2ra-3052/14 — Stabilirea faptului acceptării succesiunii

prima instanță: N. Veleva, dosarul nr. 2ra-3052/14 instanţa de apel: G. Vravin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă, ÎNCHEIERE 23 octombrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Volog Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vrînceanu Gheorghe împotriva Mariei Volog cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și la cererea reconvențională a Mariei Volog împotriva lui Vrînceanu Gheorghe cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 20 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Volog Maria și menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 februarie 2014, prin care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 23 aprilie 2013, Vrînceanu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Volog cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii.

În motivarea acţiunii a indicat că la 26 iulie 1996, a decedat tatăl său, Vranceanu Lazăr, născut la 04 mai 1927, cînd dânsul, împreună cu soția sa, locuia în casa părintească, respectiv, din momentul decesului tatălui, el a intrat în posesia averii defunctului, pe care o posedă până în prezent. Susține că din moștenitorii legali, doar el, a acceptat succesiunea averii defunctului, prin intrarea în posesia averii şi anume prin administrarea bunurilor, plata impozitului, prelucrarea terenului agricol, recoltarea roadei, achitarea altor plăți obligatorii.

Menționează că masa succesorală este formată din casa de locuit cu un teren de 0,3109 ha, cu nr. cadastral 1738204.038.01 şi 1738204.038 aflat în proprietate în devălmășie a soților, totodată și terenurile agricole din extravilan cu nr. cadastrale: 1738101416 cu suprafaţa de 1,3383 ha; 1738304359 cu suprafaţa de 0,3343 ha; 1738301214 cu suprafața de 0,1282 ha; 1738302197 cu suprafața de 0,1043 ha; care au fost puse la dispoziția defunctului prin decizia Consiliului satului Roşu, raionul Cahul nr. 164 din 01 noiembrie 1993 și prin decizia Consiliului satului Roşu raionul Cahul nr. 12 din 26 martie 1999, în proprietate personală prin certificate provizorii până la eliberarea titlurilor de proprietate.

1 Invocă că moștenitori de gradul I, la momentul decesului tatălui său erau: fratele său Vranceanu Lazar, care de 25 ani este dispărut fără urmă, mama sa Vranceanu Ana, care a decedat la 30 ianuarie 2013, și care, prin testament i-a lăsat toată averea succesorală și sora sa, Volog Maria, care nu a acceptat moștenirea după decesul tatălui, însă, l-a anunțat că și ea pretinde la averea succesorală rămasă după decesul tatălui. Solicită constatarea faptului acceptării de către el a succesiunii, deschisă la 26 iulie 1996, în urma decesului tatălui său, Vranceanu Lazăr, și constatarea locului deschiderii succesiunii în raionul Cahul satul Roşu. În cadrul examinării pricinii civile Volog Maria a depus cerere reconvențională împotriva lui Vrînceanu Gheorghe cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii.

În motivarea acţiunii reconvenționale a indicat că, după decesul tatălui său, Vrancean Lazăr, nu s-a adresat la notar cu privire la eliberarea certificatului de moștenitor legal, din motivele că nu cunoștea procedura în cauză, însă, a intrat în posesia patrimoniului succesoral format din ½ cotă parte din casa locativă amplasată pe un lot de teren cu suprafața de 0,3109 ha, nr. cadastral 17383040238, 1738204038.01, ½ cotă parte din lotul de teren agricol cu suprafața de 1,3383 ha, nr. cadastral 1738101416, ½ cotă parte din lotul de teren agricol cu suprafața de 0,1282 ha, nr. cadastral 1738301214, ½ cotă parte din lotul de teren agricol cu suprafața de 0,1043 ha, nr. cadastral 1738302197, situate în raionul Cahul prin administrarea, exercitarea folosinței asupra bunului succesoral, executarea reparațiilor curente şi achitarea cheltuielilor aferente imobilului.

Susține că cele menționate se confirmă prin certificatul eliberat de către Primăria satului Roșu nr. 632 din 29 mai 2013, prin care se indică că dânsa a acceptat succesiunea în urma decesului tatălui său, Vranceau Lazăr, inclusiv, şi prin chitanțele de achitarea impozitelor care au fost extrase din cartea de gospodărie. Menționează că în urma acțiunilor sale, dânsa a acceptat în mod tacit succesiunea, astfel, a și intrat în posesiunea patrimoniului succesoral, însă, notarul a invocat incertitudinea dovezii prezentate privind acceptarea succesiunii și a refuzat să-i elibereze certificat de moștenitor legal, propunându-i să se adreseze în instanța de judecată.

Invocă că succesori de gradul I, la momentul decesului tatălui său, Vranecanu Lazăr, erau: mama sa Vrannceanu Ana, care a decedat la 30 ianuarie 2013, fratele său Vranceanu Constantin, care nu a acceptat succesiunea şi fratele, Vrînceanu Gheorgh,e care pretinde la întreg patrimoniul succesoral rămas după decesul tatălui său. Solicită constatarea faptului acceptării succesiunii după Volog Maria rămase în urma decesului tatălui său, Vranecanu Lazăr, formată din ½ cotă parte din casa locativă situată pe un lot de teren cu suprafața de 0,3109 ha cu nr. cadastrale 178204038, 1738204038.01, ½ cotă parte din lotul de teren agricol cu suprafața de 1,3383 ha, nr. cadastral 1738304359, ½ cotă parte din lotul de teren agricol cu suprafața de 0,1282 ha cu cadastral 17383021197, 1/2 cotă parte din lotul de teren agricol cu suprafața de 0,1043 ha, nr. cadastral, situate în raionul Cahul, satul Roșu.

La 11 septembrie 2013, Gheorghe Vrînecanu a depus cerere de modificare a obiectului acţiunii, solicitând constatarea faptului acceptării succesiunii de către mama sa Vranceanu Ana, deschisă la 26 iulie 1996, în urma decesul tatălui său, Vranceanu Lazăr, și constatară locului deschiderii succesiunii în raionul Cahul, satul Roşu. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 februarie 2014, acțiunea inițială depusă de către Vrînceanu Gheorghe a fost admisă, fiind constatat faptul acceptării de către Vranceanu Ana a succesiunii în urma decesului soțului său Vranceanu Lazăr şi constatat locul deschiderii succesiunii în raionul Cahul, satul Roşu, iar acțiunea reconvențională depusă de către Volog Maria a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 20 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Volog Maria și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 1443, art. 1149 din Cod civil și art. 581 al Codului civil (în redacția din1964), care reglementează aspecte ce ţin de moștenire, moștenire testamentară şi acceptarea succesiunii şi care indică că pentru a dobândi succesiunea moștenitorul trebuie s-o accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiție sau cu rezerve. Se consideră, că moștenitorul a acceptat succesiunea, dacă el a întrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesorale sau dacă a depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a ei.

Actele arătate în prezentul articol trebuie să fie săvârșite în curs de șase luni din ziua deschiderii succesiunii. Persoanele, pentru care dreptul la succesiune se naște numai în caz de neacceptare a succesiunii de către alți moștenitori, pot declara, că consimt să accepte succesiunea în cursul părții rămase a termenului pentru acceptarea succesiunii. Dacă această parte este mai mică de trei luni, ea va fi prelungită până la trei luni. Succesiunea acceptată este considerată, că aparține moștenitorului din momentul deschiderii succesiunii.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța de apel concluzionat că nici unul din moștenitorii de gradul I al defunctului Vranceanu Lazăr: Vrînceanu Gherghe, Vranceanu Constantin şi Volog Maria, nu au depus la notar declarație de acceptare a succesiunii rămase după decesul acestuia în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, inclusiv, nici soția defunctului, Vranceanu Ana, însă, doar ultim a intrat, de fapt, în posesia bunurilor succesorale, prin administrarea acestora. Totodată, considerînd că declarațiile Mariei Volog, precum că, a intrat în posesia bunurilor succesorale prin administrarea bunurilor succesorale sunt declarative și fără suport probatoriu, reţinînd în acest sens testamentul întocmit de către Vranceanu Ana, din conţinutul căruia rezultă că toată averea sa succesorală la ziua decesului îi va aparține feciorului ei, Vrînceanu Gheorghe.

La 11 august 2014, Volog Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de respingere a acţiunii inițiale și admitere a acţiunii reconvenționale. În motivarea acţiunii a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că dânsa nu a probat faptul administrării bunurilor succesorale, rămase după decesul tatălui său Vranceanu Lazăr, cît şi greşit a constatat că Vranceanu Ana a acceptat singură moștenirea rămasă după decesul soţului său, Vrancean Lazar, prin intrarea de fapt în posesia a bunurilor succesorale și anume administrând aceste bunuri.

Or, potrivit certificatului forma 39 nr. 632 din 29 mai 2013, eliberat de Primăria satului Roşu, r-nul Cahul şi anexat la materialele dosarului, se confirmă cu certitudine că în interiorul termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, ca urmare a 3 decesului tatălui său, Vranceanu Lazăr, succesiunea a fost acceptată de către fiul Vrînceanu Gheorghe și fiica Volog Maria, iar conform certificatului cu nr. 1001 la 12 septembrie 2013, eliberat de Primăria satului Roşu şi anexat la materialele dosarului, se confirmă că Vrînceanu Ana, după decesul soțului a continuat să locuiască în casă.

Susține că la caz există o pluralitate de succesibili, fiecare este liber să opteze în sensul dorit, indiferent de alegerea făcută de ceilalți, deoarece, conform prevederilor art. 1516 din Cod civil, succesiunea se consideră acceptată când moștenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declarație de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

În acest context indică că, Vrînceanu Ana, nu şi-a manifestat voința de a accepta succesiunea prin cele două opțiuni, adică n-a depus la notar o declarație în acest sens, cât și nu a intrat în posesia și administrarea patrimoniului succesoral, fapt probat prin certificatului forma 39, nr. 632 din 29 mai 2013, eliberat de Primăria satului Roşu, r-nul Cahul şi anexat la materialele dosarului, prin care se atestă că dânsa a întrat în posesia și administrarea patrimoniului succesoral a defunctului, pe când, Vranceanu Ana nu a întrat în posesia și administrarea patrimoniului succesoral. Afirmă că, Vranceanu Ana, după decesul soțului ei, Vrancean Lazăr, nu și-a manifestat voința de a accepta moştenirea și anume nu a făcut declarații la notar şi nu a inițiat acțiuni în constatarea acestui fapt, iar ca urmare a pasivității Anei Vrancean de a- şi manifesta voința se consideră renunţul acesteia la acceptarea moștenirii.

Insistă că teza instanței de apel, precum că, Vranceanu Ana, a continuat după decesul soțului să locuiască în casă şi moştenirea s-ar considera că a fost acceptată, nu- şi găsește justificare nici în fapt, nici în drept, iar ca urmare, ultima n-a devenit moștenitor efectiv. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Volog Maria este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Volog Maria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de 4 către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Volog Maria asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Volog Maria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Volog Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5