2ra-2942/15 — Recuperarea valorii bunurilor confiscate urmare a represiunilor politice

Prima instanţă, Judecătoria Comrat: S. Popovici dosarul nr. 2ra-2942/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: V. Pruteanu, N. Cernat, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru Tamara Chişcă-Doneva examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr împotriva Comitetului Executiv al Găgăuziei cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate urmare a represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei, casată integral hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iunie 2013 şi admisă parţial acţiunea lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr, c o n s t a t ă La 25 septembrie 2008, Doicov Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comitetului Executiv al Găgăuziei cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate urmare a represiunilor politice.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că a fost recunoscut victimă a represiunilor politice şi ulterior reabilitat în baza Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, cu modificările şi completările ulterioare. La 30 noiembrie 2007, s-a adresat Comitetului Executiv al Găgăuziei cu cerere de compensare a averii confiscate în urma represiunilor politice. Prin hotărîrea nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei Comitetului Executiv al Găgăuziei privind problemele victimelor represiunilor politice, i s-a refuzat compensarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, pe motiv că prin hotărîrea Comitetului Executiv al raionului Comrat din 27 iulie 1990 moştenitorilor lui Doicov Pavel Feodor li s-a compensat costul construcţiilor şi a bunurilor în sumă de 7000 ruble din contul colhozului „Rossia”.

1 La 26 august 2008, s-a adresat cu cerere prealabilă Comitetului Executiv al Găgăuziei cu privire la anularea hotărîrii nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice a Comitetului Executiv al Găgăuziei şi de examinare a cererii în fond. Cererea prealabilă a fost respinsă din acelaş motiv, şi anume că, moştenitorilor lui Doicov Pavel li s-a compensat costul construcţiilor şi a bunurilor şi nu are dreptul de a se adresa repetat cu cerere de compensare a valorii bunurilor confiscate. Susţine reclamantul că, prin certificatul eliberat de Primăria satului Congaz, raionul Comrat, din 13 decembrie 2007 nu se confirmă că moştenitorilor lui Doicov Pavel li s-a compensat valoarea bunurilor confiscate, astfel este în drept de a se adresa cu cerere în vederea compensării acestora conform preţurilor de piaţă actuale.

Solicită Doicov Constantin anularea hotărîrii nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei Comitetului Executiv al Găgăuziei de reabilitare a jertfelor represiunilor politice, revendicarea costului averii confiscate din satul Congaz, strada Sverdlov 70, raionul Comrat şi întoarcerea bunurilor imobile. La 05 decembrie 2008, Doicov Alexandr a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului Doicov Constantin. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 mai 2009, acţiunea lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 30 noiembrie 2009 cererea de apel depusă de Doicov Constantin a fost respinsă, cererea de apel depusă de Doicov Alexandr a fost admisă parţial şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 mai 2009 în partea respingerii pretenţiilor lui Doicov Alexandr.

În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 iulie 2010, recursul declarat de Doicov Constantin şi Doicov Alexandr a fost admis, s-a casat decizia Curţii de Apel Comrat din 30 noiembrie 2009 şi hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 mai 2009, pricina fiind restituită spre rejudecare la Judecătoria Comrat. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 03 februarie 2011, s-a admis parţial acţiunea înaintată de Doicov Constantin, s-a anulat hotărîrea nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei Comitetului Executiv al Găgăuziei de reabilitare a jertfelor represiunilor politice, s-a încasat din bugetul Unităţii Teritoriale Autonome Găgăuzia în beneficiul lui Doicov Constantin suma de 369 967 lei pentru construcţiile confiscate şi suma de 22 400 lei pentru vitele confiscate.

În rest, pretenţiile s-au respins ca neîntemeiate. Curtea de Apel Cahul prin decizia din 30 iunie 2011 a admis apelurile declarate de către Doicov Constantin, Doicov Alexandr şi Comitetul Executiv al Găgăuziei, a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 03 februarie 2011 şi a restituit pricina la rejudecare în Judecătoria Comrat, în alt complet de judecată. La 26 octombrie 2011, Doicov Alexandr a depus cerere de atragere în proces în calitate de coreclamant. La 01 decembrie 2011, Doicov Constantin a depus cerere de modificare a pretenţiilor, solicitînd în locul revendicării averii confiscate din satul Congaz, strada Sverdlov 70, raionul Comrat, încasarea din contul Comitetului Executiv al Găgăuziei în beneficiul său şi al lui Doicov Alexandr a costului averii confiscate în 2 sumă de 1 068 341 lei, evaluată de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 decembrie 2011, pretenţiile lui Doicov Constantin cu privire la anularea hotărîrii nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei de reabilitare a jertfelor represiunilor politice şi compensarea costului bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, au fost respinse ca nefondate. Acţiunea lui Doicov Alexandr a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 septembrie 2012, s-a admis apelul declarat de către Doicov Constantin şi Doicov Alexandr, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 decembrie 2011 şi s-a restituit pricina la rejudecare la Judecătoria Comrat, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iunie 2013 s-a admis parţial acţiunea lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr, s-a recunoscut ilegală hotărîrea nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei Comitetului Executiv al Găgăuziei de reabilitare a jertfelor represiunilor politice în partea refuzului achitării compensaţiei lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr, s-a încasat din bugetul Unităţii Teritoriale Autonome Găgăuzia în beneficiul lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr valoarea bunurilor confiscate în rezultatul represiunii în mărime de 467 617 lei şi a cheltuielilor de judecată privind efectuarea expertizei în mărime de 2980 lei. S-a dispus eşalonarea plăţii compensaţiei pe o perioadă de pînă la 5 ani prin achitarea cîte 20 % anual.

În rest, pretenţiile s-au respins ca neîntemeiate. La 05 iulie 2013 Comitetul Executiv al Găgăuziei a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Comrat din 18 iunie 2013. Curtea Supremă de Justiţie prin încheierea din 20 septembrie 2013 a strămutat pricina la Curtea de Apel Chişinău pentru examinare în ordine de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, s-a respins apelul declarat de Comitetul Executiv al Găgăuziei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iunie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2014, recursul declarat de Comitetul Executiv al Găgăuziei a fost admis, s-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013 şi s-a restituit pricina spre rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, apelul declarat de Comitetul Executiv al Găgăuziei a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 iunie 2013 a fost casată integral, fiind emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de Doicov Constantin şi Doicov Alexandr a fost admisă parţial. S-a anulat hotărîrea nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei Comitetului Executiv al Găgăuziei privind problemele victimelor represiunilor politice, în partea refuzului achitării lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr compensaţiei în valoarea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. S-a încasat din bugetul UTA Găgăuzia în beneficiul lui Doicov Constantin şi Doicov Alexandr suma de 321 282 lei ce constituie valoarea bunurilor confiscate la 06 iulie 1949 în rezultatul represiunilor politice.

În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. La 22 iulie 2015 Comitetul Executiv al Găgăuziei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 3 mai 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Comrat din 18 iunie 2013, cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Recurentul în susţinerea recursului a invocat că, instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod eronat legea materială şi procedurală. Consideră că, în temeiul art. 12 alin. (6) Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 92, modificată prin Legea nr. 173 din 11 iulie 2012, pretenţia privind încasarea compensaţiei pentru averea confiscată urma să fie înaintată către Ministerul Finanţelor, gestionarul bugetului de stat, care nu a fost atras în proces.

Totodată, a indicat că hotărîrea nr. 14 din 28 iulie 2008 a Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice, este una legală, dat fiind faptul că anterior moştenitorilor lui Doicov Pavel Feodor li s-a compensat costul construcţiilor şi a bunurilor în sumă de 7000 ruble din contul colhozului „Rossia”. La 30 septembrie 2015 Comitetul Executiv al Găgăuziei a depus cerere cu privire la suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, pînă la examinarea recursului. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 octombrie 2015 a fost respinsă cererea depusă de Comitetul Executiv al Găgăuziei cu privire la suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015 a fost expediată Comitetului Executiv al Găgăuziei la 10 iulie 2015 şi recepţionată la 13 iulie 2015 (f.d. 110, volumul III). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei se consideră depus în termenul prevăzut de lege. La 10 noiembrie 2015, în adresa intimaţilor Doicov Constantin şi Doicov Alexandr a fost expediată copia recursului declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 08 decembrie 2015, intimaţii au depus referinţă la recursul depus de Comitetul Executiv al Găgăuziei, solicitînd declararea acestuia inadmisibil, deoarece argumentele recurentului sunt neîntemeiate, acesta neprobînd achitarea valorii bunurilor confiscate moştenitorilor lui Doicov Pavel.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; 4 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Comitetul Executiv al Găgăuziei precum că hotărîrea Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice nr. 14 din 28 iulie 2008, prin care s-a refuzat compensarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, este una legală, dat fiind faptul că prin hotărîrea Comitetului Executiv al raionului Comrat din 27 iulie 1990 moştenitorilor lui Doicov Pavel Feodor li s-a compensat costul construcţiilor şi a bunurilor în sumă de 7000 ruble din contul colhozului „Rossia”.

Or, materialele cauzei nu conţin date ce ar confirma executarea hotărîrii Comitetului Executiv al raionului Comrat din 27 iulie 1990 şi anume că, moştenitorilor lui Doicov Pavel Feodor le-a fost achitată suma de 7000 ruble. Mai mult ca atît, din certificatul nr. 505 din 13 decembrie 2007 eliberat de Primăria satului Congaz, rezultă că în materialele din arhivă lipsesc acte ce ar confirma achitarea valorii bunurilor confiscate moştenitorilor lui Doicov Pavel (f.d. 5, volumul I). De asemenea, nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că pretenţia privind încasarea compensaţiei pentru averea confiscată urma să fie înaintată către Ministerul Finanţelor, gestionarul bugetului de stat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 12 alin. (6) din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor 5 politice nr. 1225 din 08 decembrie 92, modificată prin Legea nr. 173 din 11 iulie 2012, recuperarea valorii bunurilor confiscate se efectuează din contul bugetului de stat, prin transferuri către bugetul unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi către bugetul municipiului Bălţi. Prin urmare, valoarea bunurilor confiscate se achită persoanelor supuse represiunilor politice din contul bugetului de stat, dar prin intermediul unităţilor administrativ-teritoriale, sumele respective fiind transferate în bugetul acestora. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Comitetul Executiv al Găgăuziei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişcă-Doneva 6