2ra-2926/14 — Restituirea sumei dobândite în baza îmbogăţirii fără justă cauză, retenţia bunului imobil şi constatarea faptului concubinajului

prima instanţă – V. Grosu dosarul nr. 2ra-2926/14 instanţa de apel – D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vera Ţurcanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Verei Ţurcanu împotriva lui Leonid Prozorovschi cu privire la restituirea sumei dobândite în baza îmbogăţirii fără justă cauză, retenţia bunului imobil şi constatarea faptului concubinajului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014 prin care au fost respinse apelurile declarate de către Vera Ţurcanu şi Leonid Prozorovschi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 15 aprilie 2013 constată: La 22 mai 2012, Vera Ţurcanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Leonid Prozorovschi cu privire la restituirea sumei dobândite în baza îmbogăţirii fără justă cauză, retenţia bunului imobil şi constatarea faptului concubinajului.

În motivarea acţiunii a indicat că din anul 1986 a început a concubina cu Leonid Prozorovschi acesta fiind căsătorit cu Zinaida Prozorovschi. Totodată, menţionează că la începutul acestei relaţii dânşii au locuit în camera din căminul situat pe str. M. Kogălniceanu 1/1 or. Hânceşti, iar peste o perioadă, ambii au hotărât să procure în anul 1990, casa din or. Hânceşti, str. M. Moraru 28, unde sau stabilit cu traiul. Invocă că mijloacele pentru procurarea casei au fost comune, însă în contractul de vânzare-cumpărare a imobilului cu acordul dânsei, a fost inclus numai Leonid Prozorovschi. Relatează că dat fiind faptul că pârâtul nu mai convieţuia cu soţia sa legală şi dorea formarea unei noi familii cu Vera Ţurcan, averea acestora a fost supusă partajului, dar nu şi a casei din or.

Hânceşti str. M. Moraru 28, deoarece soţia acestuia în mod tacit recunoştea faptul contribuţiei Verei Ţurcanu la procurarea imobilului şi faptul că soţul acesteia a format o nouă familie cu Vera Ţurcanu. 1 Mai declară că Zinaida Prozorovschi nu a solicitat partajarea acestui imobil nici până la decesul său în anul 2001, recunoscând astfel cele invocate anterior. Explică că în anul 1992 în locul casei vechi împreună cu Leonid Prozorovschi au început construcţia unei case noi, dar care nu a fost finisată, deoarece în anul 1997, ultimul a dispărut pe motiv că în privinţa acestuia a fost intentat un dosar penal, iar finisarea imobilului fiind realizată de către Vera Ţurcanu, după dispariţia lui Leonid Prozorovschi.

Explică că viza de reşedinţă în imobilul nominalizat are numai reclamanta, din momentul procurării şi până în prezent locuieşte în acest imobil numai ea, achitând din cont propriu toate taxele şi impozitele necesare, îngrijeşte de imobil ca un proprietar precum şi a finalizat de una singură construcţia casei. Mai declară că creditele bancare luate de către pârât pentru construcţia casei au fost returnate de către Vera Ţurcanu, iar acesta la rândul său de asemenea a luat credite de peste 60000 lei cu scopul de a le investi în construcţia imobilului. Relatează că în anul 2008, Leonid Prozorovschi s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune privind evacuarea fiului Verei Ţurcanu din imobilul în cauză, fapt care a determinat reclamanta să înainteze acţiune în instanţa de judecată împotriva lui Leonid Prozorovschi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra ½ din imobilul nominalizat.

Astfel, indică că prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti pretenţiile pârâtului au fost respinse iar pretenţiile invocate de Vera Ţurcanu au fost admise, iar ulterior prin decizia Curţii de Apel Chişinău, a fost casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă hotărâre nouă prin care acţiunea lui Leonid Prozorovschi a fost admisă integral, iar acţiunea Verei Ţurcanu a fost respinsă, pe motiv că participarea Verei Ţurcanu la construcţia, reconstrucţia şi reutilarea imobilului în litigiu care aparţine cu drept de proprietate lui Leonid Prozorovschi, nu constituie temei de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote-părţi din el, dar constituie temei de încasare a unei compensaţii băneşti bazată pe instituţia îmbogăţirii fără justă cauză.

Astfel fiind, indică Vera Ţurcanu că este cert faptul că la formarea bunului imobil litigios dânsa a participat activ atât prin munca personală cât şi prin mijloace băneşti proprii, iar imobilul în cauză îl atribuia în proprietate comună deoarece un alt bun imobil în proprietate privată dânsa nu a deţinut niciodată. Prin urmare consideră că la caz, are loc un raport juridic de îmbogăţire fără justă cauză, produs în lipsa unui temei legal sau contractual, iar dat fiind faptul că părţile în comun au contribuit la îmbunătăţirea acestui imobil şi din considerentul că între părţi nu a fost încheiat vre-un acord sau alt act juridic privind construcţia proprietăţii comune, se consideră că mărimea aportului adus de fiecare se prezumă a fi egală, cu 225850 lei pentru fiecare.

Totodată, reclamanta declară că ulterior ultimei estimări efectuate, dânsa, considerându-se proprietar, a mai realizat lucrări de îmbunătăţire a imobilului pe care le consideră necesare de a fi reevaluate în baza efectuării unei expertize mai recente. Prin urmare, consideră Vera Ţurcanu că dat fiind faptul că la caz ea nu poate recupera pierderea suferită iar întoarcerea în natură este imposibilă este de opinia 2 că dânsa este îndreptăţită de a solicita încasarea unei compensaţii băneşti echivalentă cu munca şi materialele de construcţii cu care a contribuit. Făcând referire la prevederile art. 637 şi art. 1389 Cod civil, consideră că în speţa dată urmează a fi aplicată instituţia retenţiei asupra imobilelor în cauză sub forma celui principal şi celor accesorii din or.

Hânceşti str. M. Moraru 28, înregistrate sub nr. cadastrale 5301208486, 5301208486.03 şi 5301208486.04. Explică că încuviinţarea dreptului de retenţie este întemeiată întrucât acest drept de retenţie este consacrat de practica judiciară în favoarea reclamantului de bună credinţă care are un drept de creanţă în despăgubire cu privire la construcţia edificată pe terenul unei alte persoane, necunoscând acest aspect şi având încredinţare că terenul îi aparţine aşa cum este şi în cazul de faţă, iar refuzul instituirii acestui drept ar avea consecinţe nefaste asupra imposibilităţii de a domicilia până la întoarcerea sumei obţinute cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză cu posibilitatea procurării unui alt imobil cu titlu de locuinţă.

La fel, menţionează Vera Ţurcanu că este necesar de a se constata, în baza prevederilor art. 281 alin. (2) lit. j) CPC, faptul concubinajului dintre părţile litigiante, deoarece Leonid Prozorovschi neagă această situaţie, pe când împrejurările date sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor, fotografiilor comune precum şi de faptul că în imobilul litigios Vera Ţurcanu are viza de reşedinţă, a domiciliat în el şi toate bunurile ce-i aparţin se află în această casă, iar pârâtul s-a căsătorit cu o altă persoană abia în anul 2011. Solicită Vera Ţurcanu, restituirea sumei de 225850 lei de la Leonid Prozorovschi în beneficiul ei, obţinut de ultimul în baza îmbogăţirii fără justă cauză, retenţia imobilelor principali şi accesorii situate în or.

Hânceşti, str. M. Moraru 28, înregistrat sub nr. cadastrale 5301208.486, 5301208.486.03 şi 5301208.486.04 în favoarea Verei Ţurcanu ce-i aparţine lui Leonid Prozorovschi, până la întoarcerea de către acesta a sumei datorate în baza îmbogăţirii fără justă cauză, precum şi constatarea existării concubinajului dintre Vera Ţurcanu şi Leonid Prozorovschi. Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 15 aprilie 2013 a fost admisă parţial acţiunea Verei Ţurcanu, fiind încasat de la Leonid Prozorovschi în beneficiul Verei Ţurcanu suma de 59110 lei, instituit în favoarea Verei Ţurcanu un drept de retenţie asupra imobilului principal amplasat în or. Hânceşti, str. M. Moraru 28, înregistrat sub nr. cadastrale 5301208.486.01, ce aparţine cu drept de proprietate lui Leonid Prozorovschi, până la întoarcerea sumei datorate de 59110 lei.

A fost încasat de la Leonid Prozorovschi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1573 lei, iar Vera Ţurcanu a fost scutită de la plata taxei de stat. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Vera Ţurcanu şi apelul declarat de Leonid Prozorovschi cu menţinerea hotărârii primei instanţe. La 07 iulie 2014 Vera Ţurcanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea sumei de 225850 lei de la Leonid Prozorovschi în beneficiul Verei Ţurcanu, retenţia imobilelor principal şi accesorii situate în or.

Hânceşti, 3 str. M. Moraru 28 înregistrat sub nr. cadastral 5301208.486, 5301208.486.01, 5301208.486.03 şi 5301208.486.04 în favoarea Verei Ţurcanu ce-i aparţine cu drept de proprietate lui Leonid Prozorovschi, până la întoarcerea de către acesta a sumei datorate precum şi constatarea existării concubinajului dintre Vera Ţurcanu şi Leonid Prozorovschi. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menţionând că nu este de acord cu calculul primei instanţe în sumă de 50176 lei cu titlu de investiţii efectuate în construcţia şi reconstrucţia imobilului din or.

Hânceşti, str. M. Moraru 28, deoarece în opinia recurentei, această sumă reprezintă o sumă din care s-a scos uzura, iar instanţele ierarhic inferioare la determinarea sumei respective urma să ţină cont de sursele investite iniţial, deşi nivelul de uzură care este un lucru firesc şi nu poate fi pus pe seama recurentei atât timp cât acesta a investit o sumă mai majoră, iar acesta s-a diminuat în condiţii de uzură. Menţionează că conform raportului de expertiză nr. 989 din 11 mai 2011, rezultă că costul total al lucrărilor efectuate conform devizului local fără evidenţa uzurii constituie 56430 lei, iar manopera constituie suma de 19925 lei. Făcând referire la prevederile art. 311 alin. (2) Cod civil şi art. 1389 alin. (1), este de opinia că Verei Ţurcanu urmează de a-i fi restituită întreaga sumă, dar nu suma din care a fost scos gradul de uzură.

Astfel, recurenta conchide că instanţele de judecată urmau să încaseze întreaga sumă determinată ca investită, fără luare în calcul a uzurii produse în valoare de 56430 lei cu adăugarea manoperei în sumă de 19925 lei şi cu adăugarea cheltuielilor de gazificare în sumă de 8934 lei, iar în total 85289 lei. De asemenea subliniază că ţinând cont de faptul că în imobilele respective Vera Ţurcanu a investit la construcţia şi reparaţia casei şi a dat bani la procurarea imobilelor date, urma a fi dispusă încasarea sumei de 225850 lei de la Leonid Prozorovschi adică jumate din costul imobilelor în cauză.

Referitor la constatarea concubinajului, afirmă recurenta că nu poate fi de acord cu interpretarea legii de către instanţele de judecată inferioare şi anume precum că constatarea concubinajului dintre recurent şi intimat nu constituie un fapt cu valoare juridică care poate fi constatat pe cale judecătorească, fapt care în opinia recurentei vine în contradicţie cu prevederile art. 281alin. (2) lit. j CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei nu rezultă data comunicării, recurentei Vera Ţurcanu a deciziei integrale a instanţei de apel din 08 aprilie 2014. Prin urmare instanţa de recurs consideră că recurenta a declarat recurs în termen la 07 iulie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

4 Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vera Ţurcanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vera Ţurcanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vera Ţurcan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vera Ţurcanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5