2ra-1975/15 — Constatarea faptului acceptării succesiunii

Dosarul nr. 2ra-1975/15 prima instanţă - E. Tverdohleb, instanţa de apel –N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş, ÎNCHEIERE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Patraş Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Patraş Gheorghe privind constatarea acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Straşnaia Elena, casată hotărîrea judecătoriei Briceni din 05 ianuarie 2015, şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a pretenţiilor, c o n s t a t ă ; La 10 decembrie 2014 Patraş Gheorghe s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere privind constatarea faptului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate, cu participarea părţilor cointeresate Primăria localităţii Hlina, r-nul Briceni, Patraş Alexandru şi Straşnaia Elena, în care a solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii de către Patraş Gheorghe Parfin, a succesiunii rămase după decesul mamei sale Patraş Maria, decedată la 10 ianuarie 2002 şi anume: casa de locuit cu suprafaţa de 60 m.p., teren de lîngă casă cu suprafaţa de 0,26 ha, teren agricol cu suprafaţa de 0,06 ha,

şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile menţionate. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la 10 ianuarie 2002 a decedat mama sa Patraş Maria. După decesul ei s-a deschis succesiunea asupra averii acesteia, casa de locuit cu suprafaţa de 60 m.p., teren de lîngă casă cu suprafaţa de 0,26 ha, teren agricol cu suprafaţa de 0,06 ha şi teren agricol cu suprafaţa de 1,040 ha., situate în localitatea Hlina, raionul Briceni. Moştenitori legali ai succesiunii sunt: Patraş Gheorghe, sora Straşnîi Elena şi fratele Patraş Alexandru. Susţine că a locuit împreună cu mama în casa părintească şi a îngrijit de ea în timpul vieţii, deoarece era invalid de gradul II, ulterior după deces a suportat toate cheltuielile pentru serviciile funerare.

După decesul ei a rămas să locuiască în casa părintească, acceptînd de fapt şi întrînd în posesiune averii succesorale. În termenul stabilit de legislaţie nu s-a adresat cu cererea la notar privind acceptarea succesiunii, rămase după decesul mamei, însă a acceptat succesiunea prin intrarea 1 de fapt în posesie, achitînd toate impozitele şi prelucrînd pămîntul, folosindu-se de imobilul rămas. Menţionează că după decesul mamei sale, sora sa Straşnaia Elena a intrat în posesia averii succesorale formată din teren agricol cu suprafaţa de 1,040 ha. Din motivul omiterii termenului de adresare la notar cu cerere privind acceptarea succesiuni ultimului i s-a refuzat deschiderea succesiunii.

Prin hotărîrea judecătoriei Briceni din 05 ianuarie 2015, a fost admisă cererea, s-a constatat faptul acceptării de către Patraş Gheorghe Parfin,a succesiunii rămase după decesul mamei Patraş Maria, decedată la 10 ianuarie 2002, formată din, casa de locuit cu suprafaţa de 60 m.p., teren de lîngă casă cu suprafaţa de 0,26 ha, şi teren agricol cu suprafaţa de 0,06 ha. S-a recunoscut după Patraş Gheorghe Parfin, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, casa de locuit cu suprafaţa de 60 m.p., teren de lîngă casă cu suprafaţa de 0,26 ha, şi teren agricol cu suprafaţa de 0,06 ha. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015, s-a admis apelul declarat de către Straşnaia Elena. S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Briceni din 05 ianuarie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea lui Patraş Gheorghe.

La 09 iunie 2015, Patraş Gheorghe a declarat recurs împotriva decizia instanţei de apel, cerînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii judecătoriei Briceni din 05 ianuarie 2015. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Indică că instanţa de fond corect a apreciat circumstanţele cauzei şi a admis acţiunea. Instanţa de apel incorect a apreciat probele prezentate, or acestea urma fi apreciate potrivit prevederilor art.372 alin.11). Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Bălţi (f.d.92), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 17 mai 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 09 iunie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de 2 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se 3 combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Patraş Gheorghe în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Patraş Gheorghe, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4