum a fost stabilit, dat fiind faptul că membrii familiei Zlatovcen au fost deportaţi în afara hotarelor republicii în baza hotărîrii Consiliului Miniştrilor din RSSM nr. 509 din 28 iunie 1949, de către Comitetului Executiv al Sovetului raional Comrat şi Deputaţi ai Poporului a fost efectuată inventarierea bunurilor lui Zlatovcen Gheorghe, care au fost confiscate, (f.d.6-7, 14, vol.I).

Instanţa de recurs consideră neîntemeiate şi argumentele recurentului privind existenţa actului nr. 6 din 14 iunie 1990, aprobat prin hotărîrea comisiei a Consiliului deputaţilor, prin care s-a dispus restituirea succesorilor lui Zlatovcen Gheorghe pentru construcţii suma de 5500 ruble, precum şi pentru alte bunuri suma de 850 ruble din contul bugetului local. Or, la materialele dosarului nu a fost prezentat un asemenea act, la fel cum la actele cauzei lipsesc probe care ar atesta primirea de către intimatul Zlatovcen Ivan a compensaţiei pentru averea confiscată în urma represiunilor politice. Instanţa de recurs nu poate lua ca bază actul Primăriei Chirsova din 05 mai 2010, care atestă existenţa în natură la momentul actual a unor anexe – parte a averii.

Or, din conţinutul respectivului act reiese efectuarea unor măsurări ale anexelor păstrate, şoproanele şi hambarul menţionate în lista averii la momentul actual, nefiind păstrate. Însă, în acest act nu este indicat care este starea construcţiilor păstrate, nefiind prezentate alte probe în acest sens. Mai mult decît atît, din certificatul din Registrul bunurilor imobile, eliberat la data de 17 decembrie 2013, rezultă cu certitudine că în privinţa bunurilor imobile sus- 7 indicate este înregistrat dreptul de proprietate al altor persoane particulare, (f.d.244, vol.I). Respectiv, alegaţiile recurentului privind necesitatea restituirii în natură a unor bunuri intimatului Zlatovcen Ivan, sînt neînetemeiate.

De asemenea, instanţa de recurs nu reţine argumentele din cererea de recurs privind inadmisibilitatea încasării sumei cu titlu de compensaţie din contul bugetului UTA Găgăuzia, restituirea costului bunurilor sechestrate, efectuîndu-se din mijloacele bugetului de stat. Or, la momentul intentării prezentei acţiuni, precum şi la momentul pronunţării hotărîrii primei instanţe erau în vigoare prevederile art. 12 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, care indicau că restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, bugetului municipiului Bălţi, precum şi din contul bugetului unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.

Iar, modificările la art. 12 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în sensul recuperării valorii bunurilor ce nu pot fi restituite din contul bugetului de stat, prin transferuri către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi către bugetul municipiului Bălţi, au fost operate prin Legea nr. 173 din 11 iulie 2012, intrată în vigoare abia la data de 28 septembrie 2012. În acest context, conform dispoziţiei art. 6 alin. (1) Cod civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie respinge şi argumentele recurentului privind omiterea de către intimatul Zlatovcen Ivan a termenului de adresare cu prezenta acţiune civilă, pe motiv că acesta din urmă a cunoscut despre încălcarea drepturilor acestuia ca represat încă din anul 1994. În conformitate cu art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Conform prevederilor art. 272 alin. (1) şi (2) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.

Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data cînd obligaţia devine exigibilă. Or, conform prevederilor art. 121 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992, cererea de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia şi se examinează în termen de pînă la 6 luni din ziua depunerii. 8 Recurentul Zlatovcen Ivan a aflat despre faptul reabilitării familiei sale la data de 19 noiembrie 2008, moment în care a fost eliberat certificatul Ministerului Afacerilor Interne nr. 8/4-C-119.

Iar, prezenta acţiune civilă a fost înaintată la data de 23 mai 2011, adică cu respectarea termenului general de prescripţie prevăzut de lege. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. a), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 25 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 iulie 2012, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zlatovcen Ivan împotriva Comitetului Executiv al Găgăuziei cu privire la restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi Iurie Bejenaru 9