2ra-2695/14 — Partajul averii succesorale, recunoaşterea dreptului la proprietate privată şi înlăturarea obstacolelor la folosirea proprietăţii private

prima instanţă – M. Buşuleac dosarul nr. 2ra-2695/14 instanţa de apel – A. Curdov, E. Lazareva, E. Dimina ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Maria Stînga reprezentată de avocatul Valeriu Isiumbeli în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Stînga împotriva lui Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov cu privire la partajul averii succesorale, recunoaşterea dreptului la proprietate privată şi înlăturarea obstacolelor la folosirea proprietăţii private împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 15 aprilie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Maria Stînga şi apelul lui Vitalii Pavlov şi Liudmila Pavlov, casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 04 iunie 2013 în partea admiterii acţiunii înaintate de Maria Stînga privind partajarea în natură a casei locative cu litera „A1” amplasată în or.

Cahul, str. Trecătoarea Salcâmilor nr. 11, a terenului de pământ şi lăsarea porţilor şi a gardului Mariei Stînga, Vitalii Pavlov şi Ludmila Pavlova pentru folosinţă comună şi emisă în partea dată o hotărâre nouă prin care acţiunea Mariei Stînga în partea dată a fost respinsă constată: La 03 noiembrie 2009, Maria Stînga a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov cu privire la partajul averii succesorale, recunoaşterea dreptului la proprietate privată şi înlăturarea obstacolelor la folosirea proprietăţii private. În motivarea acţiunii a indicat că în casa situată în or. Cahul, str. Trecătoarea Salcâmilor, nr. 11, a locuit împreună cu familia sa în camerele nr. 4 cu suprafaţa de 0,8 m2 şi camera nr. 5 cu suprafaţa de 7,2 m2, dar de fapt foloseau toată casa, terenul şi celelalte construcţii auxiliare.

Menţionează că dat fiind faptul că se înţelegeau bine cu Ana Cerneavscaia, aveau grijă de casă, întreţinea casa şi terenul aferent casei, precum şi pe mătuşă, conform dorinţei acesteia personale, la 05 noiembrie 1998 Ana Cerneavscaia notarial prin contract de donaţie, înregistrat cu nr. 440 i-a dăruit 1/3 din casă şi anume camerele nr. 4 cu suprafaţa de 0,8 m2 şi camera nr. 5 cu suprafaţa de 7,2 m2 în urmă căruia ia fost eliberat de către Biroul interraional de inventariere tehnică din or.

Cahul, adeverinţa de înregistrare în drept de proprietate, însemnat în cartea 1 de înregistrare nr. 2, după nr. 1196 la 13 noiembrie 1998, confirmat şi prin extrasul Agenţiei relaţii funciare şi cadastru, Oficiul Cadastral Teritorial Cahul, filiala ÎS Cahul, din Registrul bunurilor imobile nr. 17001115208. Declară că tot atunci i-a fost confirmat şi dreptul de proprietate privată asupra 1/3 cotă-parte din sectorul de teren aferent casei cu suprafaţa de 0,0524 ha, fiindu-i eliberat Titlu de autentificare asupra pământului, cu nr. cadastral 1701115208, trecut în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri cu nr. 2038 la 05 decembrie 2001. Invocă că cu acordul mătuşii sale, din resurse proprii a construit bucătăria de vară, înregistrată la Oficiul Cadastral sub Lit. 1. Menţionează că în urma decesului mătuşii sale, pârâţii îi creează obstacole în folosirea dreptului de proprietate privată, fapt care a impus-o să se adreseze în instanţa de judecată în vederea soluţionării litigiului.

Solicită Maria Stînga partajul în natură a cotei din averea succesorală a casei şi a terenului aferent casei situat în or. Cahul str. Trecătoarea Salcâmilor, nr. 11, cu acordarea în beneficiul dânsei din casa litera „A1” camerele nr. 4 cu suprafaţa de 0,8 m2 şi camera nr. 5 cu suprafaţa de 7,2 m2 conform contractului de donaţie din 05 noiembrie 1998, partajarea terenului aferent casei de locuit cu acordarea 1/3 din sectorul de teren cu suprafaţa de 0,0524 ha, conform Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 1701115208 din 05 decembrie 2001, recunoaşterea dreptului de proprietate a Mariei Stînga asupra bucătăriei de vară înregistrată cu Lit. 1, iar gardul şi poarta casei să fie lăsate în folosinţă comună, obligarea pârâţilor de a nu-i crea obstacole la folosirea proprietăţii private şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 04 iunie 2013 a fost admisă parţial acţiunea înaintată de Maria Stînga, fiind partajat în natură casa de locuit nr. „A1” de pe str. Trecătoarea Salcâmilor, nr. 11, or. Cahul şi a terenului de pământ aferent, acordând Mariei Stînga camera locativă nr. 4 cu suprafaţa de 8,0 m2 şi camera locativă nr. 5 cu suprafaţa de 7,1 m2 cu suprafaţa totală de 15,1 m2 , lotul de teren cu suprafaţa de 0,018 ha, lăsând lotul de teren cu suprafaţa de 18 m2 (7,0x2,5) în folosinţă comună. Gardul şi poarta casei, situate în or. Cahul, str. Trecătoarea Salcâmilor, nr. 11, au fost lăsate în folosinţă comună Mariei Stînga, Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov. A fost încasat parţial de la Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov în mod solidar în folosul Mariei Stînga a cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie a RM, din 26 septembrie 2013 a fost admisă cererea de strămutare a cauzei înaintate de Preşedintele Curţii de Apel Cahul, iar pricina civilă la acţiunea Mariei Stînca împotriva lui Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov cu privire la partajul în natură a cotei părţi, a fost strămutată pentru examinarea în ordine de apel la Curtea de Apel Comrat. Prin Decizia Curţii de Apel Comrat din 15 aprilie 2014, a fost admis parţial apelul declarat de Maria Stînga şi apelul declarat de Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii acţiunii Mariei Stînga privind partajul în natură a casei de locuit cu litera „A1” amplasată în or.

Cahul, str. Trecătoarea Salcâmilor, nr. 11, a terenului de pământ şi lăsarea porţilor şi a gardului Mariei Stînga, Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov pentru folosinţă comună şi emisă în partea dată o hotărâre nouă, prin care acţiunea Mariei Stînga în partea 2 partajării în natură a casei de locuit cu litera „A1”, amplasate în or. Cahul, str. Trecătoarea Salcâmilor, nr. 11, a terenului aferent şi a lăsării porţilor şi a gardului Mariei Stînga, Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov pentru folosinţa comună, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 iulie 2013, Maria Stînga fiind reprezentată de avocatul Valeriu Isiumbeli a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel ca fiind neîntemeiate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie împărţită în natură conform propunerii expertizei de partajare, atribuindu-i Mariei Stînga 1/3 cotă parte în natură (1 parte) ce constituie încăperile nr. 4, nr.5, nr. 6, antreul şi baia, lotul de teren cu suprafaţa de 0,018 ha; lui Vitalie Pavlov şi Liudmilei Pavlov a (2- a parte) partajării şi anume încăperile 1, 2 şi 3 cu intrarea separată şi bucătăria de vară, a obliga pe Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov să nu creeze obstacole în folosirea proprietăţii private ce ţine de partajarea în natură a casei de locuit şi a lotului de pământ, gardul şi poarta casei să fie lăsate în folosinţă comună, precum şi încasarea din contul intimaţilor a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menţionând că la examinarea cauzei atât în primă instanţă cât şi în instanţa de apel, nu a fost examinat fondul cauzei privind împărţirea în natură a imobilului litigios. În acest sens declară că coproprietarul imobilului proprietăţii comune pe cote-părţi poate cere împărţirea în natură a casei de locuit şi a terenului aferent, ceia ce a şi făcut Maria Stînga. Indică că conform expertizei anexate la materialele dosarului este indicat faptul că atât imobilul în cauză cât şi terenurile de pământ sânt divizibile şi pot fi împărţite în natură. Astfel, terenul aferent casei de locuit se împarte proporţional cotei-părţi din casa de locuit.

Afirmă că este inadmisibilă modificarea cotei de teren echivalent, dacă după împărţire coproprietarul, prin construire sau reconstruire şi-a mărit cota parte a imobilului, coproprietarul având doar posibilitatea de modificare a cotei părţi din casă. Prin urmare este de opinia că nu este argumentată soluţia instanţelor de judecată şi anume când prima instanţă a împărţit lotul de teren ne fiind împărţită cota de 1/3 din bunul litigios, dar instanţa de apel în genere nu a împărţit şi nu s-a expus asupra cerinţelor invocate de Maria Stînga. La fel indică că nu a fost soluţionată nici pretenţia privind înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate, în situaţia în care s-a stabilit că odăile nr.4 şi nr.5, care aparţin în drept de proprietate Mariei Stînga, au ieşire în partea imobilului ce nu-i aparţine.

Menţionează că instanţa de apel în decizia adoptată a indicat că cererea de apel a Mariei Stînga se admite parţial, fără a fi specificat în care parte se admite. Susţine că atât în hotărârea primei instanţe cât şi în decizia instanţei de apel în partea încasării în mod solidar a sumei de 50 de lei a fost menţinută, dar care cerinţă în ordine de apel a fost admisă nu este specificat. Astfel, consideră că Maria Stînga nu a beneficiat de un proces echitabil, hotărârea instanţei de fond şi decizia instanţei de apel nefiind motivate pe capetele de cereri înaintate în judecată, ceia ce în opinia recurentei constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil garantat de art. 6 al CEDO.

3 Declară că instanţele de judecată nu au aplicat legea materială care urma a fi aplicată şi anume prevederile art. 346 alin. (1) şi art. 347 al.(1) şi (2) Cod Civil, Indică că prin prisma acestor norme, Maria Stînga, fiind proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul proprietate comună pe cote-părţi, nu are posibilitatea reală de a-şi exercita dreptul de folosinţă asupra acesteia şi nici nu a fost clarificată în acest sens, pe calea partajului judiciare, deoarece nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu a examinat fondul cauzei.

Relatează că ambele instanţe nu au ţinut cont de faptul că după ce au fost daţi în proprietate 1/3 cotă parte Mariei Stînga, în temeiul contractului de donaţie, privatizat lotul de pământ aferent la 1/3 cotă parte, ulterior prin reconstrucţii, a fost majorată substanţial suprafaţa totală a imobilului şi respectiv odăile nr.4 şi nr.5 care aparţin în drept de proprietate Mariei Stîngă, constituie cu mult mai puţin de 1/3 din suprafaţa imobilului, circumstanţe care nu au fost apreciate. Consideră că ambele instanţe de judecată nu au ţinut cont de faptul că în 1998 conform datelor de la cadastru din 1998 suprafaţa totală al casei era de 58,0 m2, dar conform datelor din 11 februarie 2010 suprafaţa totală este de 102,6 m2, 1/3 din acesta suprafaţă nici de cum nu se încadrează în 15.1 m2, dar constituie suprafaţa de 34.2 m2.

La 17 septembrie 2014, intimaţii Vitalie Pavlov şi Liudmila Pavlov au depus referinţă asupra cererii de recurs declarate de Maria Stînga, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 12 mai 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 113) şi recepţionată la 15 mai 2014, fapt confirmat de avizul de recepţie (f. d 115). Prin urmare, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 iulie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Maria Stînga reprezentată de avocatul Valeriu Isiumbeli nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Maria Stînga reprezentată de avocatul Valeriu Isiumbeli, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maria Stînga reprezentată de avocatul Valeriu Isiumbeli ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Maria Stînga reprezentată de avocatul Valeriu Isiumbeli se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5